EXCLUSIV/ Dana Săvuică dezvăluie cum a rămas orfană 9 ani: Deportată de Ceaușescu din Sri Lanka de lângă părinții ei!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Dana Săvuică nu poate uita șocul pe care l-a trait în copilărie, când a fost despărțită de părinți pe o perioadă de aproximativ 9 ani.
Cuprins:
Fostul manechin și sora ei au copilărit vreme de 5 ani în Sri Lanka, unde părinții ei erau detașați - în baza unor misiuni diplomatice - pe vremea lui Ceaușescu. Blonda a dus acolo o viață de prințesă, până într-o zi, când totul s-a năruit. “Părinții ne-au chemat în sufrageria ambasadei unde locuiam și ne-au spus că au primit o directivă, că trebuie să ne facem bagajele și să plecăm cu primul avion acasă. Ceaușescu dăduse această directivă pentru că o familie de români plecată în America în misiune diplomatică a cerut azil politic. Și din cauza acelei familii, au suferit toate celelate familii de români care erau plecate cu copiii în misiuni diplomatice, reprezentând țara acolo.
A trebuit să luăm primul avion acasă, am fost însoțite - eu și sora mea , pentru că eram minore - de niște oameni. Când am ajuns în România, la aeroport, ne aștepta cineva care ne-a ridicat pașapoartele diplomatice și nu am mai avut dreptul să avem pașapoarte. Trebuia să stăm în țară cât timp părinții noștri erau plecați în străinătate”, a declarat, pentru Libertatea, Dana Săvuică.
Își vedea părinții la doi ani
În vârstă la acea vreme de 12 ani, Dana și surioara ei de 7 ani au ajuns în grija bunicilor, respectiv părinții mamei. Fetele s-au stabilit la Târgoviște, fiind vitregite de părinți, pe care îi vedeau o dată la doi ani și cu care vorbeau la telefon de cel mult două ori pe an. “Pentru mine normal că a fost un șoc. A fost așa o schimbare radicală de viață! Gândește-te că de la o țară exotică, cu oceanul Indian, cu ore de pictură, de dans modern, de balet, de sport, făceam înot de performanță, tenis, atletism....
De la o viață de genul acesta, unde comunicam cu toată lumea, învățam în limba engleză și aveam tot ceea ce îmi poftea inima și libertate absolută, am intrat într-o țară care era închisă total de lume. Nu înțelegeam de ce nu am voie să vorbesc cu anumite persoane, de ce nu am voie să vorbesc în limba engleză, nu înțelegeam de ce trebuie să mă ascund, de cine trebuie să mă feresc. Îmi vedeam părinții o dată la doi ani, numai ei aveau voie să vină. Stăteau cred că o lună de zile în România, îi auzeam la telefon o dată de Crăciun și de ziua mea”, ne-a povestit ea. Coșmarul Danei Săvuică a luat sfârșit o dată cu Revoluția din 1989, când era deja în al doilea an de facultate.
