Ce sunt icrele tarama
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Termenul de tarama definește anumite sortimente de icre sărate, care, în mod tradițional, reprezintă baza pentru una dintre cele mai cunoscute salate grecești, taramasalata sau taramosalata. Preparatul are o tradiție în bazinul mediteranean și poate fi făcut în moduri variate, însă poate fi diferit de icrele tarama din comerț.
Cuprins:
Ce este tarama
Tarama este o cremă de icre originară din zona mediteraneană, apreciată în bucătăriile grecească și turcească. Prepararea este foarte simplă. Icrele de cod, crap sau chefal sunt sărate și lăsate să se matureze, dezvoltând o aromă complexă, atât sărată, cât și cremoasă.
Numele vine din turcescul ”tarama”, care înseamnă literalmente ”icre sărate”, iar preparatul complet este cunoscut în Grecia sub denumirea de ”taramosalata”, adică salată de tarama. Este, de fapt, o rudă apropiată a salatei de icre românești, deosebirea fiind că, în mod traditional, se face cu ulei de măsline.
Odată maturate, icrele sunt transformate, uneori amestecate cu ulei de măsline, suc de lămâie și o bază de amidon, cum ar fi pâinea, cartofii sau migdalele. Acest amestec servește drept bază pentru o varietate de feluri de mâncare, dar cea mai cunoscută este taramasalata.
Tarama se servește de obicei ca gustare rece sau meze, alături de pâine prăjită, lipii sau legume crude.
Ce înseamnă tarama în limbajul colectiv
Potrivit DEX online, sensul colectiv pentru tarama este ”Icre de calitate inferioară, sărate și conservate în butoaie”.
Mai exact, este vorba despre icrele vândute în comerț cu denumirea de icre tarama, care pot fi icre de la mai multe tipuri de pești și care sunt supuse unui anume proces. Icrele sunt conservate prin sărare și, în funcție de rețetă, pot fi amestecate cu alți aditivi și ulei vegetal.
Cum se prepară taramasalata
Deși fiecare regiune are propria versiune, principiul este același. Icrele sărate sunt baza, iar restul ingredientelor sunt menite să le domolească gustul și să le pună în valoare.
În mod tradițional, se folosesc icre de chefal, considerate cele mai fine și aromate, sau, uneori, icre de cod ori crap. Acestea se înmoaie ușor în apă pentru a se mai pierde din sare, apoi se amestecă, fie manual, fie cu un mixer, cu pâine albă înmuiată și stoarsă, uneori înlocuită cu cartof fiert.
Pe măsură ce se mixează, se adaugă treptat ulei de măsline extravirgin, într-un fir subțire, exact ca atunci când se face o maioneză. Pasta devine tot mai cremoasă, mai aerată, capătă o textură aproape spumoasă. În final, se adaugă zeamă de lămâie, care taie din grăsime și echilibrează gustul, plus, uneori, ceapă rasă fin sau usturoi zdrobit.
Culoarea taramei depinde de tipul de icre. Cele de chefal dau o nuanță roz pal, în timp ce cele de cod oferă un ton mai deschis, bej-auriu. În trecut, unele versiuni comerciale erau colorate artificial într-un roz intens, dar astăzi tendința este de a reveni la culoarea naturală.
Rețete cu icre tarama
Taramosalata clasică grecească
Ingrediente:
- 100 g icre sărate de crap sau chefal
- 2-3 felii de pâine albă fără coajă
- 150–200 ml ulei de măsline extravirgin
- zeama de la 1 lămâie mare
- 1 ceapă mică rasă foarte fin
- apă rece, după nevoie
Mod de preparare
Înmoaie feliile de pâine în apă rece timp de câteva minute, apoi stoarce-le bine.
Pune icrele într-un bol sau într-un blender și adaugă treptat pâinea. Amestecă până se obține o pastă omogenă.
Începe să torni uleiul în fir subțire, ca la maioneză, amestecând continuu (sau blendând intermitent).
Când pasta devine cremoasă, adaugă zeama de lămâie puțin câte puțin, gustând.
Dacă e prea densă, se poate subția cu o lingură-două de apă rece.
Opțional, adaugă ceapa rasă, care dă un parfum discret și o ușoară dulceață.
