Adela vă sfătuieşte în sex şi iubire. ”Cum îl pot susţine mai mult pentru a umple această prăpastie dintre noi?”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
De când lumea și pământul, sexul şi, mai ales, iubirea generează bătăi de cap şi încurcături, căci mintea nu se pune cu inima sau cu instinctele primare. În cea mai mare parte a situaţiilor create, un sfat sau simpla rostire a problemei pot aduce rezolvări. Pentru asta există Adela, gata să te asculte şi să te ajute să vezi lucrurile mai clar.
Cuprins:
Scrie-i Adelei pe adresa scrieadelei@libertatea.ro şi citește în Libertatea sfaturile ei.
Bună, Adela, Am 38 de ani şi în luna martie a acestui an am cunoscut un bărbat deosebit din acelaşi oraş cu mine, de naţionalitate irlandeză. După o dragoste frumoasă de doar 4 luni de zile bazată pe sinceritate şi respect, am rămas însărcinată. Iniţial discutaserăm amândoi despre dorinţa de a forma o familie, având în vedere seriozitatea şi responsibilitatea amândurora. El mai are un băieţel de 7 anişori pe care îl susţine financiar, faţă de care este foarte ataşat şi pe care îl vizitează des în urmă divorţului de fosta soţie. Eu sunt profesor de liceu şi am o stare materială destul de bună, un motiv în plus să păstrez şi să susţin copilul nostru, chiar şi fără aportul tatălui. Îmi doresc totuşi foarte mult că acest copil să fie iubit şi să crească alături de tatăl lui biologic, lucru pe care i l-am mărturisit ulterior şi partenerului meu. Revenind totuşi la sarcina pe care o port cu mare grijă şi dragoste, nu s-a dovedit a fi chiar o bucurie pentru partenerul meu. S-a îngrijorat că nu îşi poate permite să susţină financiar copilul şi moral pe mine, având în vedere serviciul lui dificil şi distanţă considerabilă dintre locuinţele noastre. Mai mult, "dragostea" parcă s-a evaporat din sufletele amândurora la aflarea veştii că voi păstra sarcina. Sufletul meu s-a schimbat deoarece m-a durut enorm reacţia lui faţă de decizia mea, iar al lui s-a răcit deoarece dorea să avortez. Mi-a mărturisit că înţelege ceasul meu biologic şi dorinţa de a avea o familie, şi că "nu va mai cunoaşte o faţă că mine", dar în acelaşi timp nu vrea să îşi ia angajamentul de a schimbă serviciul că să vină mai aproape de mine şi să formăm o familie împreună. Cum pot salva această relaţie? I-am spus că nu-mi doresc decât dragostea lui faţă de mine şi de copil, iar el din cauza serviciului mi se propune că "tată de weekend" cu participare financiară moderată, lucru care pe mine nu mă interesează. După ce i-am cerut înapoi cheile de la apartamentul meu, s-a decis totuşi aplice la alte joburi şi să facă anumite cursuri de calificare, dar nu am încredere că face acest lucru din dragoste sau doar din responsabilitate. Cum îl pot susţine mai mult pentru a umple această prăpastie dintre noi?
Adela răspunde:
Draga mea, Din felul în care îmi descrii acest bărbat, nu pare să fie genul sufletist, oricât de mult ți-ai dori tu să fie în acest moment. Dacă el pune problema în termeni de ”ceasul biologic”, în timp ce tu ești toată numai un suflet, e clar că este o persoană cu puternice înclinații către materialism, iar dovezile de romantism pe care ți le-a dat ocazional sunt ceva care nu-l caracterizează neapărat. De asemenea, este posibil să fie marcat și de divorțul de prima soție și de frustrarea că nu poate fi împreună cu primul său fiu atât de mult cât și-ar dori. Poate că se teme să nu ajungă și cu tine în același punct și să nu sufere de două ori mai mult. Așa că nu prea ai ce să-i faci, îl iei așa cum este, și nu poți decât să speri că viața îl va pune în situații care îi vor cere să-și depășească această traumă. Responsabilitatea față de acest al doilea copil este una dintre ele, nu-i refuza această șansă. Oricum, nu poți să-i ceri mai mult decât atât, deocamdată. La urma urmei, ce opțiuni ai? Să-ți crești copilul singură, iar el să fie un ”tată de duminică” sau să-l accepți chiar și doar așa, din ”datorie”, pentru că poate, atunci când își va întâlni fiul și va vedea că tu nu-l respingi și îl iei așa cum este, se va trezi în el ceva mai mult și poate va fi exact așa cum îți dorești tu. Nu putem planifica sentimentele celorlalți, nici măcar pe ale noastre nu ne putem baza în totalitate, așa că de ce să forțezi? Este foarte bine că i-ai cerut cheia de la apartamentul tău, acum te apreciază pentru fermitate și în felul acesta l-ai impulsionat să se miște și el un pic. Continuă cu aceeași atitudine, iar el va fi nevoit să se transforme într-o versiune mai bună a sa. Unii oameni au nevoie de ”armată” ca să iasă din platitudinea unei vieți obișnuite, în care sufletul amorțește și nu mai simte nimic. Oferă-i acest cadru de transformare, fără să-i ceri să fie de la început ceea ce nu este. În timp, are toate șansele să devină, iar tu te vei simți de două ori mai împlinită, odată pentru că ai făcut ce ți-a cerut inima și ai păstrat acest copil și apoi pentru că el s-a transformat în omul pe care tu l-ai văzut în el când nici chiar el nu știa că există.
