TULBURĂTOARELE MESAJE DIN PREAJMA MORŢII
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Când o fiinţă dragă ne părăseşte pentru totdeauna, iar ultimele sale gânduri se îndreaptă spre cineva anume, este imposibil ca acea persoană să nu primească un semn. Dar suferinţa ne împiedică pe cei mai mulţi dintre noi să deschidem ochii. Puţini reuşesc să "citească" semnele şi mesajele de adio pe care le primesc de la cei care îi lasă în urmă. Mii de relatări, culese din diverse părţi ale lumii, vorbesc despre experienţe tulburătoare în preajma morţii celor dragi.
O mărturie incredibilă
"Primul lucru care s-a întâmplat când a murit mama a fost că lumina şi-a schimbat intensitatea şi a devenit rapid mult mai strălucitoare", începe povestea lui Sally, notată cu amănunte în cartea doctorului Raymond Moody, "Imagini ale eternităţii. Despre trecerea celor dragi din această viaţă în următoarea". Sally povesteşte cum a intrat într-o stare de transă, în care se simţea liniştită, dar avea senzaţia că pluteşte: "Nu ştiu dacă am fost sau nu în afara corpului meu, pentru că toate celelalte lucruri care se întâmplau în jur mi-au distras atenţia. Mă holbam pur şi simplu la scene din viaţa mamei care curgeau prin cameră şi pe lângă pat... În timp ce imagini din viaţa ei străfulgerau, mama se afla în afara propriului corp. L-am văzut pe tatăl meu, care murise cu şapte ani înainte. Stătea în picioare acolo unde ar fi trebuit să fie capul patului. În acel moment, tata o ajuta pe mama în afara trupului ei. L-am privit drept în faţă şi între noi s-a stabilit imediat un raport de caldă afecţiune, dar el a revenit pe loc la mama... O parte din ea era transparentă şi se ridicase drept, ieşind din corp, apoi ea şi tata au alunecat încet în lumina strălucitoare şi au dispărut."
Moartea clinică, o poartă spre necunoscut
Psihiatrul Raymond Moody a devenit celebru în întreaga lume după ce a scris "Viaţa după viaţă" (Life after life), cartea în care a adunat sute de relatări ale celor care s-au apropiat de moarte. "Am descoperit că toţi muribunzii intrau într-un tunel în drumul lor spre lumină. În această lumină, întâlneau adesea alte fiinţe dotate cu spirit, care se aflau acolo pentru a le uşura trecerea spre moarte. De cele mai multe ori, aceste fiinţe spirituale erau rude decedate", scrie Raymond Moody, făcând un rezumat al întâmplărilor stranii care i-au fost împărtăşite de pacienţi. Cei mai mulţi dintre oamenii care s-au aflat în moarte clinică îşi amintesc că şi-au părăsit corpurile, privindu-le de sus, şi că au revăzut scene importante din viaţa lor. Unii spun că au întâlnit fiinţe superioare, care i-au îndemnat să se întoarcă, să îşi reia viaţa, pentru că nu îşi încheiaseră misiunea pe pământ.
► SEMNE CARE TE PUN PE GÂNDURI
Relatările celor care au reuşit să comunice cu rudele sau cu prietenii lor plecaţi includ adesea elemente care se repetă de la o poveste la alta. Oameni din ţări şi de pe continente diferite, care nu s-au cunoscut niciodată, vorbesc despre semne similare;
► apar lumini strălucitoare din eter, fără să aibă o sursă în universul înconjurător;
► luminile din cameră pâlpâie, becurile se sting şi se aprind, flăcările lumânărilor tremură, fără să fie bătute de vânt;
► ceasurile încetează să mai funcţioneze, chiar dacă nu au niciun defect;
► aparatura electrocasnică poate porni sau poate înceta să funcţioneze, fără să apese nimeni pe butoane;
► se aude o muzică în surdină, uneori melodii dragi ale celor dispăruţi;
► spiritul celui decedat se desprinde de trup şi pluteşte în lumină;
► în faţa ochilor, se derulează scene din viaţa celui care trage să moară;
► fenomenul, deşi pare înfricoşător, le induce de cele mai multe ori o stare de linişte sufletească.
► ANOMALII SENZORIALE?
Indiferent de educaţie, religie sau precepte morale, pacienţii care s-au întors din moarte clinică povestesc experienţe tulburător de asemănătoare. Mult mai stranii sunt însă relatările rudelor care au asistat la moartea celor dragi şi care sunt similare. Povestea lui Sally este reprezentativă pentru majoritatea cazurilor notate de dr. Moody. De cele mai multe ori, persoanele aflate lângă muribunzi împărtăşesc cu ei trecerea prin moarte, revăd scene din viaţa lor, pe care nu le cunoşteau, şi văd lumina puternică de care vorbesc şi cei care au fost la un pas de moarte. Cei care au relatat aceste întâmplări, aflate la graniţa paranormalului, sunt convinşi că moartea nu este sfârşitul, ci doar o trecere spre o altă existenţă. Pe de altă parte, ştiinţa spune că viziunile pacienţilor care au fost în moarte clinică sunt greu de acceptat. Ele ar putea fi cauzate de creşterea nivelului de dioxid de carbon din sânge şi de anomaliile senzoriale care se instalează odată cu lipsa de oxigen. Dar rudele perfect sănătoase care au împărtăşit trecerea spre moarte nu pot fi acuzate de acelaşi lucru. Este adevărat că unele relatări pot fi mincinoase, iar altele pot fi determinate de isteria în masă, dar nu toate. Raymond Moody analizează fenomenul de zeci de ani şi recunoaşte că nu a găsit niciun răspuns satisfăcător. El explică totuşi o parte din experienţele din preajma morţii pe baza telepatiei care apare spontan între muribund şi cei apropiaţi. Fenomenul nu poate fi explicat, deocamdată, dar nici negat.
Material preluat din revista Libertatea pentru Femei
