De ce nu au păsările dinţi
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Așa cum știm cu toții, evoluția este un proces complex și, prin urmare, adesea există mai multe motive pentru care anumite trăsături sunt adaptative. Păsările se disting printr-o serie de caracteristici unice precum pene, aripi și cioc. Un detaliu notabil îl reprezintă absența dinților, ceea ce ridică anumite semne de întrebare privind evoluția acestor vertebrate fascinante.
Cuprins:
Deși în prezent păsările nu au dinți, cercetările paleontologice sugerează faptul că strămoșii lor din urmă cu zeci de milioane de ani au avut. În cele ce urmează ne-am propus să facem lumină în ceea ce privește dispariția dinților la păsări odată cu evoluția acestora.
Au avut vreodată păsările dinți?
Păsările din prezent au evoluat dintră-o clasă de dinozauri bipezi, denumită Theropoda. Aceasta includ unele dintre acele uriașe bestii feroce, care aveau gura plină de dinți ascuțiți, precum Velociraptor și Tyrannosaurus Rex, pe care cei mai mulți dintre noi îi știm din filmul „Jurassic Park”, regizat de renumitul Steven Spielberg.
Aceștia şi-au pierdut dinţii în timpul evoluţiei pentru a putea ecloza ouăle mai repede, dar şi pentru a avea mai multe şanse de supravieţuire. Însă, cercetările făcute de-a lungul timpului au demonstrat faptul că păsările nu au fost lipsite de dinți dintotdeauna. Această caracteristică era prezentă la unele dintre cele mai timpurii păsări, cum ar fi Archaeopteryx Lithographica (n.n. – „aripă preistorică”), ultimul strămoș comun al păsărilor și al dinozaurilor care a avut un set complet de dinți.
Ce păsări au avut dinți și când s-a întâmplat asta
Archaeopteryx Lithographica reprezintă una dintre cele mai cunoscute verigi de tranziție între dinozaurii preistorici și păsările moderne. Acesta a trăit cu aproximativ 150 de milioane de ani în urmă, în Jurasic, o perioadă geologică ce a durat în jur de 55 de milioane de ani și care a fost precedată de Triasic și urmată de Cretacic, aflăm de la experții de la Science ABC.
Așa cum aminteam anterior, acest dinozaur prezenta dinți ascuțiți foarte puternici, care erau adaptați pentru a captura și pentru a consuma prada. În afară de Archaeopteryx au mai existat și alte păsări cu dinți din perioada Mezozoică, a doua mare eră geologică a Fanerozoicului (acum circa 251 milioane ani până în urmă cu circa 65 milioane ani). Ne referim la speciile de păsări descendente din Ichthyornis dispar, ornituriani asemănători păsărilor marine, care au trăit la sfârșitul Cretacicului. În aceeași eră geologică au trăit și păsările Hesperornis, un gen care cuprindea unele dintre cele mai mari păsări despre care se știe că au trăit în Epoca Dinozaurilor.
Când și-au pierdut dinții păsările
Cretacicul târziu, o perioadă geologică de acum 150-66 de milioane de ani, marchează o fază de tranziție în evoluția păsărilor, în care coexistau atât specii cu dinți, cât și specii fără dinți. Cu toate acestea, înregistrările fosile ale păsărilor timpurii din punct de vedere evolutiv, așa cum este cazul lui Ichthyornis dispar, care a existat la sfârșitul Cretacicului (acum 93-65 de milioane de ani), arată încă prezența dinților.
Aceasta avea un cioc parțial în fața gurii, care era prevăzut în spate cu dinți, sugerând că acest strămoș al păsărilor moderne era carnivor. Și pentru că le-am pomenit anterior, trebuie spus că uriașele păsări din clasa Hesperornis era adaptate unui stil de viață acvatic și prezentau dinți structurați în așa fel încât îi foloseau pentru a prinde pești.
Ichthyornis dispar reprezintă un „stadiu intermediar” și dovedește că dezvoltarea ciocului pe care îl au păsările din zilele noastre a avut loc aproximativ în același timp cu pierderea dinților. Acest lucru indică faptul că păsările și-au pierdut dinții cu aproximativ 100 de milioane de ani în urmă, însă motivul și modul în care s-a petrecut acest fenomen au rămas un mister până de curând, mai precizează ScienceABC.
De ce și-au pierdut păsările dinții
Păsările și-au pierdut dinții treptat, în timpul perioadei Cretacice, procesul culminând cam în urmă cu 65 de milioane de ani, odată cu dispariția majorității dinozaurilor non-aviari. Înaripatele din ziua de azi au ciocuri fără dinţi, așa cum aveau dinozaurii din era Mezozoică.
De-a lungul timpului s-au format o serie de ipoteze referitoare la dispariţia dinţilor la păsări şi apariţia ciocurilor. Unii oameni deștiință susțin ideea că pierderea dinților a avut loc prin acumularea unor mutații genetice care au inhibat dezvoltarea acestora. În același timp, există studii care sugerează că genele care controlează dezvoltarea dinților au suferit modificări, conducând la evoluția ciocului.
Alți cercetători spun că, nemaiavând dinți, păsările au devenit mai ușoare, ceea ce ar fi putut să le înlesnească zborul. O altă teorie larg acceptată de mulți cercetători este aceea că dispariția dinților la păsări a fost rezultatul unei schimbări în regimul alimentar al acestora.
Apariția ciocului, un instrument mai versatil, adaptabil diferitelor tipuri de alimentație, ar fi permis consumul unor tipuri de alimente ca semințele, ceea ce le-a favorizat supraviețuirea în timpul extincției în masă din urmă cu 65 de milioane de ani, care a fost provocată de impactul unui asteroid uriaș ce a modificat drastic clima Pământului.
O ipoteză interesantă legată de dispariția dinților la păsări a fost oferită de cercetătorii de la Universitatea din Bonn (Germania) într-un studiu publicat în revista „Biology Letters” al Societății Regale. Aceasta se referă la faptul că păsările şi-au pierdut dinţii ca să poată ecloza ouăle mai repede şi pentru a avea mai multe şanse de supravieţuire, relatează Phys.
De ce păsările au cioc și nu dinți
Această din urmă teorie este contrazisă de oamenii de știință din Bonn, care argumentează prin faptul că nu se explică în mod clar de ce anumiți dinozauri carnivori din era Mezozoicului nu puteau zbura și nici nu aveau dinți, ci doar un cioc.
Cercetătorii germani au propus o teorie legată de strategia de reproducere a dinozaurilor aviari și de perioada de incubație a ouălor acestora. Aceștia se bazează în teoria lor pe un studiu recent realizat de o echipă de paleontologi din Statele Unite ale Americii, care a relevat că incubația ouălor de dinozaur era un proces lent, care dura câteva luni, similar reptilelor primitive. Spre comparație, păsările moderne au o perioadă de incubație mult mai scurtă, care variază între zece zile și câteva săptămâni.
Mai mult, dezvoltarea dinților joacă un rol crucial în acest proces, deoarece la dinozauri, formarea dinților consuma în jur de 60% din perioada de incubație. Cercetătorii Tzu-Ruei Yang și Martin Sander de la Universitatea din Bonn spun că, în timp ce se afla în ou, embrionul aștepta până când dezvoltarea dinților era completă.
Din cauza vulnerabilității ouălor la prădători, dinozaurii le îngropau pentru a le proteja. În schimb, la mamifere, embrionii sunt protejați în interiorul mamei. „Noi spunem că evoluția pentru pierderea dinților la păsări a fost un efect secundar al selecției naturale pentru creșterea rapidă a embrionilor și, prin urmare, perioada de incubație este mai scurtă”, au scris Yang și Sander în studiul lor, citat de Phys.
Cum s-ar fi format ciocul la păsări
Oamenii de știință din China au făcut în 2016 o descoperire fără precedent, aducând la suprafață scheletele a 13 dinozauri din specia Limusaurus, care a trăit în urmă cu mai bine de 154 de milioane de ani.
Cercetătorii au studiat cu minuțiozitate rămășițele și au observat că puii acestor dinozauri aveau dinți mici și ascuțiți, care cădeau odată cu înaintarea în vârstă și care nu mai creșteau la loc, potrivit unui studiu publicat în jurnalul „Current Biology” și citat de CNN.
Această descoperire a reprezentat o premieră și a oferit o serie de indicii importante referitoare la modul în care păsările au evoluat și au ajuns să aibă cioc în loc de dinți. Grupul de schelete găsit într-o groapă de noroi din regiunea autonomă chineză Xinjiang, situată în vestul îndepărtat al țării, și era format din dinozauri de vârste diferite, de la pui până la adulți.
„La început am crezut că este vorba despre dinozauri diferiți, unii cu dinți și alții fără dinți, ceea ce ne-a determinat să-i tratăm inițial ca specii distincte. Ulterior, însă, ne-am dat seama că acestea seamănă foarte mult între ele și am găsit dovezi solide că, odată cu înaintarea în vârstă, acestora le cădeau dinții și nu mai creșteau la loc. Existau locuri goale în oasele maxilarelor acestora”, spunea atunci Wang Shuo, co-autor al studiului și biolog la Universitatea Capital Normal din Beijing.
Schimbarea dramatică în anatomia dinozaurilor sugera că aceste creaturi erau omnivore la naștere, consumând atât plante, cât și carne (probabil insecte), dar pe măsură ce înaintau în vârstă deveneau exclusiv ierbivore. A fost pentru prima dată când se observa un astfel de comportament la reptile, în special la dinozauri.
De asemenea, echipa de cercetare a făcut cunoscut faptul că pierderea dinților ar putea explica de ce păsările din prezent au dezvoltat ciocuri. Această descoperire a sugerat un mecanism prin care dezvoltarea dinților este inhibată, ceea ce reprezintă un pas direct către formarea ciocului, a mai precizat specialistul chinez, citat de CNN. În plus, dinozaurii din specia Limusaurus aveau un membru anterior care ar putea fi precursorul aripilor.
Foto: Shutterstock.com
