Statul le promite aproape 48.000 de euro pentru fiecare copil, de la naștere până la vârsta de 17 ani. Sunt bani pentru început de viață, educație, sănătate și grădiniță, plus mai multe zile libere pentru mame și tați. Și totuși, tot mai mulți oameni spun că nu vor copii. Pentru mulți, problema nu mai este doar cât costă să crești un copil, ci și cât timp, energie și libertate personală presupune. În Singapore, rata fertilității a coborât la 0,87, cel mai mic nivel înregistrat vreodată, iar Guvernul încearcă acum să convingă o generație tot mai reticentă că viața de familie merită, scrie The Guardian.
Autoritățile au anunțat un pachet amplu de măsuri prin care statul încearcă să reducă din costurile suportate de familiile care au copii, iar sprijinul financiar direct va ajunge la aproape 70.000 de dolari singaporezi pentru fiecare copil, echivalentul a aproximativ 47.600 de euro, de la naștere până la vârsta de 17 ani. Banii nu vor fi plătiți într-o singură tranșă, ci prin mai multe forme de sprijin acordate de-a lungul copilăriei.
La naștere, familia va primi un ajutor de 10.000 de dolari singaporezi, adică aproximativ 6.800 de euro. Vor exista și două granturi separate, de câte 5.000 de dolari singaporezi fiecare, pentru cheltuieli medicale și educaționale. Fiecare dintre acestea valorează aproximativ 3.400 de euro. Ulterior, între 1 și 16 ani, vor fi acordate anual credite pentru copil de câte 2.000 de dolari singaporezi, aproximativ 1.360 de euro pe an.
Statul reduce și costurile pentru educația preșcolară. Taxa pentru o grădiniță subvenționată de guvern ar urma să ajungă la aproximativ 100 de euro. Pe lângă bani, autoritățile extind și concediile acordate părinților pentru îngrijirea copiilor.
„Viitorul Singaporelui va fi la fel de puternic precum familiile care îl construiesc”, a declarat premierul Lawrence Wong.
Măsurile vin într-un moment în care Singapore se confruntă cu una dintre cele mai severe crize demografice din lume. Rata totală a fertilității a coborât la 0,87 copii pentru o femeie, cel mai redus nivel înregistrat vreodată în orașul-stat. Diferența față de nivelul necesar pentru înlocuirea generațiilor este uriașă. Pragul considerat necesar pentru ca populația să se mențină relativ stabilă, în absența migrației, este de aproximativ 2,1 copii pentru o femeie.
Singapore se află astfel alături de alte țări și teritorii asiatice, precum Coreea de Sud și Taiwan, care înregistrează unele dintre cele mai mici rate ale fertilității din lume.
Problema autorităților nu este însă doar că familiile au mai puțini copii. Un sondaj YouGov arată că unul din patru singaporezi spune că nu intenționează deloc să aibă copii, iar costurile foarte mari ale vieții sunt numai o parte a explicației.
Programul de lucru, timpul necesar pentru creșterea unui copil, nevoia de servicii de îngrijire atunci când ambii părinți lucrează și presiunea asociată educației îi determină pe tot mai mulți oameni să amâne sau să renunțe complet la ideea de a avea copii. Singapore are un sistem educațional extrem de competitiv, iar presiunea pentru rezultate a alimentat inclusiv o industrie uriașă a meditațiilor private. Pentru multe familii, investiția în educația copilului începe încă din perioada preșcolară.
Autoritățile recunosc că mulți singaporezi sunt preocupați de viitorul pe care îl vor avea copiii lor și de presiunea de a face suficient pentru ca aceștia să reușească.
Scăderea natalității vine în același timp cu îmbătrânirea rapidă a populației. Singapore este pe cale să intre în categoria societăților considerate „super-îmbătrânite”, în care persoanele de cel puțin 65 de ani reprezintă peste 21% din populație. Pentru economie, combinația dintre cele două fenomene este una dificilă. Tot mai puțini copii înseamnă, în timp, mai puțini oameni care intră pe piața muncii, în timp ce proporția persoanelor în vârstă crește. Astfel, o populație activă mai redusă va trebui să susțină un număr tot mai mare de pensionari și să asigure forța de muncă necesară economiei.
Un raport publicat de Eurostat arată că și Europa se confruntă cu un spor natural negativ, o rată a fertilității mult sub nivelul de înlocuire și o îmbătrânire accentuată a populației, iar România se remarcă prin două extreme: are printre cele mai tinere mame din blocul comunitar, dar și o speranță de viață situată la coada clasamentului.