Socotit printre cei mai buni chitarişti din ţară, în copilăria sa, Teo nu s-a gândit o clipă, până la vârsta de 7 ani, ce drum va urma în viaţă. Totul s-a schimbat în momentul când cea mai iubită persoană, fratele lui, chitaristul Dorel Boar, fondatorul cunoscutului grup Pacific, a murit înecat în valurile mării.
Trupa sa avea contract cu un popular hotel din Mamaia, iar nefericitul accident parcă a deschis seria unei lungi serii de decese ce au urmat în viaţa lui Teo: bunicii, mama (biruită de o grea boală), apoi tatăl. Cu sufletul sfredelit de pierderi, copilul Teo, mânat parcă de un îndemn divin, a luat chitara fratelui său şi de atunci n-a mai lăsat-o.
“Am simţit de când am atins chitara că fratele meu e lângă mine, cântă prin mine. În ciuda diferenţei de vârstă dintre noi am fost suflete-pereche, trăieşte prin ce fac eu”, descrie chitaristul relaţia aproape paranormală, comunicarea dintre el şi fratele său, trecut în nefiinţă în 1973. “Studiam cu o poftă nebună până mi se umflau buricele degetelor, nu aveam timp nici să dau uniforma şcolară jos. Cântând, îmi apărea mai aproape imaginea fratelui meu”, adaugă Teo.
În memoria lui Dorel Boar, Teo (50 ani) a reînfiinţat, în 1982, Pacific, trupa creată de defunctul său frate şi a continuat sub aceeaşi titulatură până în 2003, adică 21 de ani, fără să o părăsească o secundă. Proiectul său de suflet a continuat şi continuă, sub titulatura de Pacifica, alături de mari nume ale poprock- ului, printre care Leo Iorga, fratele său, Cristi Iorga şi Vlady Cnejevici.
“În clasa a IX-a am urcat pe scenă şi de atunci n-am mai coborât”, râde Teo, care, actualmente, cântă în Mircea Baniciu Band, Pasărea Colibri, The Blues Workers, Ioan Gyuri Pascu şi, recent, a părăsit Pasărea Rock.