O pensionară a scos la licitație casa fiicei ei după un război pe o moștenire, în Franța: „O să ajung în stradă”

Plătește rate de 28 de ani

Isabelle ar putea vedea vineri cum se risipește mult mai mult decât o simplă casă. La 61 de ani, femeia din Lisle-sur-Tarn riscă să își piardă acoperișul deasupra capului, pentru care plătește rate de aproape 30 de ani. Și nu în favoarea unei bănci sau a unui creditor obișnuit, ci… a mamei sale, relatează La Depeche.

La capătul unei bătălii judiciare interminabile legate de moștenirea bunicii sale, justiția a ordonat executarea silită a bunului ei imobil. O poveste de familie sfâșietoare, care durează de aproape 15 ani.

„O să ajung în stradă”, suspină Isabelle. Cu doar câteva zile înainte de licitație, ea spune că trăiește un adevărat coșmar. „În jur de 10 persoane au venit deja să viziteze casa”, continuă ea. „Știu că există cumpărători interesați. Nu mai am nicio ieșire.”

„Ea nu a avut niciodată grijă de bunica”

Pentru a înțelege cum a ajuns această familie în acest punct, trebuie să ne întoarcem în anul 2011. În acel an, Paulette se stinge din viață. Înainte de a muri, bunica îi acordase o procură bancară nepoatei sale, Isabelle.

După deces, mama, Jeannine, astăzi în vârstă de 83 de ani și stabilită în Gaillac, îi cere socoteală. Ea consideră că fiica ei a efectuat retrageri de bani care nu i se cuveneau și deschide o acțiune în instanță.

„În ochii mamei mele, i-am furat moștenirea”, explică Isabelle. „Asta în condițiile în care ea nu a avut niciodată grijă de bunica și nu mai vorbea cu ea de zeci de ani.”

„Mama nu m-a iubit niciodată”

Conflictul dintre mamă și fiică trenează de ani de zile. În 2016, tribunalul îi dă dreptate lui Jeannine. Judecătorii recunosc că ea este unica moștenitoare a mamei sale și o condamnă pe Isabelle să returneze suma de 67.850 de euro, reprezentând fonduri a căror utilizare nu a fost considerată suficient de justificată. Cu tot cu dobânzi și cheltuieli de judecată, suma depășește acum 104.000 de euro.

În lipsa unei rambursări, procedura a trecut la nivelul următor. Tribunalul a încuviințat astfel executarea silită a imobilului, ceea ce duce astăzi la scoaterea la licitație a casei lui Isabelle.

Isabelle oferă o cu totul altă interpretare acestei lungi bătălii judiciare: „Mama nu m-a iubit niciodată… A avut mereu o fixație pe mine, iar astăzi mă face să plătesc pentru tot”. Ea povestește că a fost crescută de bunici, la care spune că a găsit afecțiunea care îi lipsea. După un divorț dificil în 2002, bunica ei a continuat să o ajute financiar.

Potrivit lui Isabelle, mama ei avea și ea procură pe conturile bunicii. „Ar fi putut să se opună dacă nu era de acord”, susține ea astăzi. Aceste argumente nu au convins însă instanțele, de vreme ce i-au confirmat condamnarea.

„Nu o să mai am nimic”

De altfel, Isabelle nu contestă deznodământul judiciar. „Tribunalul mi-a dat deznodământ nefavorabil”, recunoaște ea pur și simplu. Î

nsă nu își ascunde neînțelegerea în fața consecințelor acestei decizii. Aflată în incapacitate de muncă (invaliditate), ea explică faptul că a fost nevoită să își reia o activitate profesională pentru a face față celor mai mari dificultăți financiare.

Astăzi, mai ales perspectiva de a-și pierde casa o îngrozește. „Plătesc rate pentru această casă de 28 de ani. Vineri, va fi scoasă la licitație publică. Nu o să mai am nimic. Pisicile mele, caii mei… ce se va alege de ei? Este inuman.”

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE