În lunile de toamnă, multe persoane observă că le rămân mai multe fire de păr în perie, pe haine sau la duș. Schimbarea poate fi îngrijorătoare, mai ales atunci când apare brusc, însă de cele mai multe ori este trecătoare și are legătură cu ritmul firesc în care părul se înnoiește. Pentru a înțelege dacă este vorba despre o cădere sezonieră sau despre o problemă care ar trebui tratată, contează mai ales cât timp persistă, dacă părul începe să se rărească și dacă apar schimbări la nivelul scalpului.
Cuprins:
Fiecare fir de păr are propriul ritm de creștere. Timp de câțiva ani, acesta se dezvoltă, apoi trece printr-o scurtă perioadă de tranziție și intră într-o etapă de repaus. La final, firul se desprinde, iar foliculul din care a crescut se pregătește să producă unul nou. Este un proces firesc, prin care părul se înnoiește permanent.
Toate acestea se petrec treptat, deoarece firele nu ajung în același timp la sfârșitul ciclului lor. În timp ce unele continuă să crească, altele se află în repaus sau sunt pe punctul de a cădea. În acest fel, părul își păstrează desimea, chiar dacă pierdem fire în fiecare zi.
În mod obișnuit, pot cădea aproximativ 50-100 de fire pe zi, însă numărul diferă de la o persoană la alta și chiar de la o zi la alta. Firele sunt mai ușor de observat atunci când părul este lung, des sau închis la culoare, iar cantitatea adunată după spălare poate părea mai mare decât este în realitate.
Contează și cât de des îți speli sau îți piepteni părul. Dacă au trecut câteva zile de la ultima spălare, firele desprinse între timp rămân prinse printre celelalte și sunt îndepărtate toate odată. De aceea, părul rămas în cadă sau pe perie nu arată neapărat cât a căzut într-o singură zi.
Căderea sezonieră a părului nu este doar o impresie. Mai multe cercetări au observat că proporția firelor aflate în etapa de repaus se poate modifica de-a lungul anului. În unele studii, numărul acestora a fost mai mare spre sfârșitul verii, iar căderea a devenit mai vizibilă la începutul toamnei.
Explicația are legătură cu întârzierea dintre momentul în care firul încetează să crească și cel în care se desprinde. Un fir intrat în perioada de repaus în timpul verii poate să cadă abia după câteva săptămâni sau luni. Așa se face că schimbarea se observă în septembrie, octombrie sau chiar la începutul lui noiembrie.
Nu se știe cu exactitate de ce apare această variație. Una dintre explicațiile propuse este schimbarea duratei zilei, care influențează numeroase ritmuri biologice.
Poate exista și o veche adaptare sezonieră a organismului care apare și la oameni, deși semnificativ mai puțin pronunțată decât la animalele care își schimbă blana.
Uneori, ceea ce pare o cădere sezonieră de toamnă are legătură cu lucruri care s-au întâmplat în lunile precedente.
Expunerea îndelungată la soare, apa sărată, clorul din piscine și spălările dese pot usca firul de păr. În această situație, părul nu cade neapărat de la rădăcină, ci se rupe mai ușor. Firele devin aspre, își pierd elasticitatea și se rup în timpul pieptănării sau al coafării. Efectul poate fi observat abia la sfârșitul verii, când vârfurile sunt deja deteriorate.
Tot în această perioadă se pot face simțite schimbările din alimentație, curele de slăbire ținute înainte de vacanță, oboseala, stresul. Căderea provocată de un astfel de episod nu începe întotdeauna imediat. De multe ori, devine evidentă după două sau trei luni, când o parte mai mare dintre fire ajunge la capătul perioadei de repaus.
De aceea, când părul începe să cadă mai mult în octombrie, este util să te gândești și la ce s-a întâmplat în iulie sau august. O perioadă de boală, o perioadă foarte solicitantă, o scădere rapidă în greutate pot explica mai bine situația decât anotimpul.
Căderea sezonieră este răspândită pe întreaga suprafață a scalpului. Firele se desprind din mai multe zone, în niciun caz dintr-o singură zonă.
De obicei, se observă:
La capătul unui fir căzut poate fi observat uneori un mic punct albicios. Acesta nu este rădăcina smulsă și nici întregul folicul, ci partea îngroșată a firului ajuns la sfârșitul ciclului său. Foliculul rămâne în piele și poate produce un fir nou.
Căderea firească este mai ușor de evaluat privind părul în ansamblu. Dacă volumul se păstrează, câteva zile cu mai multe fire în perie au rareori o semnificație deosebită.
Căderea și ruperea pot apărea în același timp, dar au cauze diferite.
Firele care cad din folicul au, de regulă, lungimea obișnuită a părului. Cele rupte sunt mai scurte, au lungimi inegale și nu prezintă capătul albicios specific unui fir ajuns la finalul perioadei de repaus. Părul deteriorat poate avea și vârfuri despicate, aspect tern, zone aspre și multe fire scurte care ies din coafură.
Ruperea este favorizată de decolorări repetate, folosirea frecventă a plăcii, întinderea agresivă cu peria, coafurile foarte strânse și descurcarea părului ud fără suficientă grijă. În acest caz, îngrijirea blândă și reducerea tratamentelor care slăbesc fibra capilară sunt mai importante decât produsele promovate împotriva căderii părului.
O perioadă de câteva săptămâni în care cad mai multe fire poate fi o variație sezonieră obișnuită. La unele persoane, fenomenul se poate întinde pe două sau trei luni, dar ar trebui să se reducă treptat.
Firul nou crește lent, în medie cu aproximativ un centimetru pe lună. Chiar dacă foliculul a început deja să producă un fir nou, acesta are nevoie de timp pentru a deveni vizibil și pentru a contribui la aspectul general al părului.
După un episod temporar de cădere difuză, părul își poate recăpăta treptat desimea în șase până la nouă luni. În cazul părului lung, recuperarea vizuală poate dura și mai mult, deoarece noile fire trebuie să ajungă la lungimea restului podoabei capilare.
Firele scurte care apar de-a lungul cărării și la linia frunții pot fi semnul acestei reveniri. Ele au de obicei vârful subțire și moale, spre deosebire de firele rupte, care se termină mai abrupt.
O cădere temporară poate apărea după numeroase schimbări prin care trece organismul.
Printre cele mai întâlnite se numără:
După naștere, de exemplu, multe fire care au rămas mai mult timp în perioada de creștere pe durata sarcinii intră aproape simultan în etapa de repaus. Câteva luni mai târziu, căderea poate fi impresionantă ca volum, deși este, în cele mai multe cazuri, temporară.
Deficitul de fier merită luat în calcul mai ales atunci când căderea este însoțită de oboseală, paloare, lipsă de aer la efort sau menstruații abundente.
În cazul tiroidei pot apărea și modificări ale greutății, sensibilitate neobișnuită la frig ori căldură, piele uscată și schimbări ale ritmului cardiac. Aceste simptome nu stabilesc singure un diagnostic, dar îl ajută pe medic să aleagă investigațiile potrivite.
Părul care a ajuns la capătul ciclului său va cădea indiferent de șamponul folosit. Îngrijirea atentă rămâne însă importantă, pentru că limitează ruperea și păstrează în stare bună firele aflate în creștere.
Spală părul atunci când scalpul și rădăcinile au nevoie, fără să amâni spălarea de teamă că vor cădea mai multe fire. Părul acumulat între două spălări va apărea oricum la un moment dat. Alege un șampon potrivit scalpului, aplică-l în special la rădăcină și masează ușor cu buricele degetelor. Unghiile și frecarea energică pot irita pielea.
Balsamul ajută la descurcare și reduce frecarea dintre fire. Este util mai ales pentru părul lung, decolorat, ondulat sau uscat. După spălare, apa poate fi îndepărtată prin presarea delicată a prosopului, fără frecare puternică.
Un pieptene cu dinți rari sau o perie care descurcă fără să tragă poate limita ruperea. Cozile foarte strânse, cocurile fixate zilnic în același loc și extensiile grele pun tensiune asupra rădăcinilor, mai ales în zona frunții și a tâmplelor. Părul nu trebuie lăsat complet liber în orice împrejurare, dar merită schimbată poziția coafurii și redusă forța cu care este prins.
Temperatura uscătorului poate fi menținută la un nivel moderat, iar placa și ondulatorul pot fi folosite mai rar. Aceste măsuri nu schimbă ciclul foliculului, dar împiedică deteriorarea suplimentară a lungimii părului.
Firul de păr este alcătuit în principal din keratină, o proteină. O alimentație foarte săracă în proteine sau o dietă severă poate afecta creșterea lui. Carnea, peștele, ouăle, lactatele, leguminoasele, nucile și semințele pot contribui la aportul zilnic, în funcție de felul în care mănâncă fiecare persoană.
Fierul se găsește în carne, organe, leguminoase, verdețuri și unele semințe. Fierul din alimentele vegetale se absoarbe mai bine când masa conține și o sursă de vitamina C, precum ardeiul, roșiile, citricele sau fructele de pădure.
Suplimentele nu trebuie alese doar pentru că pe etichetă apare indicația că sunt pentru păr mai sănătos. Fierul este util atunci când există un deficit, dar luat fără a fi nevoie poate provoca efecte neplăcute și poate ascunde adevărata cauză a problemei.
Un masaj blând al scalpului poate fi plăcut și poate ajuta la distribuirea șamponului, însă nu oprește din cădere firele care au intrat deja în etapa finală a ciclului. Dacă masajul este prea energic sau este făcut cu unghiile, poate irita pielea și poate încâlci părul.
Uleiurile aplicate pe lungimi pot face părul mai suplu și pot reduce ruperea. Aplicate pe scalp, nu sunt potrivite pentru toată lumea. Un scalp gras, sensibil sau predispus la mătreață poate deveni mai încărcat și mai iritat după folosirea unor amestecuri dense, parfumate sau dificil de îndepărtat.
Șampoanele destinate părului fragil pot îmbunătăți aspectul firelor și confortul scalpului, dar stau în contact cu pielea doar câteva minute. Ele nu pot corecta singure o lipsă de fier, o problemă hormonală sau o cădere apărută după boală. Alegerea lor are sens mai ales în funcție de tipul scalpului: uscat, gras, sensibil ori cu mătreață.
Căderea părului toamna se liniștește, de regulă, de la sine și nu schimbă radical aspectul părului. O discuție cu medicul de familie sau cu un dermatolog este potrivită atunci când:
Dermatologul poate examina scalpul și modul în care sunt distribuite firele. Dacă există indicii că problema pornește din interiorul organismului, pot fi recomandate analize pentru anemie, rezervele de fier, funcția tiroidei sau alți factori aleși în funcție de simptome.