Cătălin Oprișan l-a avut recent în fața lui, în podcastul „Vreau să știu”, pe F. Charm, artist care are o poveste impresionantă de viață. El a vorbit pe YouTube despre copilăria trăită în Rahova, primele încercări muzicale, anii în care succesul părea imposibil și perioada în care a fost nevoit să lase studioul pentru a munci în Spania.
Artistul a povestit cum o serie de întâlniri neașteptate l-au readus la muzică și i-au confirmat că visul său putea deveni o profesie.
Povestea lui F. Charm nu a început în lumina reflectoarelor, ci într-un cartier al Bucureștiului în care muzica se auzea la fiecare colț de stradă: a crescut în Rahova, având printre vecini lăutari cunoscuți, dar alegând rap-ul într-o perioadă în care acest gen abia își făcea loc în România.
Era atras de muzica din străinătate și de libertatea pe care i-o ofereau versurile. În anul 1994 a intrat pentru prima dată într-un studio de înregistrări: avea foarte puține resurse, dar era convins că muzica va rămâne parte din viața lui.
Succesul nu a venit însă rapid: în spatele carierei de artist și producător s-au aflat ani de încercări, nesiguranță și perioade în care F. Charm a fost nevoit să accepte slujbe fără nicio legătură cu scena. A lucrat într-o spălătorie auto, iar mai târziu a plecat în Spania, unde s-a angajat ca ospătar.
Plecarea din România a venit într-un moment în care ajunsese să creadă că trebuie să renunțe la muzică și să își construiască o viață într-un domeniu mai sigur. După câteva luni petrecute în Spania, F. Charm a ajuns din nou într-un studio de înregistrări. Acolo a avut loc una dintre întâlnirile care i-au schimbat perspectiva asupra propriului viitor.
Managerul artistei spaniole Mala Rodriguez căuta producători pentru un nou material discografic. Muzica realizată de F. Charm i-a atras atenția, iar momentul a reprezentat pentru artist confirmarea că piesele sale puteau trece dincolo de cercul restrâns în care lucrase până atunci. Nu a fost începutul unui succes imediat, dar a fost motivul de care avea nevoie pentru a nu închide definitiv ușa studioului.
La întoarcerea în țară, el a aflat că unul dintre prietenii cu care lucrase în trecut ajunsese să colaboreze cu Puya și Connect-R. Pentru F. Charm, vestea a avut efectul unui declic. Dacă cineva din apropierea lui reușise să intre în industria muzicală importantă, însemna că drumul nu era inaccesibil. Trebuia doar să continue!
Parcursul său a inclus și perioade în care problemele financiare au devenit apăsătoare. Într-un interviu anterior, F. Charm povestea că a existat un an în care ajunsese să aibă doar 10 lei în buzunar și trebuia să aleagă dacă își cumpără cartofi sau ulei.
În ciuda dificultăților și a faptului că părinții nu au înțeles de la început dorința lui de a face muzică, artistul nu a abandonat complet studioul. Pentru el, muzica a rămas o formă de exprimare și o modalitate de a transforma experiențele personale în piese în care să se poată regăsi și alți oameni.
Începând cu anul 2000, F. Charm a început să compună atât pentru propriile proiecte, cât și pentru alți artiști. De-a lungul timpului a lucrat, în calitate de compozitor sau producător, cu nume precum Delia, Nico, Ligia, Matteo, Corina, Xonia și Misha Twain.
Deși publicul îl cunoaște în primul rând ca artist, F. Charm are și diplomă de asistent medical. A absolvit un colegiu medical, însă a recunoscut că, în timpul cursurilor, atenția lui era îndreptată mai mult către următoarea piesă decât către meseria pentru care se pregătea.
În podcastul „Vreau să știu”, F. Charm vorbește și despre familia sa și despre legătura cu locul în care a crescut. Artistul își amintește de străbunica lui, care a trăit până la 92 de ani, dar și de mâncarea care a rămas pentru el asociată cu ideea de casă.
„Am prins-o și pe străbunica. Avea 92 de ani! Doamne, ce ostropel mi-a făcut", povestește F. Charm în dialogul cu Cătălin Oprișan.
Povestea explică și direcția muzicii sale actuale. F. Charm scrie frecvent despre experiențe personale, relații, alegeri, greșeli și probleme sociale. Artistul spune că nu pornește de la o formulă comercială, ci de la ceea ce simte și de la lucrurile pe care vrea să le transmită.