Arabia Saudită – punct de confluenţă al diplomaţiei mondiale
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Muhammad bin Salman Al Saud (MBS, cum îl ortografiază presa occidentală) nu mai este, de ceva vreme, aventurosul şi pripitul prinţ moştenitor al Arabiei Saudite.
Conducător de facto al Regatului (tatăl său, regele Salman, se află pe panta unui declin cognitiv), MBS ocupă astăzi funcţia de prim-ministru şi se străduieşte ca, atunci când va accede la tron, ţara lui să devină nu doar o putere regională, ci şi un centru diplomatic global.
Săptămâna aceasta toate drumurile au dus la Riad. Acolo, marţi, 18 februarie, au început convorbirile pregătitoare pentru pacea în Ucraina, între şefii diplomaţiilor americană şi rusă - secretarul de stat Marco Rubio, ministrul de externe Serghei Lavrov - şi echipele lor. Întâlnirea Trump-Putin se va desfăşura tot la Riad. Capitala Arabiei Saudite a fost propusă de la bun început de preşedintele SUA şi acceptată fără rezerve de preşedintele Rusiei.
De altfel, alături de Emiratele Arabe Unite şi Turcia, saudiţii au acţionat în permanenţă ca intermediari în războiul Rusiei cu Ucraina, găzduind oficiali ai părților beligerante, intermediind schimburi de prizonieri.
Arabia Saudită profită cu inteligenţă de aceste oportunităţi, pentru a se poziţiona ca un „broker de pace global”, „Capitala deciziilor mondiale”, Balad al-Salam („Ţara Păcii”). Toate aceste sintagme ne pot părea exaltate. În Orientul Mijlociu nu sunt.
Riadul culege astăzi roadele unei strategii diplomatice inteligente, de deschidere către toate azimuturile. Războiul din Gaza i-a augmentat statutul de lider regional. Dacă, înainte de 7 octombrie 2023, iminenta semnare cu Israelul a Acordului Abraham – un demers business oriented, în care problema palestiniană era marginalizată până la abandon – ceea ce a urmat în acest an şi aproape cinci luni l-a determinat pe prinţul moştenitor să pună condiţii atât Guvernului Netanyahu, cât şi Statelor Unite: nu poate fi vorba despre un acord, până când războiul nu va lua sfârşit, iar palestinienii nu vor avea propriul stat, cu capitala în Ierusalimul de est. MBS n-a făcut decât să repună ferm pe masa tratativelor Inițiativa Arabă de Pace din anul 2002, formulată în zece puncte, având în centru, ca premisă majoră a încheierii conflictului arabo-israelian, existenţa unui stat palestinian.
Planul inaplicabil fluturat de Trump la începutul acestei luni - epurarea etnică a palestinienilor din Gaza – a găsit Arabia Saudită pregătită să îşi asume rolul de lider regional. Din această postură, şi-a afirmat cu deferenţă şi măsură exigenţele, fără să pună în pericol garanţiile de securitate pe care America le oferă saudiţilor, MBS pregătindu-se să ofere Washingtonului un alt plan pentru Gaza, cel la care egiptenii lucrează acum.
Eventuala respingerea a acestui plan alternativ de către intempestivul Trump n-ar face decât să crească influenţa în regiune a Rusiei (slăbită după evenimentele din Siria, dar consolidată de apartenenţa la OPEC+), dar cu precădere a Chinei, al cărei Noul Drum al Mătăsii e sincronizat cu Viziunea 2030, ambiţiosul proiect economic al prinţului moştenitor saudit. China, favorizată de precipitarea lui Trump, ar putea jindui la rolul de stabilizator în regiune (postură exersată, ultimul succes datând din martie 2023, când a facilitat acordul iraniano-saudit).
Destinul Orientului Mijlociu atârnă în acest moment istoric de abilitatea cu care prinţul moştenitor Muhammad bin Salman va reuşi să tempereze pulsiunile lui Trump şi, la apropiata vizită a acestuia, să îi ofere mai mult decât i-a promis (afaceri de 600 de miliarde în următorii patru ani).
Să nu uităm că prima vizită externă a lui Donald Trump, în primul său mandat, a fost Arabia Saudită, de unde a plecat cum nu se poate mai mulţumit.
Cât despre dezamăgirea lui Netanyahu - care propusese, cu jignitoare ironie, spaţioasa Arabie Saudită ca alternativă la Iordania şi Egipt pentru epurarea etnică a palestinienilor din Gaza - va reuşi să i-o compenseze cumva preşedintele Trump. Din păcate, pe prim-ministrul de la Ierusalim interesele personale l-au transformat dintr-un politician iscusit într-un politruc penibil.
