În primii ani de școală, copiii trec treptat de la numărat și adunări simple la calcule care cer mai multă atenție. Tabla înmulțirii este una dintre cele mai importante etape ale acestui parcurs, deoarece va fi folosită ulterior la fracții, probleme, transformări de unități și numeroase calcule de zi cu zi. Pentru unii copii este ușor de reținut, în timp ce alții au nevoie să exerseze fiecare serie în ritmul lor. Cum poți ajuta copilul să învețe tabla înmulțirii.
Cuprins:
Matematica din ciclul primar este construită pentru a fi predată treptat. Înainte de a folosi semnul înmulțirii, copilul învață să numere din doi în doi, din cinci în cinci sau din zece în zece, să formeze grupe cu același număr de obiecte și să adune termeni egali. Aceste exerciții îl ajută să înțeleagă ce înseamnă, de fapt, înmulțirea.
În sistemul românesc de învățământ, tabla înmulțirii este predată în clasa a II-a, la disciplina Matematică și explorarea mediului. Momentul exact din anul școlar poate să difere de la o clasă la alta, deoarece învățătorul stabilește succesiunea lecțiilor în funcție de programa școlară, de manualul ales și de ritmul elevilor. De regulă, înmulțirea este abordată după ce copiii stăpânesc suficient de bine adunarea și scăderea.
În clasa a III-a, tabla înmulțirii este reluată și consolidată. Elevii o folosesc pentru calcule cu numere mai mari, pentru împărțiri și pentru rezolvarea problemelor.
Primele lecții pornesc, în general, de la situații cunoscute. Copiii formează grupe egale, numără obiectele și transformă adunările repetate în înmulțiri. Abia după ce sensul operației este înțeles se trece la formarea și memorarea tablei înmulțirii.
Ordinea în care sunt învățate seriile poate varia. Nu există obligația ca fiecare învățător să înceapă cu exact aceeași tablă. De obicei, se pornește de la cazurile ușor de observat: înmulțirea cu 1, cu 2, cu 5 și cu 10. Urmează înmulțirile cu 3 și cu 4, apoi cele cu 6, 7, 8 și 9, care cer mai mult exercițiu.
Tabla înmulțirii se învață, așadar, în clasa a II-a, dar este folosită și consolidată pe tot parcursul școlii. Rezultatele trebuie reținute, însă memorarea funcționează mai bine atunci când copilul înțelege ce calculează, observă legăturile dintre numere și aplică înmulțirea în probleme concrete. O tablă învățată în acest fel devine un instrument de calcul pe care elevul îl poate folosi cu încredere, nu doar o succesiune de operații recitate în ordine.
În mod obișnuit, la școală se lucrează cu tabla înmulțirii de la 0 la 10. Unele materiale încep direct cu 1, deoarece toate rezultatele înmulțirii cu 0 sunt identice. Includerea lui 0 ajută însă copilul să observe și să rețină regula.
0 × 0 = 0
0 × 1 = 0
0 × 2 = 0
0 × 3 = 0
0 × 4 = 0
0 × 5 = 0
0 × 6 = 0
0 × 7 = 0
0 × 8 = 0
0 × 9 = 0
0 × 10 = 0
1 × 0 = 0
1 × 1 = 1
1 × 2 = 2
1 × 3 = 3
1 × 4 = 4
1 × 5 = 5
1 × 6 = 6
1 × 7 = 7
1 × 8 = 8
1 × 9 = 9
1 × 10 = 10
2 × 0 = 0
2 × 1 = 2
2 × 2 = 4
2 × 3 = 6
2 × 4 = 8
2 × 5 = 10
2 × 6 = 12
2 × 7 = 14
2 × 8 = 16
2 × 9 = 18
2 × 10 = 20
3 × 0 = 0
3 × 1 = 3
3 × 2 = 6
3 × 3 = 9
3 × 4 = 12
3 × 5 = 15
3 × 6 = 18
3 × 7 = 21
3 × 8 = 24
3 × 9 = 27
3 × 10 = 30
4 × 0 = 0
4 × 1 = 4
4 × 2 = 8
4 × 3 = 12
4 × 4 = 16
4 × 5 = 20
4 × 6 = 24
4 × 7 = 28
4 × 8 = 32
4 × 9 = 36
4 × 10 = 40
5 × 0 = 0
5 × 1 = 5
5 × 2 = 10
5 × 3 = 15
5 × 4 = 20
5 × 5 = 25
5 × 6 = 30
5 × 7 = 35
5 × 8 = 40
5 × 9 = 45
5 × 10 = 50
6 × 0 = 0
6 × 1 = 6
6 × 2 = 12
6 × 3 = 18
6 × 4 = 24
6 × 5 = 30
6 × 6 = 36
6 × 7 = 42
6 × 8 = 48
6 × 9 = 54
6 × 10 = 60
7 × 0 = 0
7 × 1 = 7
7 × 2 = 14
7 × 3 = 21
7 × 4 = 28
7 × 5 = 35
7 × 6 = 42
7 × 7 = 49
7 × 8 = 56
7 × 9 = 63
7 × 10 = 70
8 × 0 = 0
8 × 1 = 8
8 × 2 = 16
8 × 3 = 24
8 × 4 = 32
8 × 5 = 40
8 × 6 = 48
8 × 7 = 56
8 × 8 = 64
8 × 9 = 72
8 × 10 = 80
9 × 0 = 0
9 × 1 = 9
9 × 2 = 18
9 × 3 = 27
9 × 4 = 36
9 × 5 = 45
9 × 6 = 54
9 × 7 = 63
9 × 8 = 72
9 × 9 = 81
9 × 10 = 90
10 × 0 = 0
10 × 1 = 10
10 × 2 = 20
10 × 3 = 30
10 × 4 = 40
10 × 5 = 50
10 × 6 = 60
10 × 7 = 70
10 × 8 = 80
10 × 9 = 90
10 × 10 = 100
Copilul trebuie să ajungă să ofere rapid rezultatele înmulțirilor de bază, dar simpla memorare nu este suficientă la început. Dacă știe doar să recite rezultatele, însă nu poate explica ce reprezintă 4 × 6 sau nu recunoaște operația într-o problemă, cunoștințele sale sunt încă fragile.
Înțelegerea și memorarea au roluri diferite și se completează. Mai întâi, copilul trebuie să vadă că 4 × 6 înseamnă patru grupe de câte șase și că rezultatul poate fi găsit prin: 6 + 6 + 6 + 6 = 24
După ce relația este clară, repetarea îl ajută să ajungă direct la 24, fără să mai efectueze de fiecare dată adunarea. Răspunsul rapid devine important deoarece eliberează atenția pentru cerințe mai dificile.
National Council of Teachers of Mathematics recomandă formarea fluenței prin relații între numere și strategii de raționament, nu numai prin memorarea izolată a rezultatelor. Înțelegerea conceptului trebuie să apară înaintea sau în același timp cu exersarea procedeelor.
Dacă un copil uită cât fac 7 × 8, poate porni de la un rezultat pe care l-a reținut mai ușor. De exemplu:
7 × 7 = 49
49 + 7 = 56
Așadar, 7 × 8 = 56.
Un alt exemplu:
6 × 9 = 6 × 10 − 6
60 − 6 = 54.
Astfel de legături îl ajută să identifice mai repede un rezultat uitat.
Tabla înmulțirii nu rămâne o lecție izolată din clasa a II-a. Ea este folosită aproape permanent în anii următori de școală, dar și pe parcursul vieții de adult.
Copilul are nevoie de ea și pentru a înțelege împărțirea. Dacă știe că:
6 × 7 = 42,
poate deduce:
42 : 6 = 7
42 : 7 = 6.
Aceleași relații apar mai târziu la simplificarea fracțiilor, calcularea multiplilor și divizorilor, aflarea ariei, transformarea unităților de măsură și rezolvarea proporțiilor.
La o înmulțire scrisă, cum ar fi 36 × 7, elevul trebuie să folosească rapid rezultatele 7 × 6 și 7 × 3. Dacă fiecare calcul simplu îi cere mult timp, devine dificil să urmărească întregul procedeu.
Tabla înmulțirii se fixează mai bine dacă este învățată în ședințe scurte și regulate. Cinci sau zece minute de exercițiu zilnic sunt mai folositoare decât o perioadă lungă de memorare făcută o singură dată pe săptămână.
Copilul poate începe cu înmulțirile pe care le recunoaște cel mai ușor: cu 1, 2, 5 și 10. După ce acestea sunt bine cunoscute, se adaugă treptat alte serii. Nu este necesar să repete de fiecare dată întreaga tablă a înmulțirii.
