Guvernul are la îndemână soluția pentru a nu închide școlile și economia. Dar pentru asta, trebuie să-i pese
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Prinși cu luptele interne și bătălia pentru ciolan din PNL, atât guvernul, cât și președintele Iohannis au neglijat amenințarea care creștea pe zi ce trece. Așa se face că marți am ajuns la 11.049 de cazuri și am depășit recordul astfel înregistrat în 18 noiembrie anul trecut, când am avut 10.269 de cazuri de COVID-19. E clar că lăsate de la sine, lucrurile nu vor evolua în direcția bună.
În ceasul al 12-lea, după ce au încălcat toate normele posibile, de la restricții legale la Constituție, guvernanții actuali speră să încetinească avântul pandemiei. Cum? Ca și cum am fi în septembrie 2020 și nu ar exista vaccin disponibil - adică prin introducerea de noi restricții. Iată câteva exemple.
Se ia în calcul suspendarea cursurilor fizice în școli și trecerea tuturor elevilor și copiilor la școala online. Această prevedere este introdusă în Legea 55/2020 pe perioada 13 septembrie 2021 - 10 ianuarie 2022, potrivit unui proiect de ordonanță de urgență pus la dispoziția presei de Ministerul Educației. Un alt proiect de ordonanță de urgență prevede reintroducerea șomajului tehnic până la 31 decembrie anul curent, în contextul închiderii unor activități economice.
E dovedit și cunoscut faptul că educația online exacerbează diferențele educaționale între elevi. Practic, transferând o parte din sarcina educațională dinspre cadrele didactice către părinți, școala online adâncește prăpastia dintre elevi. Cei care provin din familii în care părinții au atât educația, cât și timpul necesar pentru a se ocupa de educația copiilor sunt privilegiați prin comparație cu cei din familii în care părinții au 8 clase și sunt de dimineață până seara la serviciu. Iar efectele acestui fenomen se vor vedea în timp și vor afecta societatea în ansamblu.
O creștere a decalajelor educaționale se poate traduce ulterior într-o creștere a inegalităților economice și sociale.
Societățile cu niveluri înalte de inegalitate sunt și cele în care membrii lor au o sănătate mai precară, prevalența bolilor mintale e mai mare, nivelul de infracționalitate și criminalitate e mai mare, speranța de viață mai scăzută, consumul de droguri mai mare. Inegalitatea e rea pentru toți, nu doar pe cei de la baza piramidei, chiar dacă ei sunt principalele victime.
În plus, e dovedit că educația online produce efecte psihologice devastatoare, inclusiv asupra studenților, nu doar elevilor, crescând depresia și anxietatea. Producem generații traumatizate psihic încă din copilărie sau adolescență, iar de nota de plată pentru această traumă nu vom scăpa odată cu terminarea pandemiei, o vom achita câteva decenii de aici încolo.
Tot așa vom achita ulterior și nota de plată pentru închiderea unor activități economice. Ok, vom plăti șomaj tehnic, e o măsură necesară. Dar cât putem continua așa? Costul financiar pentru compensarea efectelor produse de lockdown și restricții e imens. Din fericire, spiritul frugal și obsedat de deficite și datorii publice a fost abandonat în întreaga Uniune Europeană odată cu debutul economiei. Dar, tot din fericire, marea parte a statelor din UE au reușit să facă față pandemiei prin programe de vaccinare extinsă.
Urmare a vaccinării în masă și mai ales a grupurilor aflate în risc autoritățile medicale norvegiene au declarat infecția cu COVID-19 similară cu o gripă ca periculozitate. Fantoma unor lockdown-uri sau a unor restricții severe în statele europene e pe cale de dispariție. Dar, odată cu asta, va scădea și toleranța față de deficitele bugetare în creștere. Și atunci, teamă mi-e că singurul răspuns pe care îl vom avea la îndemână va fi austeritatea. Cu cât mai multe restricții și închideri, cu atât mai mare va fi nota de plată și, prin urmare, cu atât mai dură austeritatea.
Și școala online, și întreruperea unor activități, și carantina pe timp de noapte, și orice alte măsuri care mai trec prin mintea celor care ne guvernează ar fi fost de înțeles dacă nu existau alte soluții de combatere a bolii. Dar există. Și se cheamă vaccin.
În loc să închidă școlile, Guvernul ar putea foarte bine să facă obligatorie vaccinarea cadrelor didactice. În loc să închidă activitățile economice și să pună pe tușă sute de mii de oameni, Guvernul ar putea face obligatorie vaccinarea tuturor angajaților din sistemul public.
Ar putea elabora un cadru legal corespunzător pentru certificatul verde, introdus în mod neconstituțional prin Hotărâre de Guvern, care să permită o implementare adecvată și să nu alimenteze, pe bună dreptate, criticismul față de o măsură impusă cu japca.
De ce nu face Guvernul asta? Dintr-un amestec de calcul electoral, în care încearcă să nu supere pe nimeni și speră că va împăca și capra, și varza. Din nepăsare. Din cauza filosofiei de guvernare „lasă că merge și așa”. Din lipsă de asumare. Din cauza unei minorități gălăgioase antivaccin. Din cauza unei înțelegeri deficitare a noțiunii de libertate individuală și a celei de bine public.
Din cauza unui individualism feroce, cultivat în ultimele decenii și ajuns la paroxism acum. Din slăbiciune, pentru că se știe un guvern slab, lipsit de legitimitate. Dintr-o mulțime de motive, care nici nu contează. Tot ce contează e numărul de morți și numărul de victime colaterale ale pandemiei, cum ar fi elevii sau șomerii ori cei care nu vor avea acces la îngrijiri medicale pentru că sistemul de sănătate va fi copleșit.
Normal și democratic ar fi ca aceste măsuri să vină la capătul unor dezbateri solide. Pentru că, firește, se pune întrebarea dacă astfel de măsuri sunt justificate și proporționale. Asta e dezbaterea pe care ar fi trebuit să o purtăm, în locul păruielilor din PNL sau din Guvern. Neîndoielnic, astfel de măsuri reprezintă o limitare a unor drepturi și o încălcare a unor libertăți. Dar nu asta e cel mai relevant, pentru că întreaga societate e bazată pe îngrădirea unor libertăți, altfel am trăi într-o junglă în care am fi liberi să ucidem, violăm, furăm etc. Altele sunt întrebările relevante, pe care le-am lăsat fără răspuns din cauza gâlcevii politice.
Prima întrebare relevantă e ce drepturi pot și ce drepturi nu pot face obiectul limitării. De exemplu, e justificată îngrădirea dreptului la viață? Unele state, care au pedeapsa capitală, consideră că da, altele că nu. Putem interzice dreptul de a dispune după bunul plac de propriul corp? Unele state, care au introdus vaccinarea obligatorie pentru anumite categorii, au răspuns afirmativ. Tot așa cum alte state interzic vânzarea propriilor organe sau altele, avortul.
A doua întrebare importantă e dacă îngrădirea unor libertăți e justificată și proporțională cu beneficiile urmărite. Nu poți interzice cuiva să iasă din casă doar pentru că unii se simt deranjați vizual de aspectul său, de exemplu. Dar poți interzice dacă acel cineva reprezintă un pericol mortal pentru restul. Poți interzice cuiva să profeseze dacă acesta pune în pericol sănătatea celor cu care vine în contact? Nu există un răspuns universal valabil. Contractul social e ceva negociat și renegociat în permanență.
În loc să dezbatem, noi ne păruim. În loc să dezbatem, noi aruncăm cu etichete. Cum ar fi cea cu apartheidul medical. Nu există așa ceva, e o aberație.
Odioșenia apartheidului venea din faptul că transforma un dat biologic irelevant și asupra căruia nu avem niciun control, cum e culoarea pielii, într-un criteriu de stratificare socială. Spre deosebire de culoarea pielii, vaccinul nu e nici irelevant social, nici un dat imuabil - spre deosebire de culoarea pielii, care nu poate fi schimbată, vaccinul e la îndemâna oricui (exceptând anumite cazuri medicale). Dar noi avem o predilecție pentru metafore nefondate, cum ar fi „dictatura lui Băsescu”, care au rolul de a obnubila realitățile și suprima dezbaterile. La noi, dezbaterile se transformă în flegme și strigăte de la tribunele oficiale.
Dacă ar fi doar un spectacol de proastă calitate, ar fi cum ar fi. Problema e că biletul de intrare sunt viețile noastre și ale generațiilor ce vin. În mod normal, în orice democrație sănătoasă, ar trebui să refuzăm să plătim un astfel de preț și să gonim din scenă circarii care asistă indiferenți la cum mor oamenii.
Foto: Hepta
![Război pe salarii la Antena 1! Cât primește Irina Fodor la Asia Express și ce scrie în contractul secret al lui Radu Vâlcan [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/XyXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL3RRZ0Jkb1Z2dnhxZmNPMm9uRmpJbmpKczhCN0ttVFR5OUxFS2pWaFUuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
![Aici se duc banii din televiziune! Intrați în vila de lux cu 7 camere a familiei Fodor: Au un măslin uriaș în curte și bucătărie de 22 mp [30 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/Ldyk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL2E2OWFNRk9WcHd0TUJLZEs1UWtzbm9DVE9zdW9Tb0V5MDZIdUowWGQuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
