Cenuşăreasa, povestea lui Pavel Bartoş pentru fiicele lui, Eva şi Rita
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Pavel Bartoş, interpretul lui Duda din îndrăgitul serial “Îngeraşii”, de la Acasă TV, se mândreşte cu două prinţese: Eva (5 ani, stânga) şi Rita (un an, dreapta). Deşi e foarte ocupat cu filmările pentru serial, actorul îşi face timp, în fiecare seară, pentru a le citi o poveste micuţelor lui.
Cenuşăseara
de Charles Perrault (rezumat)
A fost odată un om bogat, care şi-a luat ca nevastă de-a doua o femeie rea şi îngâmfată, cu două fete ce-i semănau leit. Bărbatul avea şi el o fiică, bună ca pâinea caldă. Mama vitregă nu o putea suferi pe tânăra copilă şi o punea să robotească cât era ziulica de mare. Dormea într-un pod, pe un braţ de paie, în timp ce surorile ei se lăfăiau în camere dichisite, cu pături moi şi oglinzi în care se vedeau din cap până-n picioare. Sărmana fată era tare chinuită, dar nu îndrăznea să se plângă tatălui ei.
Când termina treaba, se cuibărea în cenuşă, într-un colţ al vetrei, şi din această pricină o porecliseră “Cenuşăreasa”. Cu toate hainele sale ponosite, Cenuşăreasa era însutit mai frumoasă decât surorile ei, în ciuda veşmintelor lor bogate. Într-o zi, fiul regelui puse la cale o mare petrecere, unde fură poftite toate fetele frumoase din împărăţie, ca şi surorile Cenuşăresei, vestite prin frumuseţea lor. Surorile ei nu vorbeau decât de toaletele lor.
- Voi purta rochia de catifea roşie, spuse sora cea mare.
- Iar eu, fusta cea albă, mantia ţesută cu flori de aur şi colanul de diamante, adăugă mezina. Ele o întrebară:
- Cenuşăreaso, ţi-ar plăcea şi ţie să mergi la bal?
- Vai, domnişoarelor, vă bateţi joc de mine? Acolo nu-i loc pentru una ca mine!
- Ai dreptate, lumea s-ar prăpădi de râs, văzând-o pe Cenuşăreasa la bal.
În sfârşit, sosi şi seara petrecerii. Surorile plecară şi Cenuşăreasa le urmări cu privirea. Când le pierdu din ochi, se porni să verse lacrimi amare. Naşa fetei, văzând-o înlăcrimată, o întrebă:
- De ce plângi? Ce-i cu tine?
- Aş dori atât de mult... aş dori atât de mult...
Cuvintele nu se mai auzeau printre suspine. Atunci, naşa ei, zâna, o întrebă:
- Nu-i aşa că ai vrea să te duci la bal?
- Vai, da, spuse Cenuşăreasa şi suspină din nou.
- Ei bine, dacă vei fi ascultătoare, te voi ajuta să te duci. Apoi spuse: mergi în grădină, alege un dovleac şi adu-mi-l.
După un timp, Cenuşăreasa aduse un dovleac de toată frumuseţea. Zâna îl scobi, lăsându- i numai coaja. Apoi îl atinse cu nuiaua fermecată şi îl prefăcu într-o caleaşcă aurită.
Se duse apoi la cursa de şoareci, unde găsi şase şoareci şi, cu o atingere de nuia, îi prefăcu în şase armăsari suri...
Zâna o întrebă apoi:
- Eşti mulţumită?
- Da, dar cum o să mă duc cu straiele astea vechi şi urâte?
Zâna le atinse cu nuiaua fermecată şi pe dată hainele ei se preschimbară în veşminte din aur şi argint. Îi mai dărui o pereche de conduri din sticlă, cum nu se mai văzuseră.
Astfel gătită, Cenuşăreasa se urcă în caleaşcă, iar naşa o preveni să nu zăbovească după miezul nopţii.
- Dacă rămâi la petrecere o clipă mai târziu, caleaşca se va face la loc dovleac, caii vor redeveni şoareci, lacheii se vor preschimba în şopârle, iar straiele tale vor fi vechiturile de mai înainte…
