Am absorbit, dar am și prăpădit (fonduri europene). Două exemple care să vă scoată din sărite
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
La fiecare 6-7 luni suntem informați corespunzător în legătură cu balanța bani absorbiți de la UE - bani dați către UE. Prima informare apare prin luna ianuarie, a doua - pe la sfârșitul verii. Concluzia este mereu aceeași: primim mai mult decât contribuim, trebuie să fim recunoscători, cei care nu văd avantajele aderării la UE sunt niște ingrați.
Cuprins:
Cum informațiile apar cu regularitate, în aceleași perioade și simultan pe mai multe canale, avem de-a face, cel mai probabil, cu niște campanii de PR, menite a alunga euroscepticismul și a-i pune la colț pe cârcotași. NU e nimic reprobabil în asta.
Valul de vară al campaniei de anul acesta ne spune că, în 15 ani de la aderarea la UE, România a atras 75,71 de miliarde de euro fonduri nerambursabile și a contribuit la bugetul UE cu 25,58 de miliarde de euro, vestea bună fiind că totalul fondurilor primite este de trei ori mai mare decât cel al contribuțiilor (https://www.profit.ro/taxe-si-consultanta/moment-istoric-romania-a-trecut-de-50-miliarde-euro-sume-nete-nerambursabile-primite-de-la-bugetul-ue-totalul-fondurilor-primite-de-trei-ori-mai-mare-decat-contributia-romaniei-la-bugetul-ue-20824583).
În valul de informare din ianuarie stăteam ceva mai slab și la absorbție, dar și la contribuție, balanța fiind de aproximativ 45 de miliarde de euro, nu de peste 50, ca astăzi (https://www.profit.ro/taxe-si-consultanta/document-romania-la-15-ani-de-la-aderarea-la-ue-a-primit-cu-aproape-45-miliarde-euro-mai-mult-decat-a-contribuit-la-bugetul-ue-20559264).
Oricum am așeza lucrurile, 75 de miliarde sunt 75 de miliarde, chiar dacă gradul general de absorbție este de aproximativ 75%. Până la finalul lui 2021, de exemplu, am fi putut absorbi de la UE 90,85 de miliarde de euro, dar n-am absorbit decât 68,75, plus aproape 2 miliarde din PNRR, dar ăștia sunt alt buget.
Revenind, 75 de miliarde sunt o sumă importantă pentru economia românească. Cum acești bani au intrat în România în doar 15 ani și jumătate, investițiile ar trebui să se vadă, să ne sară în ochi. Se văd? Nu chiar.
Iar motivul este unul simplu: din 68,75 de miliarde absorbite până al 31 decembrie 2021, 32,23 de miliarde de euro s-au dus în agricultură, prin FEADR și FEGA, mare parte din acești bani fiind destinați subvențiilor pentru agricultori.
Iată, deci, că în 15 ani am cheltuit aproape jumătate din banii de la UE pe mâncare.
Românii cheltuie, oricum, pe alimente aproape un sfert din ceea ce câștigă, fiind cel mai mare raport din Uniunea Europeană. Dar asta pentru că veniturile aici sunt mai mici, iar prețurile la alimente - ceva mai mari.
Închipuiți-vă, însă, cum ar fi fost dacă agricultura românească nu ar fi fost subvenționată în ultimii 15 ani. În condițiile în care agricultura este subvenționată în întreaga Uniune, produsele românești n-ar fi avut nici cea mai mică șansă în fața prețurilor celor europene fără subvenții. Așadar, cei care flutură produsele românești ca pe un stindard al neatârnării noastre față de oculta mondială ar trebui să nu uite că majoritatea acestor produse agricole românești există datorită banilor primiți de la Uniunea Europeană.
Chiar și George Simion, care a făcut un adevărat spectacol din cumpărarea de legume românești, își va îndopa invitații la nuntă cu subvenții de la UE.
Să spune că din 75 de miliarde fonduri nerambursabile de la UE, 46% s-au dus în agricultură, în subvenții și investiții pentru dezvoltarea rurală. Tot mai rămân 34,5 miliarde de euro, ceea ce reprezintă aproape 15% din PIB-ul României din 2021. Iar dacă tot vorbim de Produsul Intern Brut, acesta nu ar fi ajuns, în 2021, la 240 de miliarde de euro fără investițiile constante ale UE în țara noastră. În 2004, anul în care s-a decis aderarea României, PIB-ul țării noastre a fost de 60 de miliarde de euro, cu 15 miliarde mai puțin decât banii pe care i-am primit de la UE în ultimii 15 ani și jumătate.
Ce n-am dat pe agricultură
Dar, oare, unde s-au dus cele 34,5 miliarde de euro care n-au luat calea agriculturii? Mulți au fost cheltuiți cu cap, mulți s-au dus în mediul privat, dar am și prăpădit aiurea o grămadă de bani. Și am să dau un exemplu aparent mic, dar care, extins la nivel național, ne va da o ideea a risipei care ne este atât de dragă.
Comuna Mihai Viteazu, județul Constanța. Pe calea ferată care merge în paralel cu DN 22, trenurile de călători circulă cu frecvența conferințelor de presă ale lui Klaus Iohannis.
În cele două sate ale comunei (Mihai Viteazu și Sinoe) Booking nu găsește nici măcar un singur loc de cazare. Nicio cameră, nici măcar un pat. Și, totuși, în apropiere de gara folosită de trenurile care transportă, în principal, cereale, s-a construit, din fonduri europene, un Centru de Informare și Promovare Turistică. Este investiția favorită din fonduri nerambursabile a primarilor care vor să se laude că au atras fonduri în exercițiul financiar 2014-2020.
Sunt zeci de astfel de centre de informare turistică ce au fost construite în toată țara, în general în localități unde nu există nici măcar o pensiune și care nu au vreo atracție turistică prin preajmă. Fiecare astfel de centru a costat cam 150.000 de euro, fonduri nerambursabile și cam toate sunt închise încă de când au fost date în folosință. Cel din Mihai Viteazu este închis nonstop, având ușile și geamurile protejate de grilaje masive din fier, cu lacăte ruginite atârnând de ele. Pentru așa ceva, niște consultanți și niște manageri de proiect au primit salarii, niște primari și-au înfrumusețat lista de realizări și, poate, au mai câștigat niște mandate.
Astea sunt proiectele inutile mici, mărunte. Dar puse cap la cap tot se strâng milioane de euro, poate chiar zeci de milioane. Bani aruncați.
Bursa de pește din Tulcea, proiect atât de drag fostului președinte CJ, Victor Tarhon, a înghițit 5 milioane de euro, fără să funcționeze cu adevărat vreodată. Și ca ăsta sunt zeci de proiecte în toată țara.
Apoi, vin la rând milioanele cheltuite pe cursuri de calificare. S-au alocat grămezi de bani pentru a-i învăța să lucreze pe calculator pe unii angajați ai statului pentru care cunoașterea operării computerului era condiție obligatorie la angajare.
Alte zeci, poate chiar sute de milioane s-au dus în work-shop-uri și seminarii inutile. Singurii beneficiari reali ai acestora au fost cei care vând birotică. Probabil că România se scufundă câțiva milimetri pe an sub greutatea pixurilor, stick-urilor de memorie și a mapelor de prezentare pe care scrie „Proiect finanțat din fonduri UE”.
După ce că am reușit să absorbim doar 75% din cât am fi putut, adică, până azi, am ratat cu grație vreo 25 de miliarde de euro, nici ceea ce absorbit nu folosim 100% eficient.
Nu se prea mai poate face nimic legat de banii prăpădiți aiurea în 15 ani și jumătate de când suntem membri UE. Dar am putea încerca să facem ceva mai bine în viitor.
Încercăm? Nu. Așa cum am luat milioane pentru a construi centre de informare turistică în localități pe unde turiștii doar trec în goana mașinilor, ne pregătim să împrumutăm prin PNRR sute de milioane de euro pentru a construi piste de biciclete care se învârt, ducând de nicăieri niciunde și la care, pentru a ajunge, ai nevoie de elicopter.
Să nu disperăm însă. Până când nu vom cere de la UE bani ca să asfaltăm râurile, nu e chiar totul pierdut.
libertatea_2 26.08.2022, 19:07
150.000 pentru un centru de „informare” pare puțin dacă ne gândim la zecile de proiecte de felul Poteca la Vârful Omu (poze, album fără explicații) - 20 milioane plus 2 milioane site-ul! sau Drumul la Lacul Paltinu (pliant A4) - 20 milioane plus 2 milioane site-ul!
Liliana60 29.08.2022, 18:18
Asa este...la Predeal s-au irosit doua finantari, la distanta de 3-4 ani, si s-au construit doua centre de informare turistica, vis a vis unul de celalalt...ma rog, s-ar putea spune ca un oras turistic, insa nici unul dintre centre nu functioneaza. Ca si in cazul parcurilor/terenurilor de fotbal amplasate in afara localitatilor precum si in cazuistica prezentate de articol, argumentul ordonatorilor de credite(primari sau sefi de institutii) este acela ca "pentru asta se dadeau banii, asa ca am aplicat si noi, iar daca am castigat proiectul, a trebuit sa il facem". Si atunci ne punem intrebarea : cine decide care sunt "temele" de interes pentru finantare? Europa? Iar daca asa ar fi, cine ar avea obligatia stabilirii unor criterii de eligibilitate care sa tina seama de nevoile certe ale aplicantului... in sensul in care, daca nu ai in localitate : apa curenta,canalizare, iluminat, salubritate, scoala reabilitata, gradinita, dispensar decent, drumuri asfaltate..nu poti primi bani pentru centru de informare turistica/ parc/stadion.