Publicația rusă The Insider a identificat numele unor americani și britanici „socialiști/comuniști” recrutați să lupte de partea Rusiei.

În numele forțelor de stânga

La sfârșitul lui aprilie 2026, Casa Sindicatelor din Moscova a găzduit forumul fondator al rețelei socialiste internaționale Sovintern, la inițiativa partidului „O Rusie Justă”. Kremlinul încurajează pe larg organizarea unor astfel de activități internaționale. De altfel, evenimentul a început cu un discurs de bun-venit al liderului autocrat rus Vladimir Putin, care a vorbit la un eveniment al comuniștilor în timp ce pretinde că ar fi un luptător pentru valorile creștine.

Scopul public al Sovintern este de a genera cât mai mult „conținut informativ” posibil. Fiecare persoană implicată trebuie să disemineze „narațiuni și idei comune” și să-i încurajeze pe noii recruți să procedeze la fel. Adică să facă campanie, să organizeze mitinguri și să se opună guvernelor din țările lor, exact așa cum a făcut cândva Cominternul (Internaționala Comunistă) pentru URSS. Dar noua organizație reprezintă de fapt o acoperire pentru operațiunile speciale internaționale ale Kremlinului. Cel puțin câțiva dintre membrii săi sunt implicați direct în recrutări de mercenari pentru armata rusă, notează The Insider.

De exemplu, Partidul Comunist American (ACP) a fost fondat oarecum recent, pe 21 iulie 2024, de către doi marxist-leniniști și rusofili autoproclamați, și anume Adam Tahir (30 de ani, cunoscut publica ca Haz Al-Din, alias Infrared) și Jackson Daniel Hinkle (26 de ani). Cu toate că răspândesc idei de stânga, multe dintre ele conspiraționiste, cei doi se declară totodată și admiratori înfocați ai filosofului cu viziuni fasciste Aleksandr Dughin și ai fostului filosof german Martin Heidegger, cunoscut ca un simpatizant al național-socialismului lui Hitler.

Din punct de vedere istoric, comuniștii din Statele Unite au fost reprezentați de Partidul Comunist al Statelor Unite ale Americii (CPUSA), a cărui conducere a colaborat cândva activ cu KGB-ul sovietic. Neo-comuniștii americani au în prezent celule mici în Statele Unite, precum și o filială în Canada. Activitățile oficiale ale partidului se limitează la zile de curățenie, ajutor pentru săraci și proteste pașnice prin care glorifică stalinismul și socialismul chinez. Simpatizanții partidului sprijină, de asemenea, cauzele mișcărilor islamiste Hamas și Hezbollah. Mai mulți membri ai partidului luptă de partea Rusiei împotriva Ucrainei.

În Regatul Unit, Partidul Muncitorilor din Marea Britanie (WPB) și mișcarea sa afiliată, no2nato, sunt responsabile pentru astfel de activități. Partidul este condus de George Galloway (71 de ani), un invitat obișnuit la emisiunile de propagandă rusească. Pe lângă dezinformarea directă și propaganda pro-rusă, unii membri ai partidului caută în mod activ potențiali mercenari, semnalează The Insider.

De la campanii politice la recrutare

Până la declanșarea războiului la scară largă împotriva Ucrainei, la 24 februarie 2022, Rusia și-a folosit rețeaua de centre culturale și de agenți sub acoperire diplomatică pentru a recruta agitatori în diferite țări.

După lansarea invaziei, numeroase țări au expulzat agenții ruși și au închis unele rețele de dezinformare ale Moscovei, cum ar fi canale TV, centre culturale etc. În schimb, celulele locale, fie de extremă-dreapta, fie de extremă-stânga, de regulă marginale, s-au activat la maximum, după imboldul pe care l-au avut în perioada pandemiei de COVID-19.

Atragerea în mișcările occidentale de extremă-stânga afiliate Internaționalei Socialiste constă de regulă în trei etape.

