IN A RELATIONSHIP | Cum face față un consilier școlar la peste două mii de elevi. „Nu e suficient să ajut 10 copii, dacă alți 100 sunt în dificultate”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Doina Popescu este consilier școlar la două instituții de învățământ din București care includ peste 2.300 de copii și adolescenți, dar și părinții și profesorii lor. Un volum de muncă ce ar trebui repartizat, conform legislației actuale, între cinci posturi de profesori consilieri școlari la nivel național, conform unei declarații recente a ministrului educației, Sorin Câmpeanu. Doina Popescu explică pentru Libertatea ce responsabilități are un consilier școlar și cum își poate împărți timpul pentru a-i ajuta pe toți copiii care au nevoie de ghidaj.
Cuprins:
Într-un sistem de învățământ modern, consilierii școlari sunt o verigă deosebit de importantă în parcursul educațional al elevilor. Ei sunt profesioniști respectați și apreciați atât de elevi, cât și de părinții și familiile acestora, lucrând în strânsă legătură cu profesorii, administrația școlii și serviciile sociale de protecție a copiilor.
În România, lucrurile arată mult mai bine pe hârtie decât în realitate. Potrivit ministrului educației sunt doar 2.500 de consilieri la peste trei milioane de elevi. Adică, un singur om trebuie să consilieze undeva la 1.200 de copii și adolescenți. Cîmpeanu a mai precizat că ar trebui să existe un consilier în fiecare unitate de învățământ, însă situația este departe de a fi rezolvată.
Doina Popescu, profesor consilier școlar din București, arată rostul unui consilier, obstacolele de care se lovește, dar și nevoia de a avea în sistemul educațional românesc o „cultură organizațională bazată pe colaborare, pe forța lui «împreună», atunci când efortul solitar nu mai este o opțiune, pentru că binele copilului este prioritar”.
Libertatea: Care este rolul consilierilor școlari în sistemul educațional din România: cum sunt organizați și ce pregătire au?
Doina Popescu: Consilierul școlar este profesorul care are în prim-planul activității sale toate relațiile educaționale dintr-o școală: între elevi, între elevi și profesori, între elevi și familiile acestora, între profesori și părinți. El susține dobândirea deprinderilor prin care are loc adaptarea eficientă la viața cotidiană, cu provocările ei.
Când vorbim de relații educaționale și de adaptare, aceștia fiind termeni foarte generali, în fapt vorbim de o multitudine de activități prin care noi, consilierii școlari, prevenim, identificăm dificultăți și intervenim pentru a sprijini depășirea lor, într-o manieră specializată. Întregul proces se numește asistență psihopedagogică. El se adresează tuturor persoanelor implicate în actul de educație și în învățare - elevi, profesori, părinți - și presupune colaborare și efort de echipă.
Consilierul școlar nu este „călărețul singuratic”, aflat într-o misiune secretă. Fără suportul școlii, prin conducerea acesteia și prin personalul didactic, fără un parteneriat real și funcțional cu familiile elevilor, munca unui consilier școlar devine extrem de dificilă.
Unele dintre activitățile pe care le desfășoară un consilier școlar implică acțiuni în parteneriat cu instituții din comunitate. Și aici e necesară colaborarea, în fapte, nu limitată la protocoale scrise.
Complexitatea activităților pe care le desfășoară consilierii școlari a impus înființarea, în 2005, a Centrelor Județene de Resurse și Asistență Educațională. CJRAE (respectiv CMBRAE pentru municipiul București) sunt instituțiile care angajează consilierii școlari și logopezii, le asigură suportul și îndrumarea permanentă în specialitate, le evaluează activitatea și, în același timp, le acordă tot suportul necesar bunei colaborări cu școlile și cu alte instituții cu rol în educație.
Conform legislației, accesul pe un post de consilier școlar într-un cabinet de asistență psihopedagogică e condiționat de studiile de specialitate: în psihologie, pedagogie, sociologie sau în asistență socială. Majoritatea consilierilor școlari, chiar și cei debutanți în profesie, au studii de master, pe diverse programe: consiliere școlară, consiliere educațională și dezvoltarea carierei, management educațional, consiliere psihologică, psihoterapie etc.
- De ce este nevoie de consilieri școlari și ce fel de responsabilități au în raport cu elevii, școala sau familiile elevilor?
- În mod cert, e nevoie de consilieri școlari, așa cum e nevoie de munca unui învățător, a unui profesor de matematică sau de muzică. Spre deosebire însă de colegii noștri de alte specialități, consilierii școlari au direcții precise de acțiune și responsabilități în ceea ce privește:
- adaptarea școlară a elevilor ce intră într-un nou ciclu școlar sau a celor nou-veniți în școală;
- motivația pentru învățare;
- deprinderile de studiu;
- problemele de natură familială ce pot afecta dezvoltarea și evoluția școlară a elevului;
- situațiile de criză pe care le traversează elevii;
- absenteismul școlar;
- abandonul școlar;
- prevenția comportamentelor de risc și a violenței de orice tip;
- consilierea elevilor pentru orientarea școlară și profesională.
De asemenea, consilierii școlari au atribuții în identificarea elevilor cu cerințe educaționale speciale (cu sau fără dizabilități asociate), în consilierea familiilor lor, a personalului școlii și a colegilor acestor elevi, pentru a le sprijini incluziunea în condiții cât mai bune și pentru a preveni manifestările discriminatorii, de marginalizare sau bullying.
În pandemie „s-a întâmplat să consiliez online un elev în baie”
- Cum au lucrat consilierii școlari în timpul pandemiei și ce probleme au întâmpinat cel mai frecvent? Cum a fost afectat accesul elevilor la serviciile consilierilor școlari în ultimul an?
- În timpul pandemiei, consilierii școlari au lucrat în funcție de scenariul unității de învățământ în care își desfășoară activitatea. Dificultățile au existat, indiferent de scenariu. Chiar și cu prezență fizică, a fost complicat.
A fost necesară respectarea distanței fizice, a măsurilor de protecție. E greu să consiliezi astfel încât copilul să simtă doar din vocea și din privirea ta cât de solidar și de empatic ești.
În online au fost alte obstacole - probleme tehnice, adaptarea strategiilor de consiliere pentru lucrul la distanță, programul elevilor și al părinților, locul în care fiecare dintre ei se afla la momentul respectiv.
S-a întâmplat să consiliez un elev în baie, pentru că în bucătărie era „la ore” sora mai mare, tatăl avea ședință în sufragerie, iar în dormitor era mama, bolnavă.
În ceea ce privește accesul elevilor la serviciile de consiliere, el a fost posibil în funcție de situația particulară în care s-a aflat fiecare școală și fiecare familie. În București, consilierii școlari au lucrat online pe platformele școlilor sau utilizând alte aplicații (Zoom, Skype). Ei au transmis elevilor și părinților datele necesare pentru a fi contactați. Într-adevăr, în online nu „apare” pe neașteptate un copil, cum se întâmplă uneori în școli, însă accesul copiilor a fost mereu posibil.
- Din experiența dumneavoastră, cât de des se întâmplă să fiți căutată direct de elevi? Ce vârste au în general elevii care vă solicită ajutorul?
- Frecvența cu care mă caută elevii depinde de relația pe care o stabilesc anterior cu ei. „Scenariul” este, de obicei, următorul:
- Intru la clase la început de an școlar, mă prezint și vorbesc cu elevii despre consiliere.
- Întreprind primele acțiuni prin care ei mă cunosc pe mine, primele intervenții prin care îi ajut să se cunoască pe sine și pe ceilalți mai bine. La clasele pregătitoare intru pentru a-i observa la început - modul în care interacționează unii cu ceilalți, cum se raportează la adultul din fața lor, cum se adaptează la cerințele școlii.
- Revin în anumite clase, pe baza solicitărilor învățătorilor sau ale diriginților și în funcție de programul de consiliere pe care îmi propun să-l desfășor - axat pe prevenție sau pe intervenție.
De obicei, după un anumit interval de timp, elevii încep să aibă încredere, mă percep ca pe o persoană-suport și mă caută. Vârstele lor sunt diferite. La fel și comportamentele lor. Cei mici, din ciclul primar, pot veni mai întâi din curiozitate, atunci când ușa cabinetului e deschisă și ei sunt atrași de ceea ce văd (cărți, jocuri, jucării). Cei mai mari, care știu unde se află cabinetul, vin în timpul programului sau îmi lasă bilețele pe sub ușă.
Problemele copiilor și obstacolele consilierilor
- Și cu ce fel de probleme se confruntă ei cel mai des?
- Multe din problemele cu care se confruntă elevii sunt de ordin relațional, cu adulții sau cu colegii, cu prietenii. La clasele a VII-a și a VIII-a se întâmplă să vină cu o listă întreagă de obiective:
- Cum să fac să am încredere mai mare în mine?
- Ce să spun atunci când prietenii mă presează să fac ce vor ei?
- Cum să procedez cu părintele care a plecat de acasă (sau cum să-l ajut pe cel care a rămas)?
- Cum să mă protejez de atacurile din online,
- Ce meserie mi se potrivește,
- Ce se întâmplă cu mine, pentru că sunt mai mereu trist și mi-e greu să mă concentrez să învăț? etc.
- Se întâmplă să nu îi puteți ajuta pe elevii care vă solicită ajutorul sau care ajung în atenția dumneavoastră prin intermediul altor persoane (colegi, profesori etc.)?
- Da, se întâmplă. Din diferite considerente. Unele sunt pur obiective și sunt date de limitele competențelor profesionale și de atribuțiile prevăzute în fișa postului.
De exemplu, chiar dacă sunt absolventă a Facultății de Psihologie, nu pot realiza consiliere psihologică. Această activitate implică o serie de exigențe pe care structura actuală a sistemului de învățământ nu le poate satisface. Prin urmare, atunci când identific o situație în care persoana respectivă are nevoie de intervenție specializată (de natură medicală sau psihologică), recomand serviciile ce pot asigura această intervenție.
Din nefericire, a crescut frecvența acestor situații, respectiv incidența de apariție a manifestărilor asociate cu anxietatea, depresia, tulburările de atașament, fobiile, tulburările de învățare.
Unele probleme sunt specifice școlii. De pildă, un elev poate întâmpina dificultăți în relația cu un profesor și atunci e necesară consilierea cadrului didactic, pentru a înțelege mai bine copilul și pentru a se raporta diferențiat și suportiv la acesta.
În alte situații, obstacolele sunt la nivelul familiilor. Părinții elevilor traversează perioade din viață în care grija zilei de mâine, problemele de cuplu sau de ordin profesional îi afectează în așa măsură, încât nu mai au energia necesară pentru a face echipă cu consilierul și pentru a genera schimbarea propriilor comportamente, pentru a susține copilul.
„Copilul meu nu e nebun”
- Care sunt obstacolele sau problemele de care vă loviți în mod recurent?
- Obstacolele „nevăzute” sunt date și de mentalități. Deși cadrele didactice recomandă părinților serviciile de consiliere școlară, există în continuare o categorie de părinți care confundă activitatea consilierului cu activitatea unui psiholog. „Copilul meu nu e nebun” este o propoziție pe care în continuare o auzim în școli. Oricâtă psihoeducație facem, prin lectorate cu părinții sau prin consiliere individuală, reticențele persistă, iar sursele acestora sunt în societate.
Dar cel mai mare obstacol pe care eu personal îl întâmpin se datorează structurii postului meu din prezent. Lucrez în două unități de învățământ, una având ca structură și o grădiniță. Sunt 2.036 de elevi și 325 de preșcolari, în 5 locații. La care se adaugă părinții acestora. Și peste 100 de cadre didactice. Pe legislația actuală, ar fi necesari cinci consilieri școlari.
În aceste condiții, eficiența și calitatea muncii mele sunt puternic afectate. Pentru că nu e suficient să ajut 10 elevi, dacă alți 100 sunt în dificultate, iar eu nu pot nici fizic și nici emoțional „să duc” un volum de muncă într-o profesie care necesită timp, atenție, igienă mentală, deci grijă de sine pentru a avea grijă de alții.
Mare parte din activitatea de prevenție este afectată, ori aceasta este extrem de importantă pentru a limita intervențiile ce necesită mult mai mult timp și efort.
„Înființarea unui post de consilier la 500 de elevi e doar pe hârtie”
- Care ar fi primele trei lucruri care ar trebui schimbate sau îmbunătățite, în opinia dumneavoastră, pentru ca această categorie profesională să își poată îndeplini mai bine meseria și obiectivele asumate?
- Principala nevoie a consilierilor școlari este aceea legată de respectarea legii. Înființarea unui post de consilier la 500 de elevi a rămas doar pe hârtie. Iar aceasta reprezintă o schimbare esențială, nu o îmbunătățire.
De asemenea, cabinetele de asistență psihopedagogică e necesar să dispună de un spațiu adecvat. De pildă, consilierea de grup nu se poate face în condiții corespunzătoare specificului ei într-o clasă cu bănci.
Toate activitățile de consiliere necesită resurse! Jocuri cu rol terapeutic, marionete, carduri cu emoții, materiale pentru activități de art-terapie (pastă de modelaj, culori, acuarele etc.), calculator, imprimantă etc. Cele mai multe dintre ele sunt achiziționate personal, pentru o activitate desfășurată într-o instituție publică, cu un buget care ar trebui să-i acopere nevoile.
O măsură care să contribuie la calitatea serviciilor este și crearea, de către specialiști, de programe de consiliere validate științific, așa cum se întâmplă în străinătate. Prin programele Erasmus+, pe care CJRAE/CMBRAE le-au inițiat sau la care sunt parteneri, am descoperit nivelul la care se practică consilierea în alte țări europene și lungul drum pe care îl avem noi de parcurs în acest sens.
Nu în ultimul rând, dar acesta e, mai degrabă, un deziderat, mi-aș dori să pot să practic consilierea într-o școală în care să existe o cultură organizațională bazată pe colaborare, pe forța lui „împreună”, atunci când efortul solitar nu mai este o opțiune, pentru că binele copilului este prioritar.
Liviu015 11.12.2023, 14:26
Unde nu exista doar pe hartie, este foarte bine.