Spectacolul pâinii în București. Kosovarii au venit cu plăcinte spectaculoase, croații cu zeci de forme și sortimente
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
La Muzeul Satului, sâmbătă dimineață, România miroase a pâine caldă. Numai că, după câteva minute de plimbare printre tarabe apar pâini rotunde, lungi, împletite, răsucite, umflate ca niște perne, coapte până la brun închis sau lăsate aurii, cu semințe, mirodenii și cruste care trosnesc la prima atingere.
Cuprins:
E Târgul Pâinii, dar senzația este mai degrabă de călătorie gastronomică fără bilet de avion.
De la prima tarabă te lovește mirosul. Nu unul singur. Mirosuri. Grâu copt, maia, unt, susan, chimen, usturoi, ceapă, nucă, miere, măsline.
Pâinea românească stă la aceeași masă cu pâini aduse sau reinterpretate de comunități și reprezentanți ai unor țări care au venit să arate că, înainte să fie felie, pâinea poate fi poveste.
„Acum le-am adus de la fabrică”, spune un expozant. Iar astăzi sunt foarte multe povești. Le descoperim împreună. Lumea e dornică să se laude, să povestească, să se simtă la o întâlnire de weekend cu prietenii.
Kosovarii au făcut din aluat o demonstrație de forță
La una dintre cele mai aglomerate mese, kosovarii par să fi venit cu o regulă simplă: dacă se poate face din aluat, trebuie făcut.
Sunt covrigi, pâini, produse răsucite, împletituri și forme care par mai degrabă obiecte decorative decât ceva ce urmează să fie rupt și mâncat.
Unele sunt subțiri și lucioase, altele groase, cu o crustă care pare făcută special pentru a fi pocnită între degete.
Covrigul este, aici, departe de imaginea celui cumpărat în grabă de la colțul străzii. Are dimensiuni și forme diferite. Nu e ca un covrig clasic, ci unul „gras” bine făcut, tocmai bun de mâncat cu unt sau dulceață de smochine.
Unii sunt aproape perfecți geometric. Alții par frământați după reguli pe care numai mâna brutarului le știe.
Și aproape fiecare are o poveste despre locul de unde vine. „Am deschis de curând în Otopeni o brutărie ca la mama acasă. Vă așteptăm acolo să vedeți ce n-ați văzut”, se laudă expozantul.
Croații au venit cu „laboratorul” de pâine
La croați, masa pare un mic laborator de brutărie.
Sunt zeci de forme și sortimente, iar diferențele dintre ele nu se văd întotdeauna din prima. „Trebuie să te uiți la fiecare model și să-l alegi pe cel care-ți place cel mai mult”, spun doamnele de la masă.
Unele pâini sunt atât de spectaculoase încât primul impuls nu este să rupi o bucată, ci să le fotografiezi.
Sunt și acele produse care demonstrează cât de mult poate fi transformat un aliment aparent banal printr-o singură schimbare: altă formă, altă tehnică de coacere, altă făină, altă combinație de semințe.
„E o bucurie să fim astăzi la Muzeul Satului cu cele mai bune produse de panificație din Croația. Cine dorește poate să ia și acasă, să simtă gustul pâinii noastre, din Croația, pe mesele românilor”, ne transmit expozanții.
Când pâinea începe să semene cu o sărbătoare
La masa grecilor, aluatul capătă o altă geometrie. Împletituri, forme rotunde, produse care par pregătite pentru o masă de sărbătoare.
Se rupe la masă, se împarte, se oferă la cei care vor s-o guste. Nu lipsesc clasicele măsline grecești, pentru „un mic dejun în aer liber spectaculos”.
Și, indiferent de limbă, gestul rămâne același: cineva întinde pâinea către altcineva.
Macedonenii, sârbii, tunisienii și ceilalți aduc fiecare câte o altă felie de lume. La câțiva metri distanță, Macedonia vine cu propriile forme și arome.
Apoi Serbia. La târg sunt reprezentate și alte comunități și țări. Algeria, Lituania, Malaezia, Mexic, Nigeria, Slovenia, Turcia și multe alte spații culturale intră, pentru câteva ore, în aceeași poveste.
Te uiți la o pâine și încerci să ghicești de unde vine. Unele trădează imediat prin semințe sau mirodenii. Unele sunt atât de diferite de pâinea românească încât par aproape alt aliment.
Și apoi apar plăcintele. Cu brânză, cu vișine
Dacă pâinea este vedeta târgului, plăcinta este personajul care fură scenele.
Sunt plăcinte groase, subțiri, umplute, rulate, împăturite și răsucite. Cu dulceață, cu vișine sau miere.
Lângă ele, colacii își fac și ei loc. Colac simplu, împletit, de sărbătoare.
„Dacă știam că e așa mare interesul aduceam mai multă pâinică”, spune o doamnă care locuiește de peste 30 de ani în România, dar e născută în Macedonia de Nord.
Din mulțime apare o pisică. Se plimbă printre picioarele vizitatorilor și așteaptă o bucățică. O doamnă îi rupe dintr-un colac: „Îi dăm din colacul ăsta de sărbătoare, uns cu miere”.
![Aici se duc banii din televiziune! Intrați în vila de lux cu 7 camere a familiei Fodor: Au un măslin uriaș în curte și bucătărie de 22 mp [30 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/p_Wk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL2U4bU1CcVB3RzU2S2txdDk1ck1xVmdoQ05RTzgxYTg5U2sxemUwWE4uanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
![Raiul pe pământ! Cum arată casa cu 5 camere a Mirelei Vaida: Living cu perete de sticlă spre pădure și piscină de 30.000 € [27 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/zgXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlLzlocWV1SVFQTU5YSGFPdVJ5dEhmRnhFdU5tZWk1cmNRUWR1YzZzYlcuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