În prima etapă, oamenii sunt invitați la activități inofensive și la întâlniri obișnuite în stilul cercurilor politice. Activitățile pot consta în curățenie comunitară, distribuire de alimente persoanelor fără adăpost, plantare de copaci și evenimente caritabile în cartiere populate de diverse minorități sau grupuri vulnerabile din punct de vedere economic. Publicul țintă pentru aceste evenimente sunt imigranții marginalizați, persoanele care trăiesc sub pragul sărăciei, cei singuri, cei slab educați, cei care își caută identitatea socială sau cei care nu și-au găsit locul în societate. Aceste tipuri de evenimente induc un sentiment de comunitate, un sentiment de apartenență la o cauză care „ajută cu adevărat”.

Participanții stabilesc noi conexiuni. De exemplu, reprezentanții filialei ACP din Toronto, Canada, au organizat pe 7 mai o drumeție în natură, unde, sub pretextul promovării unui stil de viață sănătos, și-au întărit „conștiința revoluționară”.

Pe 25 mai, celulele americane ACP din Michigan și Illinois au organizat acțiuni de eliminare a deșeurilor, urmate de o tabără cu grătare și antrenamente cu arme de foc reale. Pe lângă insignele ACP, unii participanți au purtat panglici imperiale cu Sfântul Gheorghe inscripționate cu litera „Z”, simbolul invaziei ruse din Ucraina.

În cea de-a doua etapă, recruții sunt implicați în acțiuni radicale, cum ar fi proteste anti-NATO, răspândirea ideei că partea agresoare rusă ar fi de fapt pentru „pace” și partea victimă ucraineană și-ar dori războiul, dar și manifestații pro-Iran și pro-Palestina.

De exemplu, mitinguri pro-ruse au fost organizate pe 2 mai în apropierea ambasadelor ucrainene din Londra, Berlin, Edinburgh, Lisabona, Dublin, Dakar și Pretoria. Mitingul de la Londra a fost condus de membrii locali ai Partidului Muncitorilor din Marea Britanie, Jesse Vinnie, Chris Williamson și Hoz Shafiei. Cei trei au răspândit propaganda rusă precum că Ucraina ar fi „nazistă” – asta deși regimul lui Putin se apropie foarte mult de fascism – și au fluturat steaguri ale Rusiei, Donețkului și așa-zisei Novorusia.

Aceiași activiști au organizat un miting similar în fața Ministerului britanic al Apărării pentru a protesta față de furnizarea de rachete Storm Shadow Ucrainei.

În SUA, Partidul Comunist American a organizat pe 8-9 mai un miting pro-rus și mai multe marșuri în stilul Regimentului Nemuritorilor.

Toate apelurile pro-pace urmează linia propagandistică a Kremlinului, și anume ca Ucraina să nu fie susținută. În schimb, niciunul dintre acești pacifiști de carton, fie de extremă-stânga, fie de extremă-dreapta, nu cer Rusiei, adică părții agresoare, să înceteze războiul și să-și retragă trupele.

În cele din urmă, în a treia etapă, cei mai activi participanți sunt invitați să lupte pe front împotriva Ucrainei.

Brigăzile Internaționale

Kremlinul avea deja experiență cu astfel de structuri. În 2014 a apărut mișcarea „Brigăzile Internaționale”. Nucleul acestei mișcări era format din foști membri ai Partidului Național-Bolșevic rus și ai formațiunii politice „Cealaltă Rusie”, care împărtășesc opinii imperialiste și expansioniste. Membrii mișcării nu și-au ascuns scopul principal: implicarea în conflictul militar din estul Ucrainei.

Printre liderii lor s-a aflat și scriitorul Zahar Prilepin. Treptat, Prilepin a devenit unul dintre principalii susținători ai invaziei din tabăra stângii ruse. Brigăzile Internaționale, așa cum sugerează și numele lor, recrutau în mod activ mercenari din alte țări. Așa s-a trezit comunistul american Russell Bentley printre separatiștii pro-ruși ai Batalionului Vostok în septembrie 2015. Russell Bentley a sfârșit torturat și ucis chiar de către soldații ruși.