Rezultatul trebuie să fie o cremă fină, aerată, cu un echilibru perfect între sărat, acrișor și catifelat. Se păstrează la frigider și se servește rece, cu pâine prăjită sau lipii.
Tarama cu cartof
Ingrediente:
- 100 g icre sărate de cod sau chefal
- 1 cartof mare, fiert și pasat (sau 2 mai mici)
- 150 ml ulei de măsline
- zeama de la 1 lămâie, după gust
- sare și piper (opțional)
Preparare:
Cartoful fiert se lasă să se răcească puțin, apoi se pasează fin. Se adaugă icrele, se amestecă bine, iar apoi se toarnă uleiul puțin câte puțin, alternând cu zeamă de lămâie. Textura finală e catifelată, cu un gust echilibrat.
În unele regiuni din Grecia, această variantă se îmbogățește cu o lingură de iaurt grecesc, care îi dă o notă răcoritoare.
Trucuri utile
- Desărarea icrelor - dacă sunt foarte sărate, lasă-le 10–15 minute în apă rece și scurge-le bine înainte de a le folosi.
- Uleiul - uleiul de măsline dă un gust mai intens, dar pentru o textură mai ușoară poți combina o parte de ulei de măsline cu o parte ulei neutru, cum ar fi cel de floarea-soarelui.
- Lămâia - adaug-o mereu treptat.
- Păstrare - tarama se ține la frigider, acoperită, până la maximum 5–6 zile.
Icre - beneficii și contraindicații
Tarama sau icrele sărate în general sunt unul dintre acele alimente simple, care ascund în ele o combinație fascinantă de substanțe nutritive. Fiind, de fapt, ouăle peștelui, ele conțin proteine, grăsimi, vitamine și minerale, într-o formă concentrată. Din acest motiv, sunt considerate un aliment dens nutrițional, cu multe beneficii atunci când sunt consumate în cantități moderate.
Bogate în acizi grași omega-3
Unul dintre cele mai mari beneficii ale icrelor este conținutul lor bogat în acizi grași omega-3, acei acizi grași esențiali pe care organismul nostru nu îi poate produce singur. Aceștia au efecte benefice bine documentate, contribuie la menținerea sănătății inimii, reduc inflamația, îmbunătățesc circulația sângelui și sprijină buna funcționare a creierului. De aceea, consumul ocazional de icre, fie simple, fie sub formă de tarama, poate aduce un plus important într-o alimentație echilibrată.
Sursă de nutrienți esențiali
Pe lângă grăsimile bune, icrele sunt o sursă excelentă de proteine de calitate, ușor digerabile, care oferă toți aminoacizii esențiali. De asemenea, conțin vitamina D, importantă pentru oase și sistemul imunitar, vitamina B12, esențială pentru sânge și nervi, dar și minerale precum fier, fosfor, seleniu și zinc, care contribuie la energie, imunitate și la sănătatea pielii. În cantități mici, aceste substanțe au un efect tonic, mai ales în perioadele de oboseală sau alimentație dezechilibrată.
Conținut ridicat de sare
Totuși, tocmai pentru că sunt icre sărate, există și câteva aspecte mai puțin favorabile. În primul rând, conținutul de sodiu este foarte ridicat, ceea ce poate fi o problemă pentru persoanele cu tensiune arterială mare sau cu afecțiuni renale. Un consum frecvent și în cantități mari poate duce la retenție de apă și creșterea tensiunii.
Bogate în calorii
Un alt aspect de luat în considerare este conținutul caloric. Deși icrele nu sunt exagerat de grase, atunci când sunt amestecate cu ulei, ca în tarama sau icrele bătute, devin un aliment destul de bogat în calorii. Nu e o problemă în sine, dar e bine ca porțiile să fie moderate, mai ales dacă sunt însoțite de alte alimente bogate.
Aditivi, conservanți
Multe dintre icrele sărate din comerț pot conține conservanți, coloranți sau cantități suplimentare de uleiuri rafinate, care reduc valoarea nutritivă inițială. Din acest motiv, e recomandat să alegem produse cât mai naturale, cu o listă scurtă de ingrediente, sau să preparăm acasă o pastă de icre, unde putem controla sarea și calitatea uleiului folosit.
Descoperă și Cum păstrezi icrele. Cât și cum să le depozitezi
Sursă foto - Shutterstock.com
