De ce se leagă picioarele mortului
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Moartea a fost întotdeauna atât celebrată, cât și temută. Încă din anul 60.000 î.Hr., oamenii își îngropau morții cu ritualuri și ceremonii. Cercetătorii au găsit chiar și dovezi că neanderthalienii își îngropau morții cu flori, la fel ca noi astăzi. Dar, totuși, de ce se leagă picioarele mortului?
Încurajarea spiritelor
Multe ritualuri și obiceiuri de înmormântare timpurii erau practicate pentru a-i proteja pe cei vii, prin liniștirea spiritelor despre care se credea că ar fi cauzat moartea persoanei respective.
Astfel de ritualuri și superstiții de protejare a fantomelor au variat foarte mult în funcție de timp și loc, precum și de percepția religioasă, dar multe dintre ele sunt folosite și astăzi.
Se crede că obiceiul de a închide ochii celui decedat a început astfel, făcut în încercarea de a închide o "fereastră" dinspre lumea vie spre lumea spiritelor.
Acoperirea feței celui decedat cu un cearșaf provine din credințele păgâne conform cărora spiritul defunctului scăpa prin gură.
În unele culturi, casa defunctului era arsă sau distrusă pentru a împiedica spiritul său să se întoarcă; în altele,ușile erau descuiate și ferestrele erau deschise pentru a se asigura că sufletul poate scăpa.
În Europa și America secolului al XIX-lea, mortul era scos din casă cu picioarele înainte, pentru a împiedica spiritul să se uite înapoi în casă și să facă semn unui alt membru al familiei să îl urmeze sau pentru ca acesta să nu poată vedea unde se duce și să nu se poată întoarce.
Oglinzile erau, de asemenea, acoperite, de obicei cu crep negru, pentru ca sufletul să nu rămână prins și să nu poată trece de partea cealaltă.
Fotografiile de familie erau, de asemenea, uneori întoarse cu fața în jos pentru a preveni ca vreuna dintre rudele apropiate și prietenii defunctului să fie posedată de spiritul mortului.
Frica de moarte
Unele culturi au dus frica de fantome la extrem. Saxonii de la începutul Angliei tăiau picioarele morților lor pentru ca aceștia să nu mai poată merge.
Unele triburi de aborigeni au luat măsura și mai neobișnuită de a tăia capul mortului, crezând că astfel spiritul va fi prea ocupat să-și caute capul pentru a-și mai face griji pentru cei vii.
Cimitirul și înmormântarea
Cimitirele, ultima oprire în călătoria noastră de pe această lume pe cealaltă, sunt monumente ale unora dintre cele mai neobișnuite ritualuri pentru a alunga spiritele și adăpostesc unele dintre cele mai întunecate și mai terifiante legende și tradiții.
Folosirea pietrelor de mormânt poate să se întoarcă la credința că fantomele ar putea fi îngreunate. Se crede că labirinturile găsite la intrarea în multe morminte antice au fost construite pentru a împiedica defunctul să se întoarcă în lume sub formă de spirit, deoarece se credea că fantomele pot călători doar în linie dreaptă.
Unii oameni considerau chiar necesar ca procesiunea funerară să se întoarcă de la mormânt pe o cale diferită de cea pe care a fost parcursă împreună cu defunctul, pentru ca fantoma celui plecat să nu poată să-i urmeze până acasă.
Unele dintre ritualurile pe care le practicăm în prezent în semn de respect față de cei decedați, pot avea la rândul lor rădăcini în teama de spirite.
Bătăile în mormânt, focurile de armă, clopotele funerare și cântecele de jale, toate au fost folosite de unele culturi pentru a speria alte fantome din cimitir.
În multe cimitire, marea majoritate a mormintelor sunt orientate în așa fel încât cadavrele să fie așezate cu capul spre vest și picioarele spre est. Acest obicei foarte vechi pare să provină de la păgânii care se închinau la soare, dar este atribuit în principal creștinilor care cred că ultima chemare la Judecată va veni dinspre Est.
Unele culturi mongole și tibetane sunt renumite pentru că practică "înmormântarea în cer", plasând trupul defunctului într-un loc înalt și neprotejat pentru a fi consumat de animalele sălbatice și de elemente. Acest lucru face parte din credința budistă Vajrayana a "transmigrației spiritelor", care învață că respectarea trupului după moarte este inutilă, deoarece acesta este doar un vas gol.
De ce se leagă picioarele mortului
Atunci când o persoană moare, ochii și gura sunt închise pentru a face persoana decedată prezentabilă și pentru a împiedica ca înfățișarea sa să devină înfricoșătoare sau să nu fie apreciată.
Maxilarele sunt legate între ele pentru a împiedica orice să intre în gură.
Mâinile și picioarele sunt îndreptate, deoarece acest lucru este dificil de făcut mai târziu, odată ce corpul este rece și rigid.
Legarea picioarelor nu este o obligație, dar este recomandată pentru a împiedica picioarele să se miște în timp ce corpul este transportat pentru spălare și înfășurare.
Unii spun că se leagă picioarele mortului pentru ca spiritul său să nu iasă din corp și să stea drept.
Procesul de întindere a cadavrului este subordonat unor reguli privind modul în care ar trebui prezentat cadavrul, de exemplu, extinderea picioarelor, îndoirea brațelor, plasarea mâinilor pe piept, ajustarea capului cu fața în față. Conștiente sau inconștiente, aceste decizii sunt adânc înrădăcinate în cultura specifică a morții în care se află cadavrul și cei care îl plâng.
Tocmai de aceea se apelează la metoda de legare a picioarelor, iar în unele cazuri se leagă și mâinile.
Sursa foto: 123rf.com
Citeşte şi de ce aprindem lumânări la cimitir!
