Africa neagră și blestemul resurselor. Însemnări despre colosalul potențial irosit al „continentului uitat”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Relațiile Bucureștiului cu Africa funcționează intermitent: dialogul politic bilateral e ceva mai viu cu țările din Magreb și aproape nul cu cele din zona subsahariană. În linii mari, ne subsumăm strategiilor africane dezvoltate de Uniunea Europeană. În deceniile postcomuniste, am închis o serie de ambasade. Acum, puținele noastre reprezentanțe, bunăoară cea de la Dakkar, acoperă prin ambasadori non-rezidenți relațiile cu alte zece state din jurul Senegalului.
După colapsul URSS, Africa - odinioară un încins poligon de confruntare între Occident și blocul sovietic - a înregistrat relativa indiferență a SUA și tot mai intensa implicare a Chinei, urmată de petro-monarhiile din Golful Persic. În vreme ce Beijing vizează concesionarea unor mine de metale rare și acces comercial, fără să exporte comunism, țările arabe caută terenuri agricole (Ryad deține plantații de orez în... Etiopia!), dar au în vedere și progresul misionar al islamului pe continentul negru, inclusiv prin finanțarea ocultă a unor grupări radicale, de tipul Boko Haram.
În era postcolonială, Africa a cunoscut războaie tribale, litigii teritoriale, dictaturi militare și lovituri de stat, lupte de gherilă și chiar masacre calificate drept genocid, însă există și o parte plină a paharului: nu doar Africa de Sud sau țările din Magreb s-au dezvoltat economic. Întrucât interesul nostru, ca est-europeni, se concentrează pe UE și NATO, cu un ochi îngrijorat spre agresivul revizionism rusesc și manevrele ofensive ale Chinei, n-am mai fost atenți la formidabila creștere demografică africană și nici la faptul că majoritatea capitalelor, pline de zgârie-nori și centre de afaceri prospere, nu mai seamănă de multe decenii cu imaginea noastră din anii ’60 (foamete cronică, jalnică subdezvoltare, epidemii și violență extra-legală). Leagăn antropologic al umanității, Africa rămâne „continentul uitat”, deși destinul ei global devine tot mai spectaculos, în pofida unui pasiv istoric marcat de întârzieri structurale.
Un studiu de caz interesant ne este furnizat de Nigeria, imensa țară anglofonă, cu 213 milioane de locuitori (și încă 159 de milioane la orizontul lui 2050). Aici găsim exemplul de manual al așa-numitului „blestem al resurselor”. Dacă statele lipsite de avantaje geologice mizează pe creiere (cunoaștere, cercetare și industrii de vârf), așa cum observăm din Coreea de Sud a anilor ’70 până la Irlanda anilor 2000, cele dotate cu un subsol bogat nu reușesc nici democratizarea, nici diversificarea economică. Nigeria este cel mai mare producător de petrol al continentului (1,62 de milioane de barili pe zi, conform British Petroleum), devansând Algeria, Libia și Angola.
Deși petrolul brut asigură 88% din exporturile nigeriene, țara are o slabă capacitate de rafinare, iar rezervele din delta fluviului Niger sunt capturate de rețele de contrabandă, specializate în rafinarea ilegală. Corupția e desigur încurajată prin această economie paralelă și frauduloasă, alimentând, inclusiv prin frecvente acte de vandalism, nesiguranța generalizată a locuitorilor. Bandele înarmate terorizează populația civilă, organizează răpiri, distribuie droguri, practică pirateria și încurajează secesionismul, menținând oamenii simpli într-o extremă sărăcie și insecuritate medicală, în timp ce aplică tot mai fanatic diverse „coduri” jihadiste.
Actualul președinte nigerian, Muhhamad Buhari (ales în 2015 și reales în 2019) a promis că guvernul federal de la Abuja va combate cu mână forte rețelele criminale și va demola rafinăriile clandestine, care poluează delta și țărmul oceanic, afectându-i pe cei care trăiesc din pescuit, însă rezultatele sunt deocamdată modeste. Și asta nu doar pentru că mijloacele mobilizate se dovedesc insuficiente, ci și pentru că partizanatul politic, îndoctrinarea religioasă și naționalismul diverselor etnii fragmentează dramatic unitatea societății nigeriene. De fapt, în complicata „regiune a celor trei frontiere”, Boko Haram și fiica ei rebelă, ANSARU („Avangarda pentru protejarea musulmanilor în Africa neagră”) combat banditismul cu mijloace cât se poate de banditești, căutând să le demonstreze civililor că pot administra diverse teritorii: cercul vicios perfect. Din păcate, printre victimele acestor organizații criminale adânc implantate se numără creștinii nigerieni, așa cum s-a întâmplat la 5 iunie 2022, când o întreagă comunitate, reunită la Owo (în sud-estul țării) pentru slujba catolică de Cincizecime, a căzut secerată de gloanțele islamiste.
Schimbând ce-i de schimbat, ne putem întreba ce s-ar fi ales de bogatele resurse de petrol, gaz natural și minereuri strategice de care dispune România, dacă n-am fi fost membri UE și NATO, supuși unei exigente discipline legale și democratice. Dacă în pofida acestei duble apartenențe, tot am reușit să „copiem” diverse trăsături ale regimului din Rusia postsovietică, vă dați seama cum ar fi arătat societatea noastră fără standardele celor două organizații, pe care diverși nostalgici ai comunismului continuă să ni le prezinte ca pe o formă insuportabilă de „colonialism”...
Foto: 123rf
MAMIRA 12.08.2024, 17:07
"ne putem întreba ce s-ar fi ales de bogatele resurse de petrol, gaz natural și minereuri strategice de care dispune România, dacă n-am fi fost membri UE și NATO"... ca si in Africa si la noi problema este cine Valorifica aceste resurse si in favoarea cui... Solutia: Nationalizarea sau macar un control al statului asupra resurselor "de petrol, gaz natural și minereuri strategice de care dispune România"...asa cum o fac si alte tari civilizate (EU,NATO)..."Norway's oil and gas industry is spearheaded by the partly state-owned enterprise Equinor (formerly known as Statoil)"...cam 67% din actiuni...insa "OMV Petrom S.A. is a Romanian integrated oil company, controlled by Austria's OMV." principalul proprietar OMV e statul austriac...si apropo Austria e membru NATO?
Sfantul__Cuvios_Pafnutie 14.08.2024, 09:23
Dar de ce nu dai TOT citatul? "dacă n-am fi fost membri UE și NATO, supuși unei exigente discipline legale și democratice. Dacă în pofida acestei duble apartenențe, tot am reușit să „copiem” diverse trăsături ale regimului din Rusia postsovietică, vă dați seama cum ar fi arătat societatea noastră fără standardele celor două organizații, pe care diverși nostalgici ai comunismului continuă să ni le prezinte ca pe o formă insuportabilă de „colonialism”… "
tomitan 14.08.2024, 21:45
1.Alo , domn Baconschi , sa nu -mi spui ca-ti este dor de " pretenii" lui Nea Nicu : Mobutu , Bokassa, Lumumba , Mengistu Haile Mariam sau Kwame Nkrumah( asta a dat si ortul popii l Bucuresti).Dacă-ti este dor ,atunci mergi la biblioteca ,vezi ca au colectia" Lumea " si acolo gasesti poze cu Nea Nicu & Co. 2.In legatura cu resursele sa nu-mi amintesc eu de afacerile amicului tau Petrov cu flota sau de afacerile amicei tale " dragă Elena" cu Hidroelectrica. Asa ca nu mai ne tine morală proletară " ca ce s-ar fi intamplat dacă..." PS.Sper ca domn Baconschi nu o să-i renege public pe puscăriașa tantè Nutzi si pe turnătorul dovedit Basescu.Vezi ca inregistrarile din campanie cu " draga Elena" sunt pe youtube .
MAMIRA 16.08.2024, 14:55
"...supuși unei exigente discipline legale și democratice.."...l-am omis poate ca reactie, dezgust in fata unui tupeu fantastic folosit de unii pentru a distruge o tara din frica sa nu "„copiem” diverse trăsături" din tarile cu cel mai accelerat model de dezvoltare (ex:China, India... Rusia inclusiv) nu intamplator bazat pe cresterea rolului statului in economie(de la 5%in 2000 la peste 20% in 2020 din marile companii) si asta in timp ce unii vor controlul marilor companii in Romania...