Orcile sunt prădători de temut, dar fug imediat când dau de acest animal. Misterul pe care cercetătorii încearcă să-l explice

Un comportament defensiv care a uimit biologii marini

Biologii marini au documentat de-a lungul ultimilor ani un comportament neobișnuit și fascinant: balenele cu cocoașă intervin direct în timpul atacurilor inițiate de orci, adesea pentru a proteja alte creaturi vulnerabile, relatează Geo.fr.

Conform observațiilor de pe teren, balenele cu cocoașă adulte răspund rapid la sunetele produse de animalele atacate de orci. În loc să își continue drumul, acești giganți ai oceanelor parcurg uneori distanțe considerabile pentru a întrerupe vânătoarea prădătorilor. Folosindu-și dimensiunile impresionante, înotătoarele masive reușesc să hărțuiască gupul de orci până când acesta renunță la pradă.

Misterul care îi preocupă pe cercetători este motivul pentru care balenele cu cocoașă își riscă energia și siguranța pentru specii care nu le aparțin. Deși protejarea propriilor pui în fața atacurilor este un comportament matern firesc, dovezile arată că ele sar în ajutorul focilor, leilor de mare sau altor specii de balene, blocând fizic accesul orcilor.

Cum reușesc giganții să neutralizeze „balenele ucigașe”

Forța brută și armura naturală fac din balena cu cocoașă un adversar extrem de incomod chiar și pentru cea mai experimentată familie de orci. O balenă adultă poate cântări peste 30 de tone, iar o singură lovitură de coadă sau de înotătoare poate provoca răni severe unui prădător.

Confruntate cu un asemenea gigant decis să intervină, orcile își dau seama rapid că efortul de a continua vânătoarea devine prea periculos. Acest fenomen unic arată că, deși orcile rămân suverane în majoritatea apelor lumii, biodiversitatea oceanică ascunde încă reguli de protecție reciprocă și comportamente altruiste pe care știința încearcă să le înțeleagă.

Sunetele care îi pun pe fugă pe stăpânii oceanelor

Pentru o lungă perioadă, lumea științifică s-a întrebat dacă orcile își schimbă într-adevăr traseul pentru a evita balenelesau dacă este vorba doar despre reacții izolate, provocate de contextul unei întâlniri întâmplătoare. Pentru a lămuri definitiv această dilemă, cercetătoarea Anna Selbmann și echipa sa de la Centrul de Știință și Învățare Sudurnes din Islanda au apelat la o metodă ingenioasă de testare pe teren.

În loc să aștepte ca cele două specii să se întâlnească în mod natural în apele reci ale oceanului, biologii au difuzat înregistrări audio cu sunetele balenelor către mai multe orci echipate cu balize de urmărire.

Rezultatul experimentului a fost clar. În momentul în care au auzit strigătele balenelor, orcile — considerate prădătorii de top din lanțul trofic oceanic — și-au strâns rapid grupurile, și-au modificat comportamentul vocal, au schimbat direcția de deplasare și au accelerat pentru a se îndepărta de sursa sonoră.

Concluziile studiului publicat în revista Scientific Reports în luna ianuarie 2026 arată că orcile reacționează prompt la semnalele acustice emise de balenele cu cocoașă și le percep prezenta ca pe o amenințare directă. Reacția lor defensivă demonstrează că modul în care comunică aceste specii influențează direct harta deplasărilor din adâncuri.

Mecanismul exact din spatele acestei întâlniri rămâne însă învăluit în mister. Oamenii de știință au recunoscut în cadrul cercetării că este greu de explicat de ce un prădător de talia unei orci alege să evite un agresor de dimensiuni mai mici și aparent inferior din punct de vedere fizic.

Interacțiunea dintre cele două specii continuă să fie analizată de comunitatea internațională, oferind o perspectivă fascinantă asupra dinamicii sociale și a ierarhiilor din lumea marină.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE