Cât ar fi luat AUR după episodul cu arbitrul Colțescu? Hermeneutica academică a lui “negru” şi rasismul de tip Borat
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Noroc că au trecut alegerile, altfel lua AUR 20% la urne după episodul cu arbitrul Colţescu, care a ridicat la fileu mingea perfectă pentru jelanie şi autovictimizare de popor inocent răstignit pe o cruce politically correct de Marile Puteri ... etc. Ştiţi refrenul.
Cuprins:
AUR e un pol de atracţie mai puţin pentru bătrâneii bisericoşi şi mai mult pentru bărbaţii tineri cu studii medii, din rural şi diaspora, dacă e să luăm de bune sondajele lui Pieleanu şi Dâncu (ştiu, dar pe moment altceva n-avem).
Or, pentru grupul în cauză nu se putea inventa temă mai bună de radicalizare, în formă şi fond, decât această ciocnire a civilizaţiilor în arena de fotbal.
Și a vorbit Ioan Aurel-Pop din amvonul Academiei
Publicul de vârstă activă al AUR e 100% la curent cu subiectul şi hermeneutica negaţionistă a lui “negru” în limba română, oferită din cel mai înalt amvon al statului naţional: Academiei Română.
Faptele sunt ştiute, le-a rezumat un judecător (român) la Tribunalul de Arbitraj Sportiv Internaţional.
Arbitrul Colţescu era plătit (bine) de un angajator multinaţional, care între altele îi făcuse zile întregi de training de comunicare culturală, arătându-i cu poze şi studii de caz ce sunt străchinile şi de ce nu-i bine să calci în ele, că iese gâlceavă şi apar interpretări, pe care unii (ca Erdogan) le pot exploata apoi şi politic de nu te mai speli cu şapte ape.
Pe scurt, statul departe de străchini era în job description; subtilităţile limbii române nu erau. Ce face Dorel românu’? Fix în străchinile cu pricina se bagă cu bocancii.
Omul va fi penalizat de angajator, probabil nu va mai arbitra şi cu asta basta; nu-i el miza. Îngrijorător e uraganul de reacţii în opinia publică română venit în sprijinul lui Dorel. Că n-a vrut, că n-a ştiut, o fi el mediocru, dar are sufletul curat...
Rasism spontan, candid şi jovial
Asta arată ce bine e înrădăcinat la noi automatismul de a identifica o persoană după trăsături rasiale asociate cultural şi pentru multă vreme cu înjosirea, ori cel puţin cu un grad de persiflare – bă tu de colo, ăla negru; sau tu, ăla cu ochii oblici (aviz Băsescu, săptămâna trecută).
Ce vrei domnule, e o realitate, n-are ochii oblici? Ia mai lasă-mă-n pace.
E versiunea est-europeană de rasism spontan, candid şi jovial, tip Borat paraşutat în civilizaţie, care are impresia că se poate scuza la nesfârşit cu lipsa de intenţii rele: a făcut pipi în chiuvetă fiincă nu ştia ce-i aia.
E drept, n-avem Ku Klux Klan (doar Holocaust), dar nici obişnuinţa de a vedea situaţia prin ochii celuilalt, fiind noi societăţi fără experienţa clivajelor rasiale majore. Şi oricum în spatele maselor de inocenţi se ascund ofensatorii cu program, din cei care explică subţirel că-i în regulă să zici unora “ţigani”, termenul e ok istoric etc., deşi grupul în cauză a spus limpede de 30 ani încoace că nu mai vrea să fie numit aşa.
O reacție ca să înfierbânte electoratul
Dar cel mai grav e modul cum au reacţionat membri ai kommentariatului şi elitei culturale, în cap cu preşedintele Academiei Române. Pe ei nu-i mai poţi suspecta că n-ar şti ce-i chiuveta, nici că n-ar pricepe argumente complexe.
La ei mutarea discuţiei alăturea cu drumul, către “ce înseamnă cu adevărat negru în limba română”, ca răspuns la un scandal internaţional, trădează agendă deliberată. Colţescu nu era ambasador al limbii române, nici la vreun seminar de traduceri, ci un slujbaş care a călcat regulile şi a produs ditamai tărăboiul.
A te face că nu vezi pădurea analizând mici copăcei filologici e o diversiune interesată.
Deci să n-o mai dăm după cireş: avem aici “dog whistling” de manual, adică suflat în fluiericea de câine ca să audă cine trebuie, recte electoratul naţionalist-populist, şi să simtă alături un umăr frăţesc.
Regula e să n-o spui chiar pe şleau, dar să reiasă din ton şi atitudine că omul nostru e nedreptăţit. E un exemplu de utilizare a limbajul în registru performativ: nu informaţia pe care o transmit vorbitorii e importantă, ci semnalul social pe care-l dau prin alegerea cuvintelor şi momentului, cu ralieri şi solidarităţi insinuate, atacând pe unii şi indicând altora alianţe şi încurajări. E o hăuleală tribală pentru ranforsat identitatea.
Generalul Austin
Altfel e imposibil ca un om cu carte să repete mema care circulă pe reţele, unde anunţul că “primul general de armată negru va ajunge ministrul apărării SUA” e adus dovadă că, iată, nu-i nimic în neregulă cu cuvântul, se foloseşte şi la case mai mari.
N-ai cum să pretinzi că nu înţelegi diferenţa de context: una-i un titlu analitic, cu referire la comunitatea care se autonumeşte aşa în situaţii neutre, iar acum trimite un membru în elita politică; alta să-l strigi pe generalul Austin pe stradă, “hei, tu, ăla negru”.
Cuiva fără şcoală poate trebuie să-i faci un desen ca să priceapă asta; unui academician, mă îndoiesc, acolo este ipocrizie.
Şi apropo, în legătură cu sensul cuvintelor, e chiar pe dos decât pretind apologeţii lui Colţescu (între care zisa Academie): titlul de presă de mai sus sună normal în original, dar prost în română, deci “negru” are la noi conotaţii mai apăsat rasiste decât în limba engleză, iar nu invers.
Deci chiar pe fond speculaţiile astea lingvistice sunt apă de ploaie, dincolo de văditul dog whistling de dedesubt.
Când ieși în lume
Altfel, dacă ar fi de bună credinţă, academicienii ar putea arăta ce-i în neregulă cu episodul Colţescu în aşa fel încât să înţeleagă şi poporul cu mai puţină educaţie, că de aia îi plătim, ca să lumineze masele, nu să le întunece. De exemplu: “fraţi români, omul nostru se dusese la Paris la job, nu era la el într-un sat din Apuseni. Unde am mai auzit noi argumentul – cei nou-veniţi să facă bine să se adapteze la valorile şi regulie din Vest dacă vor să vină în Europa; iar dacă nu le place, să stea la ei acasă? Vă sună cunoscut? Ne aliniem la normele cerute acolo sau vom continua să argumentăm că la noi e tradiţie să-ţi baţi nevasta şi s-o ţii închisă în casă, că astea-s nuanţele culturale şi n-ai ce-i face?”
Regula asta, invocată când e vorba de imigranţii care vin din alte zări de către simpatizanţii lui Colţescu şi/sau Academiei Române, oameni cu studii precare sau înalte, după posibilităţi, dar uniţi de patriotism reflex, nu se aplică oare şi pentru ei înşişi când ies în lume?
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
