Pozitivitatea toxică în era rețelelor sociale: de ce viața perfectă este o iluzie
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
„Zâmbește”, „meditează”, „vezi partea bună”. Le auzim aproape zilnic. Însă viața nu este formată doar din momente fericite, bune, de neuitat. Pozitivitatea toxică a creat ideea că nu trebuie să resimțim ce este negativ, trist, greu de digerat. Cu toate acestea, lucrurile nu stau așa cum ni se prezintă pe rețelele sociale.
Cuprins:
Ce este pozitivitatea toxică?
Pozitivitatea toxică este modul de gândire care promovează doar emoții pozitive, cât și eliminarea oricăror trăiri negative și generatoare de stres. Practic, ne creăm o fericire falsă și ne ferim de situațiile stresante, dar și de emoțiile care ne dor.
În ziua de azi, rețelele sociale au încurajat fenomenul pozitivității toxice prin trenduri precum #positivevibesonly (rom. - doar trăiri pozitive), unde utilizatorii postează, de obicei, poze în momente de maximă fericire din viața lor. Astfel, este creată imaginea vieții ideale, doar că viața omului nu este lipsită de greutăți și de momente dificile.
Presiunea socială, frica de marginalizare, cât și dorința de a fi plăcut sunt explicațiile de bază pentru care oamenii, în general, preiau în social media și nu numai atitudinea de: totul merge perfect în viața mea, uite ce bine îmi este, exprimat deseori prin poze sugestive.
De unde își trage rădăcinile pozitivitatea toxică?
Promovarea pozitivității își are rădăcinile în mișcarea „New thought” (rom. - modul nou de a gândi), apărută în secolul al XIX-lea, care promova că la baza succesului se află menținerea unor atitudini și convingeri pozitive.
În același timp, la baza conceptului stă și „Visul american” (engl. - American dream), în cadrul căruia americanul primei jumătăți a secolului XX își găsea liniștea din punct de vedere economic și social. „Visul american” a devenit singular cu ideea de consumerism și cu faptul că trebuie „să ieși înainte” doar cu aspectele pozitive pe care le realizezi în viață.
Demnă de menționat este și crearea psihologiei pozitive de către Martin Seligmann la finalul secolului trecut. Ea s-a născut ca replică la cercetarea în domeniu care era greu de înțeles de oameni fără studii de specialitate. Problema este că psihologia pozitivă a descurajat cercetarea științifică riguroasă cu prețul vinderii de cât mai multe cărți de tip „self help” (rom. - autoajutorare), unde oamenii erau încurajați să fie propriii terapeuți, fără a li se oferi mijloacele necesare.
De ce pozitivitatea toxică este o problemă pentru fiecare dintre noi?
Dacă pozitivitatea toxică promovează o viață idealizată, lipsită de greutăți, este important să menționăm că astfel se suprimă exprimarea emoțiilor negative. Este complet normal să avem zile proaste, să ne simțim descurajați.
Nu totul este „lapte și miere” în lumea în care trăim și din punct de vedere psihologic, este cu atât mai important să experimentăm și să exprimăm emoțiile negative. Motivele sunt simple: ne cresc gradul de reziliență și ne dezvoltă.
În plus, „să ținem în noi” emoțiile negative poate conduce la probleme de sănătate mintală (anxietate, depresie, singurătate, instabilitate mintală), pentru că evităm să procesăm și ceea ce nu ne place. Mai mult, pozitivitatea toxică afectează mai grav persoanele care au deja o tulburare din sfera sănătății mintale. Li se neagă practic sentimentele negative generate de tulburare.
Pozitivitatea toxică, din păcate, ne îndepărtează de autenticitatea propriei noastre ființe. Pe rețelele de socializare ne portretizăm în ceva ce nu suntem, iar a nu ne comporta în concordanță cu propriile valori ne poate aduce suferință psihologică. Riscăm astfel să nu ne înțelegem niciodată pe deplin din simplul fapt că ne dorim aprecierea celorlalți pe rețelele sociale.
Totodată, forțând un optimism care nu este în concordanță cu situația actuală, distorsionăm sau refuzăm pur și simplu să acceptăm realitatea.
Fenomenul pozitivității toxice este adânc înrădăcinat în ideea evoluționistă că exprimarea negativă a emoțiilor se asociază cu slăbiciunea, în timp ce cea pozitivă este sinonimă cu succesul și prosperitatea. Însă avansul științific a arătat că o suprimare a emoțiilor negative vine la pachet cu consecințe demne de luat în seamă din prisma sănătății mintale. Nu putem evita la nesfârșit să ne înfruntăm emoțiile negative în speranța că ne putem simți bine tot timpul.
Pozitivitatea nu este doar rea. Cu ce ne poate ajuta?
Pozitivitatea în sine nu este un lucru rău. A adopta o atitudine pozitivă, în ciuda greutăților vieții, ne poate face să ne simțim în controlul situației și să ne uităm cu speranță spre viitor. Asta ne ajută mai ales pe termen scurt atunci când ne confruntăm cu situații dificile.
Avem șanse mai mari de reușită în orice aspect dacă abordăm ceea ce avem de făcut cu optimism. Marea problemă vine atunci când optimismul se transformă în pozitivism „orbesc”, oricare ar fi rezultatul. Ne înșală astfel așteptările, iar în realitate, lucrurile nu au cum să meargă bine întotdeauna. Momente grele vor apărea mereu și nu le putem evita la nesfârșit, dar este mai important felul în care ne raportăm la eșec și la succes.
Cum combatem fenomenul
Este esențial să înțelegem că nu putem trăi o viață formată doar din emoții pozitive. Nu putem trece doar prin evenimente pozitive. Există și momente când ne simțim la pământ, momente pe care nu le putem evita la nesfârșit.
Astfel, este important să construim o cultură bazată pe deschidere emoțională și pe acceptarea tuturor stărilor prin care trecem. Este puțin probabil să ne simțim autentici cu propria persoană dacă valorizăm doar momentele în care „ne simțim în al nouălea cer”. Presiunea unei vieți perfecte este una artificială.
Nimeni nu trăiește viața perfectă, iar fiecare emoție negativă pe care refuzăm să o simțim se poate întoarce împotriva noastră. Prin urmare, este important să practicăm compasiunea față de sine în momentele grele din viața noastră și să ne dăm voie să resimțim diferite tipuri de emoție, fie ele negative.
Sursa: Pluhařová, J., De Sousa, V., Strömsdörfer, S., & Schraube, E. In Defence of „Toxic Positivity”: Shedding Light On.
Despre autor
Lupu Vlad este absolvent al masterului de Terapii Cognitiv-Comportamentale din cadrul UNIBUC, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, cât și doctorand la Școala Interdisciplinară a aceleiași instituții. Îmbrățișează modelul scientist-practicioner, motiv pentru care încă din 2021 s-a alăturat Laboratorului de Științe Cognitive Clinice, prima instituție de acest tip din cadrul Facultății de Psihologie a UNIBUC.
