«Am nevoie de o proteză la picior»

"Sunt o femeie de 54 de ani foarte bolnavă. Am fost operată la coloană de patru ori. Prima intervenţie am suferit-o în 1996 şi ultima, în 2008. Mi s-au pus şuruburi şi nu pot să mai merg. Din 1999, când fiul meu a fost ucis, nu am mai fost bună de nimic. Am avut un şoc şi de atunci sufăr de schizofrenie şi fac crize de epilepsie. Acum vă scriu aceste rânduri fiindcă a venit vremea să-mi pun proteză la piciorul stâng şi nu am posibilitatea financiară să merg la doctor. N-am avut curajul să-mi fac o programare, fiindcă eu nici nu am bani de pâine în anumite zile. Am 450 de lei pensie de handicap. Locuiesc cu soţul, care de patru luni nu a luat nici un ban. Lucrează în construcţii şi îi duce cu vorba lună de lună că le dă salariul. Astăzi (ieri - n.r.) trebuia să merg la ortoped, dar nu am avut posibilitatea financiară. Mă deplasez atât de greu că nu ştiu cât o voi mai duce aşa. Când nu e soţul acasă, să mă ajute, mă târăsc prin casă, pentru a ajunge la baie sau să-mi iau un pahar cu apă. Sper ca strigătul meu disperat să fie auzit şi oamenii care ştiu sau înţeleg cât de importantă e o proteză să mă ajute. Dumitra Pană, Braşov" (fotografie simbol)