Un alt membru al mișcării, Benjamin Stimson, originar din Oldham, Marea Britanie, continuă să joace un rol semnificativ în procesul de recrutare. El a fost recrutat de către prietenul său Ajo Beness, un național-bolșevic leton de origine ruso-ugandeză. Beness a participat la anexarea Crimeei de către Rusia în 2014 și s-a făcut cunoscut ca „Lenin cel Negru”.

Prin intermediul rețelei Interbrigade, Stimson a ajuns la Debalțeve în 2015 și s-a alăturat Companiei a 4-a a Brigăzii Internaționale Piatnașka. Ca urmare a implicării în agresiunea rusă din Ucraina, Benjamin Stimson a fost arestat la întoarcerea în Marea Britanie în noiembrie 2015 și a fost condamnat la șase ani și patru luni de închisoare.

Reîntoarcerea lui Stimson și noii mercenari

În februarie 2024, după ispășirea pedeapsei, Stimson s-a întors în Rusia, a primit azil și s-a trezit pe câmpul de luptă din Ucraina. În martie 2026, cu ajutorul deputatei Dumei de Stat, Maria Butina, a primit cetățenia rusă și s-a alăturat partidului Rusia Unită.

Între timp, Stimson a fost însărcinat cu găsirea și antrenarea mercenarilor străini. După cum a recunoscut chiar el, îi ajută pe recruții vorbitori de limbă engleză și livrează provizii pe front.

Exemplul lui Stimson s-a dovedit a fi contagios pentru alți activiști de stânga. Astfel, sub influența „propagandei roșii”, Bradley Townsend, un pescar din Yorkshire, s-a angajat în luptă în aprilie 2026. El a fost întâmpinat la Moscova de Stimson și Aidan Minis, un cetățean britanic de origine irlandeză, care i-au servit drept ghizi și însoțitori. După ce au pozat în pub-uri, au creat un canal de promovare a lui Townsend, astfel încât acesta să poată servi drept exemplu pentru alți potențiali mercenari. Townsend a acordat, de asemenea, interviuri pentru canalul de YouTube al lui Ben Stimson și pentru bloggerul britanic pro-rus Mike „ForeignAgentIntel” Jones.

Tot în aceeași perioadă, Daryl Fladung, un australian din originar din Queensland, a ajuns în Rusia. În țara sa natală, Fladung lucra ca agent de securitate la un supermarket. Australianul a fost întâmpinat la Moscova de Stimson și de Townsend. La fel ca Bradley, Daryl nu avea experiență în luptă și, în luna mai, s-a rănit la picior într-un poligon în timp ce se antrena ca soldat de asalt. După o perioadă de recuperare, s-a dus pe front și a murit o lună mai târziu.

Seth Albert Noon, membru al Partidului Comunist American din Carolina de Sud, servește în Brigada 24 Pușcași Motorizați a Forțelor Armate Ruse. El a participat la operațiuni de luptă în Bahmut și în regiunea Herson.

Michael Gloss, fiul unui ofițer CIA de rang înalt, a urmat o cale similară. A murit pe front în 2024, la vârsta de 21 de ani. Gloss, la fel ca Noon, era fascinat de agenda extremei stângi și credea în propaganda despre „misiune specială” a Rusiei.

Canalele lui Ben Stimson ilustrează întregul lanț al propagandei. Inițial, oamenii sunt chemați la acțiuni umanitare sau recreative și la mitinguri „pro-pace”. Apoi sunt supuși unei propagande ruse intense și chemați la război. Unii dintre ei sunt încurajați să comită acte de sabotaj în țările lor. Aidan Minnis, de exemplu, a făcut apel direct la susținătorii săi să identifice locațiile depozitelor și fabricilor care aprovizionează Ucraina cu muniție și să oprească transporturile cu orice preț.

Cei care merg la război nu se mai întorc acasă, fie din cauza faptului că sunt aruncați în mașina de tocat carne a Rusiei, fie din cauza riscului de a fi arestați și condamnați la închisoare.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.