Vineri, 14 aprilie 2023, premierul maghiar Viktor Orban a declarat la Radio Kossuth, postul național al Ungariei, că „Ucraina este o țară inexistentă din punct de vedere economic, iar întrebarea este dacă o vom salva”.
Cuprins:
Imediat după declarația lui Viktor Orban, a apărut cea a lui Dmitri Medvedev. Secretarul adjunct al Consiliului de Securitate al Federației Ruse, Dmitri Medvedev a afirmat: „Bravo unui politician european pentru îndrăzneală și exactitate! Nu putem decât să adăugăm că, de îndată ce finanțarea occidentală se va încheia, Ucraina însăși se va termina”. Nu e vorba, așadar, de economie, e vorba despre tot. Despre existență.
Vladimir Putin a spus, în mod repetat: unele țări nu sunt sustenabile, economic, militar și social, așa că trebuie să accepte ajutorul statelor mari. Dar ca să te pot ajuta, e nevoie, înainte, să dispari.
După gustul lui Viktor Orban, care plimbă la Radio Kossuth teoriile președintelui Vladimir Putin, Ucraina, ca țară atacată, din toate puterile, de către una dintre cele mai mari armate din istoria lumii, nu se descurcă prea bine.
E adevărat că unele drumuri, bombardate încontinuu, se asfaltează iar și iar. Că podurile se refac. Că orașele ucrainene continuă să funcționeze, să-și ridice gunoiul și să primească în școli copiii, baricadându-și ferestrele, dar nimic nu se ridică la nivelul exigenței lui Orban. Iar economia Ucrainei e departe de cea a unei țări cu 40 de milioane de locuitori.
Nu contează că Ungaria însăși are o inflație de aproape 25% și înregistrează cea mai mare rată de migrație din ultimul deceniu. Contează doar că bursa de la Kiev a scăzut cu 2,34% de la începutul lui 2023 și e sub controlul economiei de război.
Altfel ar fi stat lucrurile, altă libertate economică și prosperitate pentru toată lumea ar fi fost dacă Armata Roșie, cu Șoigu și Kadîrov, ar fi deschis zilnic sesiunea bursieră din Kiev.
Sigur, pentru asta ar fi trebuit ca ucrainenii să accepte ceea ce le spune Radio Kossuth: că nu există ca țară. Dar, la urma urmei, câte state pot pretinde aici, în Estul Europei, că sunt sustenabile, că îndeplinesc calitățile de a exista, după criteriile Moscovei, transmise lumii de premierul ungar Viktor Orban? Nici o țară, ne spune istoria.
În această parte a lumii țările nu sunt ”un dat”. Ceva le amenință permanent. E adevărat că nu Rusia, ci comunismul ”privează națiunile central europene de existența lor și face țările să-și apere identitatea amenințată”, spunea scriitorul ceh Milan Kundera, într-un text profetic, de exact acum 40 de ani. Articolul se numește ”Un Occident răpit sau tragedia Europei Centrale”. A fost recent publicat, în România, la Humanitas.
Kundera arată cum țările mici, din această parte a Europei, au o sumedenie de probleme. Paradoxal, cea mai dramatică dintre fragilități se poate transforma într-un avantaj: cehii, ungurii, polonezii sau românii știu că pot dispărea oricând. Uneori, în istorie, li s-a întâmplat.
Și tocmai conștiința că țările lor nu există ”de la sine” determină aceste comunități să lupte cu mai multă îndârjire pentru a-și apăra tradiția culturală ”persecutată, neglijată sau umilită” de regimurile țariste sau comuniste.
Oricum i-am spune și în orice formă s-a manifestat în ultimele secole, pericolul a fost unul imperialist, care, pentru popoarele noastre, a venit predominant dinspre Rusia. Iar contraponderea a fost, întotdeauna, speranța Europei. De aceea, observă Kundera în 1983, să spui ”luptăm pentru noi și pentru Europa” este ceva firesc la Varșovia, Praga sau Budapesta și de neimaginat la Moscova.
În septembrie 1956, când Rusia a invadat Ungaria, directorul agenției de presă maghiare, cu câteva minute înainte ca biroul să-i fie făcut scrum și pulbere de un obuz sovietic, a trimis o ultimă depeșă. Telegrama lui, amintește Milan Kundera, se încheia astfel: ”Vom muri pentru Ungaria și pentru Europa”.
Astăzi, Radio Kossuth este obligat să emită exact apelul invers, prin vocea unui important ascultător al său; iar mesajul este nu doar pentru ucraineni sau maghiari, ci și pentru polonezi, baltici, români sau cehi. Căci ceea ce spune Viktor Orban înseamnă exact acest lucru: Voi trăiți sau muriți pentru țara voastră și pentru Europa, eu am ales să trăiesc ca un sclav, pentru mine, protejații mei și pentru Putin.
valentindragobete 15.04.2023, 14:38
Tolontane, cu o astfel de "analiză" sau n-a fost o "analiză" ci doar propagandă pura, doar te mai faci încă odată de rușine dar ce mai contează !!!
RobertMarian 15.04.2023, 14:49
Te cam DOARE adevarul?????
Crapucumustati 15.04.2023, 14:54
Vali, vrei sa spui ca nu e asa ? Cand ai 20/20 luari de cuvant in aceeasi directie, cred ca lucrurile sunt clare.Ce conteaza copilul ala ucis azi noapte cu S300. Fiecare tara din jurul cocinei rusestimare falitii sai, simionii, sosoacee platite cu ruble (sau gaz vezi mongolul)
User Șters 15.04.2023, 15:04
Si regimul lui Putin si cel al bunului sau amic Orban o tin de ani buni cu "drepturile istorice", "vocatia imperiala" si alte balarii. Ca ar fi trancanit, n-ar fi fost mare lucru, dar uite ca vorbele s-au transformat in arme. Bine, Orban va ramane cu vorba, in afara de cazul cand vrea sa iasa din NATO si UE (americanii fac acum alergie numai cand aud de haraieli intre aliatii lor europeni) Dar ceea ce este amutitoare este naturaletea cu care se vorbeste si la Moscova si la Budapesta despre "artificialitatea" unor tari si despre schimbarile de granite. E senzatia pe care am avut-o toti si in 24 februarie trecut, ca un vecin (care, ma rog, era cam betiv, scandalagiu, il stiai oarecum) s-a transformat intr-o fiara care incepe sa-ti rupa gardul, sa te alerge cu toporul.. Marin Preda punea intrebarea asta in "Delirul": ce te faci cand nebunul blocului nu mai poate fi bagat in salvare, de brate omenesti, ca ale lui, ci stapaneste armate si gesturile lui devin decizii istorice?...
CamelianPropinatiu 15.04.2023, 15:10
Țări fericite sunt cele fără conducători excentrici. Nu prea auzim de ele.