Toni Grecu: „Munca în televiziune e un mare stres”

„Munca în televiziune e un mare stres. Televiziunea e dinamică, e supusă tuturor valurilor de natură economică. Este ca o trestie în vânt, vibrează la orice mișcare. În televiziune, imediat zboară oamenii și se adună alții. Și iar zboară, și iar se adună alții. Oamenii nu stau în loc ca într-o întreprindere bugetară, unde intră pe un post și ies la pensie, după 50 de ani, tot de pe postul ăla. Serviciul Român de Comedie e cel mai important proiect acum. În sezonul trecut, pe cifre, a fost în luna mai pe locul 2 după ‘Dansez pentru tine, pe publicul all-urban. Cifrele vorbesc“, a spus actorul pentru kamikazeonline.ro.

„Nu am mai făcut nici un spectacol cu bilete după 2000”

Întrebat dacă un comediant câștigă bine, Toni a spus:
„Înainte de 89, am făcut spectacole de dragul spectacolelor, fără bani, doar pe cutii de alune Felix și ciocolată. Pentru fumătorii din grup, se dădeau țigări BT, care erau cea mai tare chestie posibilă. Bani, dacă erau, numai pentru cazare sau transport, să ne deconteze trenul. Vara se organiza Festivara, pe Ștrandul Studențesc. Veneau multe trupe. Brigada ASE, Brigada de la Electrotehnică, Brigada Mecanicii de la Galați sau cei de la Drept. Toți făceau umor pe mîncare. Trupele de rock erau altceva, noi cu umorul nu putem să ne lăudăm că făceam spectacole cu bani mulți. Abia după 90-91 am început, timid. Eu, personal, nu am mai făcut nici un spectacol cu bilete după 2000. Nu a mai mers. Spectacolele cu bani au fost învinse de cantitatea enormă de divertisment prost și gratuit de la televizor. TVR dădea 270 de lei pentru o colaborare. Sute d-alea albastre, cu Bălcescu.
Din 91 am început să facem spectacole, cu un trend crescător. După 94-95 au început însă să devină o activitate consistentă din punct de vedere financiar. Apăruseră firmele de țigări, care erau sponsori. Când au intrat și firmele de telefonie mobilă, a fost și mai bine. Sponsorii acopereau cazarea și transportul. În fiecare an aveam trei turnee, unul de primăvară, unul estival, pe litoral, și unul de toamnă. Făceam aproximativ 120 de spectacole pe an, câte două spectacole pe zi în orașele mari. Am peste o mie de spectacole la activ. Câștigam în jur de 2.000-4.000 de dolari într-un turneu. Erau foarte prost plătite la început, foarte bine plătite prin 2006-2007 și prost plătite prin 2010, când sponsorii și-au îndreptat toate resursele spre televiziune”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE