Am fost un soț blând și fraier, dar infidelitatea soției mi-a deschis mintea

aventuri… Dar nu eram potrivit pentru a fi un Don Juan…

Am avut o căsnicie normală, cu momente de bucurie, dar și de tristețe. Am fost alături de soția mea, la bine și la greu, până în urmă cu doi ani, când, aflând că Dana are un amant, am divorțat fără să stau pe gânduri.

Nu știu dacă mă mai înșelase, ori dacă a fost prima sa aventură, însă, sincer, nici nu am vrut să știu. Cum nu aveam copii, i-am cerut doar să plece, să dispară din casa mea și din viața mea. Iar apoi, când m-am văzut din nou singur, un burlac în pragul fatidicei vârste de 40 de ani, m-am decis să îmi îndeplinesc acele dorințe pe care mi le înfrânasem până atunci.

Poate sună ilar, însă în adolescență, fiind un tip foarte timid și stângaci în relațiile cu reprezentantele sexului frumos, nu am avut parte de o viață de noapte. Chiar și în anii facultății, când colegii mă invitau noaptea în oraș, eu îi refuzam, alegând să rămân în casă și să studiez. îmi era rușine să intru în baruri sau în cluburi, parcă eram speriat de bombe… Dar, odată eliberat de jurământul conjugal, am decis să iau taurul de coarne și să îmi îndeplinesc această curiozitate.

— Mircea, ce spui, mergem diseară într-un club? îl întreb, într-o zi, la scurt timp după ieșirea din scenă a soției adulterine, pe prietenul meu de o viață.

Mircea, care este cam de o seamă cu mine, dar nu a fost niciodată însurat, preferând să ducă o viață libertină, ridică mirat din sprâncene.

— Măi, Ștefane, stai să mă ciupesc, ca să mă conving că nu visez! zice el. Tu vrei să mergi într-un club de noapte?

— Da, de ce nu? Vreau să văd și eu cum e, ce se întâmplă acolo! îi mărturisesc cu candoarea unui țânc murdar la gură de șerbet de trandafiri. O să mă așez pe scaun la bar și o să agăț gagici, cum am văzut în filme, e bine?

Prietenul meu izbucnește de-a dreptul în râs.

— Hai să o văd și p-asta! Tu, Ștefan, stai la bar și agăți gagici! și cum vei face asta, ce le vei spune, când habar nu ai cum să abordezi o tipă?

— O să mă înveți tu! îl anunț eu, cu seninătate. Nimeni nu se pricepe la femei mai bine ca tine, așa că o să iau lecții de la expertul numărul unu.

Zis și făcut. în chiar acea seară, înainte să mergem în centrul orașului, Mircea vine la mine și, preț de două ceasuri și două beri de căciulă, îmi dă câteva sfaturi: ce poziție să adopt la bar, ce atitudine să am față de barman, cum să intru în vorbă cu o necunoscută și așa mai departe.

Toate astea îl distrează teribil și, la drept vorbind, are și de ce să fie super amuzat: e ceva incredibil ca un bărbat în puterea vârstei, ca mine, să nu aibă habar cum să abordeze o femeie.

Incredibil, dar… adevărat. Cum vă spuneam însă, toată viața, începând cu pubertatea și cu adolescența, am fost un tip așezat, exagerat de cuminte și de blajin, evoluând în mod natural într-un familist care nu și-a dorit niciodată să agațe gagici. Acum însă, la 40 de ani și proaspăt divorțat fiind, își dorește. Așa că, pe la ora 22.00, intrăm în clubul ales de Mircea pentru prima mea experiență într-un local de noapte și ne așezăm la bar. Mircea comandă două tequila, pe care le dăm pe gât cât ai zice pește. După asta, comand eu alte două, apoi din nou Mircea, și astfel se face că, în scurt timp, suntem amândoi într-o stare euforică.

Personal, nu am fost niciodată mare amator de alcool, însă, după spusele prietenului meu, e musai să beau bine, pentru a mă dezinhiba și a prinde curaj să intru în vorbă cu femei. Care femei, sunt gârlă în club. Un club întunecos, cu numai câteva spoturi mov în tavan, învăluit într-un fum gros de țigară, în care răsună o muzică progresivă destul de confuză.

— Are balta pește! îmi întărește Mircea impresia pe care mi-o făcusem și eu.

— Are. Câte femei neînsoțite sunt aici! Puzderie! îi răspund cu entuziasm.

Chiar nu îmi închipuiam câte adolescente, ca și doamne mature, puteau fi într-un singur club. înfierbântat de tequila și de imaginile femeilor îmbrăcate provocator, comand un nou rând de băutură.

— Barman! încă două shoturi!

Lui Mircea nu-i vine să creadă că tipul bleg și mototol pe care îl știa, adică eu, e în stare să bea pahar după pahar.

— Ești pus pe fapte mari, ștefan! exclamă admirativ prietenul meu. ține-o tot așa, doar vezi câte bunăciuni sunt aici!

— Văd! Abia aștept să intru în vorbă cu ele, să le agăț și să le execut la așternut…

— Bine, dar stai calm, fiindcă e noaptea lungă. Trebuie să le lași timp să se matolească un pic și abia după aceea treci la atac!

Din păcate însă, pentru mine noaptea nu avea să fie deloc lungă, ci dimpotrivă, una foarte scurtă. Spre rușinea mea și totodată spre distracția prietenului meu, nu am mai trecut la niciun atac, căci la un moment dat s-a rupt filmul și m-am trezit abia a doua zi, acasă, în pat.

Când l-am sunat pe Mircea, ca să aflu ce s-a întâmplat, acesta râdea cu poftă.

— Nu îți amintești nimic? Până la momentul când ochiserăm cele două bunese boite strident, iar tu ziceai că ești gata de acțiune, totul părea în regulă. Apoi însă, după ce ai dat pe gât încă un shot, ai pus deodată capul pe bar și ai adormit instantaneu. Degeaba am încercat să te trezesc, căci totul a fost în zadar. Erai zdrențe, nu mai știai de tine, așa că am chemat un taxi și te-am adus acasă.

Mda… Cam așa a decurs prima mea tentativă de a agăța o femeie într-un club de noapte, încheiată cu un eșec dezolant. Asta nu m-a făcut însă să renunț, căci, peste numai o săptămână, îl sun din nou pe Mircea.

— Salut, bătrâne! Ia spune, unde mă scoți diseară?

Mircea pufnește în râs.

— Nu te-ai lecuit? Hai că vin să te iau peja 9!

în aceeași noapte, ajungem într-un bar central în care cu greu găsim două scaune libere la bar. Ca și prima dată, amicul meu propune să ne facem încălzirea și dă tonul la shoturi.

— Ești gata, ștefane? Ai grijă, de data asta o lași mai moale cu tequila! Bei câteva păhărele, apoi treci la fapte!

— Bine, așa facem! O să am grijă! îl asigur eu, cu încredere.

După care dăm pe gât primele shoturi și începem să studiem oferta. La o masă destul de retrasă, zărim două tipe singure, ambele în jur de 30 de ani și îm-brăcate fistichiu, care par disponibile. Mircea mă îmbărbătează, bătându-mă haiducește pe spate.

— Du-te la ele, fă-le câteva complimente și invită-le aici! Mai rău decât să fii respins ce se poate întâmpla?

Așa că eu dau rapid încă un pahar pe gât, după care merg cu tupeu la masa femeilor și le abordez așa cum mă învățase Mircea.

— Bine v-am găsit, distinse doamne! Iese ursul din bârlog!

— Ce spui acolo? Cine iese? se răstește una dintre ele la mine.

Nu mă așteptam la așa replică. De emoție, încep să mă bâlbâi.

— Păi… Păi nu e clar? Ursul iese!

— Care urs, nene? Ai băut ceva? intervine cealaltă, destul de furioasă.

— Ursul… Ursul brun! exclam atunci, într-un moment de inspirație, zâmbindu-le larg și făcându-le ștrengărește cu ochiul.

Din păcate, se pare că Mircea se înșelase. Se poate totuși întâmpla și mai rău decât să fiu respins… Căci, evident, ceva nu le-a plăcut tipelor: sau mutra mea de om cumsecade și bleg, sau originala abordare cu ursul. Iar urmarea nu e deloc cea pe care o așteptam. Profitând de șovăiala mea, una dintre femei ia un pumn de sare din solnița de pe masă, pe care mi-l aruncă drept în ochi.

— Ia de aici, și plimbă ursul, nene! Ne crezi niște ștoarfe de drept comun?

între noi fie vorba, chiar așa le credeam. N-apuc însă să le împărtășesc părerea mea, că în clipa următoare mă pomenesc cu o sticlă de bere drept în moalele capului, asta fiind și ultima amintire din bar înainte să leșin. Urmarea? Ca și la prima ieșire cu Mircea, mă trezesc acasă, în pat…

Dar, nu mă las așa, cu una, cu două. Peste câteva săptămâni, îl sun iar pe amicul meu:

— Ce faci diseară?

— Te scot în oraș, asta fac, răspunde el, râzând. Sau ai alt program?

Normal că nu aveam. De data asta, Mircea mă duce într-un club populat în majoritate de tineret, club situat într-un subsol și în care, din cauza fumului gros de țigară, abia se vede om cu om.

— M-am gândit că e mai ușor să agățăm puștoaice. La vârsta lor, le fierbe sângele în vine ca laptele uitat pe foc…

Dăm iar pe gât câteva păhărele cu tequila, ca să intrăm în atmosferă, apoi, la sugestia lui Mircea, ieșim pe ringul de dans, care este înțesat de tineri agitați. între aceștia, un pâlc de adolescente teribiliste, îmbrăcate sumar, tatuate și cu cercei prin buze, nări și burice, numai în urechi nu.

— Aici e de noi! Hai să vedem ce pică în undiță! șoptește prietenul meu, care, fără nicio jenă, începe să se rupă în figuri în fața gagicilor.

Destul de inhibat, în ciuda alcoolului îngurgitat, nu reușesc însă să mă unduiesc la fel de armonios și de incitant ca Mircea, în jurul căruia se adună rapid câteva boboace nurlii.

Ba dimpotrivă, intimidat tot mai mult de mișcările lascive ale acestora, care în timpul dansului se freacă cu palmele pe coapse și pe sâni și scot limbile ca șerpii aflați la pândă, mă împiedic și cad drept în mijlocul ringului.

Ce mai umilință! Tinerii, chercheliți bine, încep să râdă și să facă bășcălie

— Scoală de acolo, nene! Ai pierdut ceva?

— Ești de comă, tataie! Hai, du-te și lasă-ne!

și multe altele la fel.

De ciudă, mă salt de pe podea și dau fuga la bar, unde, până să revină Mircea de la dans, torn în mine tequila până adorm. Mă trezesc a doua zi, încă o dată, acasă, singur în pat. Ce deziluzie!

îl sun, ca de obicei, pe prietenul meu.

— Ștefan, păcat că ai adormit! exclamă el la telefon. Dacă ai vedea cu ce studentă am pus-o azi-noapte, după ce te-am lăsat pe tine acasă… E aur, omule, e aur curat!

Ce puteam să mai spun?

— Mă bucur pentru tine, Mircea! știu că am făcut-o de oaie…

— Lasă, prietene, se mai întâmplă! în fond, n-a murit nimeni! Data viitoare o să fie mai bine, vei vedea!

și am văzut. Numai că nu a fost deloc mai bine, ci următoarele tentative de a agăța o femeie într-un bar de noapte aveau să se soldeze cu alte eșecuri, unele dintre ele bizare și patetice. De pildă, o dată am reușit să agăț o femeie, care arăta foarte bine, însă, tocmai când stabiliserăm să mă însoțească acasă pentru o noapte romantică, prietenul meu m-a oprit, spunându-mi ceva ce m-a lăsat paf:

— ștefane, stai în banca ta! Asta nu e femeie, ăsta e transsexual! Nu vrea să o faci, vrea să te facă!

Doamne sfinte! în ce era să mă bag! Vă jur că nu mi-am dat seama… Tot așa cum, cu altă ocazie, nu mi-am dat seama că tipa cu care flirtasem câteva ceasuri era însoțită și supravegheată, de la distanță, de soțul ei. Deh, niște oameni bolnavi care jucau jocuri perverse, menite a le alunga monotonia conjugală, după cum avea să îmi explice versatul Mircea.

în fine, altă dată am avut o neșansă uriașă. Tocmai când reușisem să mă lipesc de o gagică bună rău, care chiar era femeie, și care era nemăritată, am simțit o bolboroseală suspectă în burtă. Din păcate, berea turnată în mine după cafea și câteva cocteiluri îmi veniseră de hac… Am fost astfel nevoit să abandonez vânătoarea și să fug acasă înainte de a mă face de tot rahatul…

Concluzia trasă după aproape un an de escapade nocturne soldate cu zero victime a fost aceea că nu sunt în stare să agăț o femeie. Pur și simplu, nu sunt făcut pentru asta.

Așa că m-am resemnat și m-am combinat cu Geta, colega mea de birou căreia îi făcusem confesiuni după fiecare pățanie și care, auzind prin câte trecusem, se distrase copios și începuse să mă îndrăgească. Suntem împreună cam de un an, ne înțelegem grozav, iar în câteva nopți am dus-o prin cluburile în care am anturat cu Mircea la agățat…

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE