Lorelai Moșneguțu, fata fără mâini care cântă la pian, scrisoare emoționantă pentru Stephen Hawking
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Lorelai Moșneguțu, fata fară mâini care cântă la pian a reușit să ofere un moment unic pe scena Românii au talent, după ce a cântat vocal și la pian, cu degetele de la picioare, iar Mihaela Rădulescu a fost cea care a trimis-o direct în semifinală, apăsând golden buzz-ul. Puțini sunt însă cei care știu toate reușitele fetiței de doar 11 ani.
Micuța de doar 11 ani din Târgoviște i-a impresionat e toți cei prezenți cu povestea ei de viață. Alberta Moșneguțu, sau Lorelai, cum îi place să fie numită, s-a născut fără mâini, fără femur la ambele picioare și încă de la naștere, copila a fost diagnosticată cu sindromul plurimalformativ.
Lorelai iubește însă viața, așa cum îi mărturisește chiar celebrului fizician Stephen Hawking.
„Domnule Stephen! Mă numesc Alberta, alias Lorelei, din România, Târgoviște. Acesta este un orășel istoric, fostă cetate de scaun a țării, cunoscută că «Cetatea celor 33 de voievozi». Aici m-am născut, locuiesc și mă formez. Am 10 ani și jumătate, sunt elevă în clasă a III-a, iubesc muzică, poezia, pictură, dar sunt preocupată de creații. Astfel, am obținut peste 35 de premii la diferite concursuri și simpozioane . Am uitat să va precizez că sunt un copil special. Am venit pe lume fără membrele superioare și fără femurul de la membrele inferioare, dar nu-mi fac probleme, sunt o luptătoare! Asta nu m-a împiedicat că pe 29 martie 2013 să-mi lansez prima mea carte «Zambet de inger»-cu povești și poezii. Lansarea a fost un succes, mai ales că alături de mine a fost mamă, dar mai ales colegii de clasă care mi-au dat curaj și care m-au determinat să-mi stăpânesc emoțiile ce mă copleșeau. Atâtea televiziuni, presă, oameni cunoscuți, oameni necunoscuti… Acum scriu la următoarea carte și va mărturisesc că unul din motivele pentru care scriu «Crestinarea lui Dracula în cetate» a fost dorință de a va demonstra d-voastră și celorlalți că religia este o mare filozofie indispensabilă vieții. Dacă eu, personal, iau nașterea mea că pe o stare de fapt și mă prețuiesc așa cum sunt, pentru d-voastră a fost mult mai greu. Știu că până la 21 de ani ați fost sănătos și de atunci duceți o luptă teribilă cu o boală rară. Cunosc această durere pe care-o trăiți minut de minut, dar noi suntem persoane speciale și va asigur că suntem iubiți de Dumnezeu! Simț că eu am o relație specială cu îngerul meu și mi-aș dori să primiți și d-voastră această iubire divină. Nu vreau să va critic, departe de mine acest gând, dar consider că tot efortul depus pentru Acceleratorul de la Geneva a fost un fiasco, același lucru și cu crearea unui Univers în laborator-fără intervenția Divinității, sau, ultima variantă, că legile fizicii au fost suficiențe pentru crearea Universului. Ce să mai spun? V-ați supărat și pe Papă Ioan Paul al ÎI-lea în 1980, (Fie binecuvântat în ceruri!) când a sugerat oamenilor de știință că n-ar trebui să vorbească despre crearea Universului. Acum subliniați că este importantă explorarea Spațiului Cosmic, pentru că nu vom mai rezistă pe Pământ alți 1000 de ani. De ce să folosim atâția bani pentru experimente inutile, când ar putea fi redirecționați pentru utilarea spitalelor, reducerea mortalității, pentru diminuarea poluării, sărăciei, …, ….. , într-un cuvânt pentru salvarea acestei planete minunate! Folosindu-va inteligență puteți găsi soluții viabile în acest sens! Nu știu dacă exagerez, dar consider că cine nu crede în Dumnezeu, se crede el însuși Dumnezeu. Am să iau că exemplu o celebritate cunoscută ce se numește Emil Cioran. Iată o maximă scrisă de el: «a fi sau a nu fi, nici una, nici alta». I-am studiat copilăria. Se trăgea dintr-o familie de nobili, și cu toate că nu-i pot nega inteligență, avea înclinație spre agnosticism. Cu o bursă meritorie a făcut filozofia la Berlin, apoi s-a stabilit în Paris unde își are și mormântul. A fost un filozof de talie mondială, dar care, din teribilismul adolescentin a intrat în contradicție cu părinții săi și nu a respectat dogmele creștine. D-le Stephen, «cele două mari aripi care-l ajută pe om să se înalte sunt gândirea și iubirea» spunea Victor Hugo. Eu le-aș înlocui cu iubirea de semeni și de Dumnezeu! Domnule Stephen, însuși eleganță sau simplitatea gravitației newtoniene ar putea fi invocate cu suficiențe argumente pentru existența lui Dumnezeu. Dacă ne-am imagina de exemplu și universuri cu altfel de legi gravitaționale și cu interacțiuni planetare evident, ar fi mult mai haotic. Atunci este clar că în multe dintre aceste universuri, noi n-am putea există, și această din cauza haosului. Rezonanțele gravitaționale poate că nu doresc întru totul existența divinității, dar ele arată totuși, conform cuvintelor lui Eistein, că «desi subtil, Dumnezeu nu-i rauvoitor». Știm cu precizie că toți oamenii simț cu tărie dorință de a trăi. Cei care ne sugerează uneori că moartea nu este altceva decât sfârșitul total și că personalitatea și sufletul nu supraviețuiesc, sunt incomozi. Dar cei care pun la îndoială ipoteză privitoare la Dumnezeu nu sunt neapărat atei. Ateu este cineva sigur că Dumnezeu nu există, cum afirmați și d-voastră. Eu nu am o asemenea dovadă, iar afirmațiile d-voastră mi se păr incerte. Întrucât Dumnezeu poate fi situat în vremuri și spații îndepărtate ori invocat în legătură cu niște cauze finale, pentru a fi siguri că un astfel de Dumnezeu nu există, trebuie să știm despre Univers mult mai multe decât știm acum. În legătură cu originea religiei există mai multe de spus decât evident, aceste simple idei. Iată că am pornit pe un drum care cred că ne va duce în mod irevocabil spre stele – dacă nu cumva din cauza unei capitulări monstruoase-în față prostiei și a avariției, mai întâi ne vom distruge puțin câte puțin unii pe alții. Recentele descoperiri ale geneticii, privind existența unui genom în structură ADN-ului uman căruia îi corespunde funcția credinței, este relatată fascinant într-un volum al renumitului scriitor și critic de artă Radu George Serafim. Cu dorința de a nu va fi reținut din timpul d-voastră prețios, mi-aș dori, dacă se poate, să-mi răspundeți, sau să aflu că nu mai negăti cu atâta vehemență existența lui Dumnezeu. Deviza mea, pe care aș fi încântată să o împărtășim , este: Eu iubesc, eu , eu cred… Eu sunt fericit pe pământ.Vă iubesc din suflet”, Lorelei
