Decizia Curții Supreme din SUA în privința opririi măsurilor afirmative în educație nu are, normal, nicio consecință directă la noi. Dar discuțiile vizează, după colț, și ce se întâmplă în liceele și universitățile din România.
Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii a pus capăt recent măsurilor afirmative în educație pentru persoanele aparținând unor grupuri vulnerabile, decizie ce se dovedește un neașteptat impas pentru președintele Joe Biden, care acum trebuie să navigheze într-o nouă definiție juridică a ceea ce înseamnă egalități de șanse.
Decizia Curții Supreme mi-a amintit de modul în care prof. univ. dr. Mihaela Miroiu, la un curs din cadrul SNSPA, delimita - în cel mai simplu mod cu putință - spațiul public de spațiul privat, într-o sintagmă care suna în felul următor: „Poți fi rasist doar sub duș, când ai ieșit de acolo nu mai ai această permisiune”.
Azi, toate transformările din societățile noastre, cu blamarea corectitudinii politice de către unii și, din păcate, cu folosirea corectitudinii politice de către alții pentru a avea dreptate fără argumente, generează o tensiune aproape ireconciliabilă. Suntem la un dialog al surzilor ceea ce, fără îndoială, a dus la dezechilibre și pași înapoi.
Măsurile afirmative în educație au reprezentat o cale de a compensa tratamentul rasist aplicat unor grupuri de oameni. E vorba de grupurile compuse din indivizi care au suferit istoric din cauza celor care s-au considerat superiori pentru că aveau pielea albă și puterea de a decide.
Măsurile erau dreptatea socială așteptată de cei care fuseseră sclavi, de cei care au rămas marginalizați sau segregați, cu acces limitat la resursele umanității, din cauza unor politici rasiste.
Însă măsurile afirmative nu sunt menite să rezolve independent și în întregime problema incluziunii.
<strong>Ele doar oferă o garanție că persoanele care au suferit istoric, care pornesc din marginea societății, din ghetouri sau din grupuri stigmatizate, au o șansă să studieze în universități. </strong>
Ulterior, după admitere, studenții vulnerabili vor trebui să performeze la fel ca oricare alții. Și, astfel, se creează o elită care ține cont de diversitatea etnică.
Sigur, măsurile afirmative nu pot ține la nesfârșit. La un moment dat, ele trebuie să dispară. În prezent, ne putem imagina numai două ipoteze în care măsurile afirmative nu-și mai justifică necesitatea:
Și, de la distanță, nu pare că prima variantă de răspuns ar corespunde cu realitatea socială și politică din SUA.
Înțeleg că Trump și politica lui au schimbat în SUA inclusiv optica privind drepturile omului.
<strong>„Albul”, „bărbat”, „creștin”, „în media economică”, trăiește o frustrare perpetuă - acum exprimată - căci el spune (sau chiar se simte) că e discriminat în societatea contemporană, chiar dacă are o favoare istorică imensă implicită față de categoriile vulnerabile. </strong>
Generalizând, societatea americană (și nu numai) pare că a obosit încercând să fie corectă politic când, de fapt, preferă să fie incorectă. Sau, cum ar spune d-na profesoară Miroiu, rasiștii au ieșit de sub duș.
Singurul argument al conservatorilor care funcționează în spațiul public este „meritocrația”. Normal, cine s-ar aștepta să admită că s-au săturat de corectitudinea politică?
Conservatorii susțin că nu ar trebui să conteze rasa, etnia, genul, orientarea sexuală, ci strict performanța în orice domeniu. O poziție, sigur, înșelătoare, căci nu ține cont de realitățile socio-culturale care domină societățile noastre. E un fel de a spune că „toți suntem egali...”, dar egali în fața lui Dumnezeu, nu și în fața semenilor; căci pe Pământ contează unde te naști, contează ce culoare are pielea ta, în ce cartier te dezvolți, contează sexul, religia, orientarea sexuală, toleranța sau intoleranța celor din jur.
Și în România avem măsuri afirmative destinate mai multor categorii vulnerabile pentru accesul în instituții de învățământ. Cele mai cunoscute sunt măsurile oferite romilor. Locurile rezervate romilor în învățământul superior au apărut în anii 90’ și, ulterior, s-au extins și către cel liceal.
Cele trei decenii de măsuri afirmative ne-au dat câteva mii de licențiați romi. Unii lucrează pentru comunitățile lor, însă cei mai mulți s-au pierdut prin diverse instituții (unii chiar negându-și identitatea etnică).
<strong>Deci, măsurile afirmative în educație au ajutat, mai degrabă, la nivel individual, dar s-au dovedit insuficiente pentru a crea o elită romă capabilă să schimbe situația în propriile comunități. </strong>
Chiar și așa, măsurile afirmative din educație trebuie susținute nu sub forma unui proces mai ușor de admitere (pentru că în 2023 cele mai multe universități din România acceptă studenți pe baza unui dosar, fără examen), ci drept un instrument de implicare a absolvenților romi în dezvoltarea comunităților de unde provin.
Cred cu tărie că măsurile afirmative – cel puțin la noi – nu sunt doar măsuri corecte politic, ci o necesitate pentru o societate care are nevoie de cât mai mulți oameni educați. În România, ele nu sunt o măsură etică, ci de randament social, de eficiență și, de aceea, ne ajută pe toți.
Tedval 03.07.2023, 16:40
Asta e tont rau, nu-l mai lasati sa scrie, ca va faceti de ris.
marian.pricop 03.07.2023, 17:22
Persoanele care au suferit istoric... MARȘ MĂ! Persoanele care suferă suntem noi, ăștia de muncim sa plătim ajutoare sociale! La 7 dimineața eu merg la muncă, vecinii țigani merg la magazin să își cumpere țigări și pet utile cu bere. Apoi, copiii noștri sunt duși la școală (însoțiți) de frică să nu fie bătuți pe drum de puradeii celor care mai devreme mergeau după țigări și bautură la 7 dimineața. Seară, când ne întoarcem de la serviciu, ei petrec pe manele, grătare și bautură. Copiii lor nu merg la școală, se țin de prostii și furtișaguri. Deci unde sunt asupriții?
demostene1 03.07.2023, 17:23
foarte interesant. baiatul asta condamna ideea ca toti oamenii sunt egali. foloseste termeni ca "măsurilor afirmative" pentru a justifica rasismul impotriva albilor sau asiaticilor. e fix acelasi tip de contorsionare a logicii folosite de europeni la 1800 pentru a justifica superioritatea albilor in fata africanilor. dar cand albii o fac e rasism. cand e impotriva albilor e "discriminare pozitiva" (un non sens de termen) sau "măsuri afirmative". sa fie cat mai clar. asa zisele "masuri afirmative" nu inseamna decat ca negrii sunt avantajati la admiterea in universitatile americane. scorul minim al unui asiatic trebuie sa fie 747 de puncte, al unui alb de 730 si al unui negru de 710 pentru a fi admis. cam mult rasism pentru o tara care se vrea antirasista, nu? sau pentru un baiat care e "controbutor" al ziarului libertatea. ORICE FEL DE DISCRIMINARE PE BAZA DE CULOARE E RASISM. dar hei, daca e impotriva albilor e ok, ca doar acum 200 de ani albii aveau sclavi negrii. doar albii au avut in toata istoria sclavi. nicidecum otomanii nu aveau sclavi europeni. nicidecum statele din africa de nord nu rapeau europeni pentru sclavagism. nicidecum negrii nu aveau alti negrii sclavi. nicidecum acum, africa are sute de mii sau chiar milioane de sclavi. nu nu. doar europenii si americanii. ca europa era plina de sclavi in perceptia autorului. si nicidecum doar cei super bogati isi permiteau sclavi care sa munceasca sutele de hectare de pamant. omul de rand, adica toti, abia aveau ce manc
demostene1 03.07.2023, 17:29
si sa vorbim putin si despre comunitatea rroma din romania. imi place foarte mult cum toata lumea critica statul pentru esecul rromilor. doar statul e de vina. in felul asta cine isi asuma din comunitatea rroma esecul? NIMENI, DOAR E STATUL DE VINA. de ce nu vorbesti, cripriane, despre cum comunitatea rroma nu incurajeaza invatamantul? cum parintii nu isi trimit copiii la scoala? cum valorile lor din familie si comunitate sunt valori complet diferite fata de cele are romanilor? sau cum nu respecta regulile si legile? statul ofera invatamant gratuit. la fel cum in satele sarace din romania sunt scoli cu profesori slabi pentru romani sunt si pentru rromi. nu e o forma de rasism. statul ofera in limita in care isi permite (doar nu suntem norvegia) o alocatie lunara, ajutor pentru reghizite si autobuze scolare pentru cei care au nevoie. ce ar trebui sa faca statul in plus? sa le ofere laptopuri? sa vina sa ii rapeasca de acasa sa mearga la scoala? sa se bata cu parintii fetelor care vor sa le marite la 13 ani? de ce nu ai scris despre toate astea? despre cum parintii nu au bani, dar totusi fac 4-5-6 copii. despre cum parintii nu au niciun interes pentru educatia copiilor si nu ii incurajeaza in niciun fel. la fel sunt elevi romani in scolile din spania si italia unde sunt discriminati si se rade despre originea lor de romani. dar elevii de acolo nu au nevoie de tratament special. incearca mai tare si familiile lor au grija de ei, nu statul italian. nu (doar) statul e de vina.
demostene1 03.07.2023, 17:32
in plus si titlul articolului e interesant, inocularea discreta a ideei de rasism. o alta campanie de indoctrinare si inoculare a ideei de rasism pentru a compensa prin "măsuri afirmative"