Cum se scrie corect: se merită sau merită?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Auzim tot mai des că ”se merită” să facem ceva sau nu ”se merită” altceva. Totuși, cum se scrie corect în limba română - se merită sau merită? Află care este forma corectă și de ce:
Cuprins:
Se merită sau merită? Cum se scrie corect
Chiar dacă forma ”se merită” este, în ultima perioadă, foarte frecvent folosită, peste tot, în diferite contexte, în limba română, corect este ”merită”. Asta pentru că verbul a merita nu este un verb reflexiv.
Exemple:
- Merită să dau 50 de lei pe această carte - varianta corectă.
- Se merită să dau 50 de lei pe această carte - varianta greșită.
- Nu merită să te superi pentru un lucru așa banal - varianta corectă.
- Nu se merită să te superi pentru un lucru așa banal - varianta greșită.
- Merită să mergi în vacanță în Grecia - varianta corectă.
- Se merită să mergi în vacanță în Grecia - varianta greșită.
Chiar dacă varianta corectă este merită, există o excepţie, când se foloseşte ”se merită”.
Exemplu: „Maria şi Ion se merită unul pe altul”.
Se merită sau merită? Conjugarea verbului a merita
Pentru a vedea și alte forme ale verbului a merita a ști cum se scrie corect - se merită sau merită - iată cum se conjungă:
Prezent
eu merit
tu meriți
el/ea merită
noi merităm
voi meritați
ei/ele merită
Conjunctiv prezent
eu (să) merit
tu (să) meriți
el/ea (să) merite
noi (să) merităm
voi (să) meritați
ei/ele (să) merite
Condițional prezent
eu aș merita
tu ai merita
el/ea ar merita
noi am merita
voi ați merita
ei/ele ar merita
Imperfect
eu meritam
tu meritai
el/ea merita
noi meritam
voi meritați
ei/ele meritau
Perfect simplu
eu meritai
tu meritași
el/ea merită
noi meritarăm
voi meritarăți
ei/ele meritară
Mai mult ca perfect
eu meritasem
tu meritaseși
el/ea meritase
noi meritaserăm
voi meritaserăți
ei/ele meritaseră
Conjunctiv perfect
eu să fi meritat
tu să fi meritat
el/ea să fi meritat
noi să fi meritat
voi să fi meritat
ei/ele să fi meritat
Perfect compus
eu am meritat
tu ai meritat
el/ea a meritat
noi am meritat
voi ați meritat
ei/ele au meritat
Viitor
eu voi merita
tu vei merita
el/ea va merita
noi vom merita
voi veți merita
ei/ele vor merita
Viitor anterior
eu voi fi meritat
tu vei fi meritat
el/ea va fi meritat
noi vom fi meritat
voi veți fi meritat
ei/ele vor fi meritat
Află și cum se scrie corect: a da sfoară în țară sau a da sfară în țară
Cum se scrie corect - alte greșeli frecvente
Pe lângă verbul a merita, mai sunt și altele care produc aceste confuzii și care, deși nu sunt reflexive, se folosesc uneori greșit.
Unul dintre aceste verbe este a risca. Nici în acest caz nu este corectă folosirea formei ”a se risca”.
- Riscă să meargă pe acel drum - este varianta corectă.
- Se riscă să meargă pe acel drum - este varianta greșită.
De asemenea, nu este corect în limba română să spunem ”se există”. Varianta corectă este întotdeauna, simplu, există.
Despre limba română
Limba română este o limbă de origine latină. Mai exact, limba română este o limbă romanică, din grupul italic al familiei de limbi indo-europene, prezentând multe similarități cu limbile franceză, italiană, spaniolă, portugheză, catalană și reto-romană.
Înainte de a deveni limba română, latina din Dacia s-a îmbogățit și cu unele cuvinte vechi grecești. Este vorba de cuvinte specifice latinei dunărene, transmise apoi limbii române, inexistente în celelalte limbi romanice. Teritoriul de formare a limbii române a fost atât la nord, cât şi la sud de Dunăre, şi s-a încheiat aproximativ în secolul al VII-lea, moment de la care se poate vorbi de existenţa poporului român şi a limbii române.
Numeroasele popoare migratoare (germanice, turcice, slavice, sau fino-ugriene) care au parcurs aria lingvistică românească, au contribuit la rândul lor, intervenind fiecare punctual, în evoluția limbii române, prin diversificarea fondului de cuvinte neprincipal, lăsând însă structura gramaticală „latină“ sau pre-latină aproape neatinsă. Importanta influență slavă în daco-română este pusă în legătură cu bilingvismul, cu istoria țaratelor româno-bulgare și cu rolul slavonei, limbă liturgică și limbă oficială a voievodatelor române. În schimb, faptul că celelalte limbi romanice de est, din sudul Dunării, nu au suferit influența lexicală slavă cu aceeași intensitate ca daco-româna, este pus în legătură cu evoluția separată a populațiilor proto-române din nordul și din sudul lanțului munților Balcani după instalarea slavilor la Dunărea de Jos începând cu secolul VI.
Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei. Din motive de diferențiere tipologică, limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân. De asemenea, este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova.
Manuela18 20.02.2024, 00:12
O lectie de limba romana foarte interesanta despre varianta corecta pe care trebui sa o folosim !