Obiectele din casă pot transforma exercițiul într-o demonstrație simplă. Două rânduri cu câte șase piese de construcție arată că 2 × 6 = 12. Patru farfurii cu câte trei fructe arată că 4 × 3 = 12. Copilul poate desena și dreptunghiuri formate din puncte sau pătrățele.
Numărarea din doi în doi, din trei în trei sau din cinci în cinci ajută la observarea șirurilor:
3, 6, 9, 12, 15, 18...
Seriile trebuie apoi amestecate. Un copil care poate spune tabla lui 7 numai în ordine s-ar putea să ezite când este întrebat direct cât fac 7 × 8. După ce a învățat o serie, este util să primească exerciții în ordine diferită.
Jocurile cu cartonașe sunt ușor de pregătit. Pe o parte se scrie operația, iar pe cealaltă rezultatul. Copilul răspunde, întoarce cartonașul și se verifică singur. Exercițiul poate fi făcut și invers: vede numărul 42 și caută înmulțirile care au acest produs, precum 6 × 7 sau 7 × 6.
Activitățile cronometrate pot fi introduse după ce rezultatele sunt înțelese și cunoscute destul de bine. Folosite prea devreme, ele pot transforma o dificultate firească într-o sursă de stres. Scopul este obținerea unor răspunsuri corecte cu tot mai multă ușurință, nu o întrecere permanentă.
Unele înmulțiri se fixează repede, iar altele sunt uitate frecvent. Rezultatele 6 × 7, 7 × 8, 8 × 9 sau 7 × 9 cer, de obicei, mai mult exercițiu.
Pentru înmulțirea cu 4, copilul poate dubla de două ori:
4 × 7
2 × 7 = 14
14 × 2 = 28.
Pentru înmulțirea cu 8, poate dubla de trei ori:
8 × 6
6 × 2 = 12
12 × 2 = 24
24 × 2 = 48.
Pentru înmulțirea cu 9, se poate folosi tabla lui 10:
9 × 7 = 10 × 7 − 7
70 − 7 = 63.
Rezultatele cu 5 se termină întotdeauna în 0 sau 5. Dacă celălalt factor este par, produsul se termină în 0; dacă este impar, produsul se termină în 5:
5 × 6 = 30
5 × 7 = 35.
Pătratele numerelor sunt și ele repere utile:
2 × 2 = 4
3 × 3 = 9
4 × 4 = 16
5 × 5 = 25
6 × 6 = 36
7 × 7 = 49
8 × 8 = 64
9 × 9 = 81
10 × 10 = 100.
După ce aceste rezultate sunt cunoscute, cele apropiate pot fi deduse ușor. Dacă elevul știe că 8 × 8 = 64, poate afla: 8 × 9 = 64 + 8 = 72.
Un copil stăpânește tabla atunci când poate oferi cele mai multe rezultate fără să reia seria de la început, dar și când știe să le folosească.
De exemplu, ar trebui să poată răspunde la întrebări precum:
Ultima întrebare arată dacă elevul vede relațiile dintre calcule. El poate răspunde că mai adaugă încă o grupă de opt:
40 + 8 = 48.
Un alt semn bun este capacitatea de a observa când un răspuns nu poate fi corect. Dacă spune că 7 × 8 = 46, ar trebui să remarce că rezultatul trebuie să fie mai mare decât 7 × 7, care este 49.
La sfârșitul clasei a II-a, elevul ar trebui să cunoască operația de înmulțire și rezultatele de bază lucrate la școală. Totuși, copiii nu ajung toți în același timp la același nivel de rapiditate.
În clasa a III-a, tabla este reluată și folosită în exerciții mai complexe. Aici se consolidează rezultatele care nu au fost bine fixate și se face trecerea către înmulțiri cu numere mai mari. De exemplu, copilul folosește tabla pentru a calcula 24 × 3 sau 132 × 4.
Dificultatea devine mai importantă atunci când copilul nu înțelege sensul înmulțirii, confundă înmulțirea cu adunarea sau nu poate forma grupe egale. Într-o asemenea situație, este mai folositoare revenirea la obiecte, desene și adunări repetate decât cererea de a memora și mai multe rezultate.