De unde luăm niște lideri?

E un număr dedicat istoriei pușcăriilor, evident în trena pățaniilor comice și absurde ale lui Sarkozy, băgat la pușcărie ca să aibă de unde ieși.

Tot în același număr se poate afla și ce legătură extraordinară a existat între scriitorul Céline și acel medic maghiar care a forțat impunerea unui obicei sănătos (nu întotdeauna respectat): spălarea chirurgilor pe mâini înainte de intervenții.

Și cum citeam despre istoricul pușcăriilor și despre cum a stat Voltaire la Bastilia și toate celelalte, mi-am dat seama că exact asta lipsește: o politică publică în chestiunea încarcerărilor!

Nu lipsește doar asta, dar te-ai aștepta cu atâția derbedei pușcăriabili care pozează în politicieni, și nu sunt, să fi existat. Pe când la noi, modelul Dragnea: le dăm drumul, căci n-avem locuri. Liber la crime, violuri și pungășii!

De fapt, în România există fix atâția politicieni câți sunt capabili să aibă o viziune și să o impună, câți sunt în stare să genereze politici publice în educație, sănătate, mediu, apărare și așa mai departe. Da, îi numărăm pe degete. De la 1990 încoace, nu doar în prezent. Și nici cetățeanul nu se simte mai bine, după ce de decenii merge la școală ca să aibă de unde se întoarce.

Plus că în lume există aceste idei totalitare și ca atare stupide despre cum o să vină inteligența artificială generală și o să aducă aici, la sapienși, raiul pe pământ. E o idee îngustă a unor comuniști și fasciști tehnologici (granițele între ei sunt subțiri), toți vor să pogoare paradisul asupra bieților indivizi umani, neglijând că tocmai fragilitatea umană dă măreție omului. Vor rezolva ei imperfecțiunile cu o eugénie de i-ar fi mai mare dragul pictorului mustăcios și psihopat. Optimizări genetice și conștiințe puse în cloud, limbajul, gândirea și memoria predate automatelor – altfel de iad stă să înceapă…

O să fie mai rău decât a fost oricând înainte când un asemenea „rai” a mai apărut în gândurile muritorilor, fie că au ascultat de un papă, de Marx sau de Zelea-Codreanu.

Cel mai bun istoric al ideilor a fost Isaiah Berlin. El a înțeles că singura cale pentru oameni ca să trăiască omenește pe pământ este să nu mai viseze cai verzi proiectați în viitor.

Toate aceste viziuni „ideale” au degenerat în masacre și evuri întunecate. Nu altfel va fi și acum, când omenirea ia lumină din Sillicon Valley. O să ajungă, firește, într-o beznă care se prea poate să fie cea finală. Dacă îi rabdă până atunci pământul, cu încălzirea sa globală.

Cât despre alegerile din București, orașul e oricum deja pe jumătate pierdut, la câți cetățeni au decăzut în marș, indiferent că își votează sau nu madama.

Mai poate fi cârpit, eventual. De cine? Pătrarii și șesarii i-au ales pe Băluță și Ciucu, poate ar trebui să fie lăsați să-și ducă mandatele. Președintele Nicușor Dan l-a ales pe Drulă și spune că asta e calea onestă, făcând alba-neagra, six-seven, în marginea Constituției.

Mai sunt și alte variante, nerealiste sau isterice, ba chiar și vag raționale. Indiferent ce vor alege românii, de la București până la Buzău, până când nu se cuplează la ce contează în lume vor rămâne tot la paritate cu bulgarii. La tot. 

De unde luăm, totuși, niște lideri? Și de unde luăm și niște popor căruia să-i pese, care să nu fie de patrioți doar din gură, de strigătură?

Foto: Vlad Chirea

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE