De ce facem grevă generală. Explicații pe înțelesul copiilor și al adulților

Pentru rural e un salariu care pentru mulți e mai mult decât suficient, te propulsează în clasa de mijloc imediat. Așa că nu m-am mirat când mi-au spus că pentru așa un salariu ar face orice, că de ce să fac grevă dacă am o leafă bună? Alți elevi, de la oraș, de la un liceu de top, ar privi situația tot contrariați, dar din cealaltă direcție: majoritatea, provenind din clasa de mijloc superioară, ar zice că banii ăștia sunt buni de un weekend la munte, dar nu de trăit.

De obicei, în momentul acesta al argumentației, se introduce acea celebră vorbă enervantă: „adevărul e undeva la mijloc”. Adevărul nu e la niciun mijloc. Inegalitățile sociale sunt atât de mari încât profesorii riscă să nu mai fie înțeleși de nimeni, într-o țară plină de salarii minime (completate eventual la negru) sau de privilegiați plătiți regește, de afaceriști taxați ca în paradisuri fiscale etc. De aceea, încerc o explicație pe înțelesul tuturor, inclusiv al copiilor, ei în primul rând trebuie să înțeleagă de ce le afectăm dreptul la învățătură cu greva noastră generală, care va începe pe 22 mai.

Am lucrat vreo 25 de ani doar în mediul privat. Am avut și pe acolo tentative de protest, de organizare, de fiecare dată au eșuat în gesturi individuale, fără efect. De aceea mi se pare că bugetarii nu-și dau seama ce privilegiați sunt că încă mai au sindicate, cu toate bubele din capul liderilor, cu toate comportamentele dubioase ale unori sindicaliști. Legea nouă a dialogului social dată anul trecut ar trebui să înlesnească crearea de sindicate în privat. Și e urgent s-o facem.

Suntem țara unde productivitatea e foarte bună față de media UE, dar salariile sunt cele mai mici (proporțional cu profiturile și veniturile firmelor), iar în ultimii ani au fost și roase serios de inflație.

Păcăleli la privat

Cât am lucrat în privat, fiecare patron m-a păcălit cum a vrut. Vreo doi n-au înregistrat contractele de muncă, alții mi-au impus fără negocieri diverse forme de plată, ce să mai, nu are rost să-mi spun eu un parcurs oricum privilegiat, când știm ce nebunie a fost în privat pentru o masă enormă, în ultimele două decenii: oameni neasigurați, salariați păcăliți și toate celelalte.

De aceea, dragi elevi, primul lucru de care trebuie să fiți conștienți e că părinții vă lasă moștenire o țară cu drepturile angajaților făcute praf. De aia au și fugit o parte dintre părinții voștri din țară. De aia și salariul minim nu asigură un trai cât de cât decent. Când vedeți un sindicat, nu scuipați!, intrați în el și faceți-l mai bun.

Greva generală care va începe pe 22 mai e dorită de peste 70% din membrii de sindicat. Revendicările sunt, atenție, nu doar legate de salarii, ci și de investiții reale pentru condiții mai bune de predare, investiții în elevii noștri. Aici, eu aș fi fost mult mai specific, aș fi cerut direct mai mulți bani pentru elevii care frecventează școala. Iar asta pentru că sunt speriat de rata de abandon și de sălbăticia socială în care cad anual 20-30% dintre copiii noștri sub 14 ani.

Nu o să încep cu vaiete despre cât de grea e meseria de profesor. Nu o fac din bun simț pentru prietenii mei care sunt muncitori plătiți cu salariul minim și cărora n-o să pot să le spun vreodată că eu merit mai mult pentru că am făcut școală mai multă. E o barbarie. Ar trebui să fim plătiți la fel, dacă mă întrebați. Sau, cel puțin, ar trebui să avem toți salarii din care să poți să te întreții, pur și simplu. Calculezi încălzire, cheltuieli curente și vezi dacă se pupă cu salariul minim: toate calculele, până și ălea făcute de libertarienii aiuriți de la ASE, ne spun că salariatul român iese grav pe minus.

Riscurile grevei

Greva noastră generală aduce și riscuri inevitabile. Primul și cel mai mare e că provocăm neajunsuri elevilor și părinților. E final de școală, cei dintr-a VIII-a și a XII-a numai chef de grevă n-au. În unele locuri copiii vor sta acasă, deci părinții sunt nevoiți să găsească soluții nu tocmai simple. Suntem conștienți de asta. Dar situația chiar e la limită: personalul auxiliar a fost grav neglijat, inflația a mușcat serios din toate salariile și, în plus, cerem bani pentru școli, multe subfinanțate.

Chiar merită toți profesorii?, mai sunt întrebat. Nu, nu toți învățătorii, învățătoarele, profesorii merită acest job. De exemplu, profesoara de română (cu facultatea nespecificată în CV) Natalia Intotero, pusă de PSD șefă la comisia de la învățământ în Parlament, vorbește o limbă română care m-ar face să-mi mut rapid copilul de la școala unde predă.

Dar cei mai mulți profesori o merită, am văzut eforturi făcute de colegi de-ai mei mult peste ce „se cere”. Mi se pare că avem o școală care e sensibil deasupra așteptărilor pe care poți să le ai într-o societate în care s-au tot pierdut drepturi în mod spectaculos.

În educație încă nu stai să te milogești sau să fugi cum se fuge după medici, ca-n sănătate. Dar putem ajunge și la un astfel de stadiu, nu mai e mult, în care vom da cu tunul după un profesor bun.

Avem președinte un profesor de fizică. Nu e deloc cel mai bun reprezentant. A fost un exemplu de absenteism, de fugă de responsabilitate, de lipsă de comunicare democratică (fix zona unde un profesor ar trebui să se evidențieze). Iohannis a făcut din reforma educației o paradă penibilă din care se va alege praful: „România Educată”. Și-a și trimis omul, pe Ligia Deca, la Ministerul Educației, post din care emite doar ce-a emis și din Cotroceni: vorbe de bine, tehnocratice, oportuniste și fără efect.

Așa că o să înțeleg dacă nu ne înțelegeți de ce întrerupem cursurile. Dar nu o să înțeleg de ce nu veți simți că și în multe alte domenii e nevoie de greve generale și de o palmă de trezire dată și politicienilor, și patronilor. Salariile trebuie să crească imediat în toate zonele, deci și taxele în anumite domenii. Nu mai e loc de dat privilegii. Am rămas rău în urmă la cel mai important indicator: proporția salariilor în PIB. Averea țării tot crește și, misterios, salariile scad.

Săptămâna trecută, când profesorii au protestat în stradă, civilizat și organizat, trei stupizi de la AUR au confiscat știrile pentru că s-au bătut prin fața Parlamentului. Să sperăm că nu se mai apucă vreunul și zilele astea să scuipe prin Parlament, că nici măcar greva generală nu va prinde buletinele de știri.

Aud unii lideri de sindicat, nu-mi plac neapărat, i-aș vrea mai fermi (și mai buni la limba română), sunt lideri locali și zonali mult mai pregătiți, dar nu uitați un singur lucru: profesorii au printre cerințe măcar o solicitare pe care ar trebui s-o facă fiecare angajat: ajustarea cu inflația. Măcar atât.

Șefa Ministerului Educației, Ligia Deca, a anunțat că ar fi bine să supraveghem copiii în clase. Eu prefer îndemnul sindicatelor de a le recomanda părinților să-i țină acasă. Să supraveghezi copiii la școală, fără să îți faci lecțiile propriu-zise, e ridicol, transformă totul într-o mascaradă. O grevă generală e grevă generală și ar trebui luată în serios și de directori – nu de alta, dar i-am văzut pe unii cum se gudură pe lângă minister.

Nu-mi plac nici alarmismele venite din diverse direcții cu „generații sacrificate”, cu ani înghețați. Nu. Sunt convins că oricât vom sta în grevă, după ce se încheie, vom rezolva și examene și tot, chiar și dacă asta va însemna că vom rămâne fără vacanță.

Foto: Hepta

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE