„Am plecat din Galaţi, în urmă cu cinci ani, împreună cu soţia şi cu cei patru copilaşi ai mei, pentru că acolo nu mai aveam nici un viitor. Am venit în Bucureşti, sperând că aici voi reuşi să asigur traiul familiei mele. M-am angajat în construcţii, dar după puţin timp am rămas fără serviciu. Gândul că nu o să am ce să le mai pun copiilor pe masă m-a speriat, aşa că nu m-am dat în lături să muncesc. O perioadă am vândut cărţi şi reviste prin trenuri, pentru un colţ de pâine. Locuiam cu toţii cu chirie, dar nu am mai avut cu ce să plătim şi am fost daţi afară. Acum încercăm să supravieţuim sub nişte ţevi din zona Grozăveşti, unde mai stau alţi oameni, la fel de săraci ca noi. Pot să spun că aici este «casa noastră». Mergem în fiecare zi să căutăm deşeuri reciclabile, iar la finalul zilei împărţim banii cu toţii şi cumpărăm alimente. Să locuieşti sub cerul liber printre nişte conducte nu e uşor deloc, mai ales când ai copii. Nu mai vreau ca micuţii mei să doarmă sub ţevi. Trebuie să stai cu ochii-n patru să nu li se întâmple ceva rău. Nu-mi doresc decât să avem un acoperiş sigur deasupra capului, nu neapărat o casă, pentru că-i greu, ci măcar un container sau un garaj de beton.” Daniel Dragnea, Bucureşti
Cititorii care doresc să ajute sau care vor să afle mai multe amănunte despre cazurile prezentate astăzi ne pot contacta la redacţie, la numărul de telefon 021.203.08.49
Libertatea nu-şi asumă responsabilitatea pentru conţinutul scrisorilor primite de la cititori

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.