În mod paradoxal, Netanyahu descurajează revoltele anti-Hamas ale palestinienilor din Gaza
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Revolta palestinienilor împotriva Hamas mocneşte de multă vreme, nu doar de când, în 7 octombrie 2023, Hamas a atacat barbar Israelul. S-a ştiut atunci că riposta guvernului Netanyahu va fi nemiloasă. Cu atât mai dură cu cât – deşi avertizate din timp – autorităţile de la Ierusalim s-au dovedit incapabile să îşi apere cetăţenii.
Asupra cetăţenilor din Gaza s-a abătut pedeapsa colectivă, anunţată de ministrul de atunci al Apărării, Yoav Gallant: „Fără electricitate, fără mâncare, fără apă, fără gaz (…). Luptăm cu animalele şi acţionăm în consecinţă!”. În cele şaptesprezece luni câte au trecut de atunci, am asistat la un măcel, ce este departe de a se fi încheiat.
Pentru cei peste 50.000 de morţi şi 113.910 răniţi, vina o poartă şi acţiunea dementă a Hamas, pentru care victimele din rândurile propriilor concetăţeni nu sunt decât instrumente de propagandă.
Acţiunile de revoltă din aceste zile ale palestinienilor din Fâşia Gaza infirmă ceea ce Guvernul de extremă-dreapta al lui Netanyahu încearcă să acrediteze în susţinerea atacurilor sale (cele mai multe nediscriminatorii) - că toţi palestinienii sunt terorişti.
N-a fost niciodată uşor să te revolţi în Gaza. Hamas avea şi mai are structuri de securitate ce acţionează cu o cruzime fără margini, invocând ideea că orice act de nesupunere este un act de înaltă trădare a cauzei palestiniene. Ca şi israelienii de rând, care îşi trăiesc dramele iscate în 7 octombrie 2023, palestinienii îşi trăiesc dramele până când indignarea îi sufocă şi, ca să mai poată repira, îşi revarsă nemulţumirile adunate în ani. Iar principala nemulţumire pe care o strigă astăzi palestinienii este aceeaşi ca la revoltele împotriva Hamas din vara lui 2023: că sunt ostatici, prinşi între două menghine: blocada (terestră, aeriană şi maritimă) exercitată perpetuu de Israel şi Hamas (din 2006, când a preluat puterea asupra lor). Arborând flamura mişcării de rezistenţă naţională, elita Hamas a devenit rapid o dictatură (la fel de coruptă precum Autoritatea Palestiniană din Cisiordania), ce distribuie discreţionar ajutoarele externe de orice fel. Lideri care s-au îmbogăţit la greu dijmuind banii trimişi lunar de la Doha, trăiesc (trăiau) la fereală în exiluri luxoase.
Mişcările de stradă – mai exact ar fi, la cum arată acolo lucrurile, să le spunem mişcările în moloz – au izbucnit mai întâi pe 26 martie, în Gaza, capitala Fâşiei, şi s-au extins în Beit Lahya, Jabaliya, Shujaiya, Khan Yunis. Cred, urmărindu-le, că sunt spontane la fel ca durerea însăşi. Cu toate că în Gaza există, acţionând evident din umbră, câteva grupuri anti-Hamas, poate cel mai puternic Bidna Na'eesh („Vrem să Trăim”), înfiinţat cu ocazia protestelor din 2019. Reproşurile că Hamas îi ţine în foame şi întuneric (chiar şi în canicula cea mai cumplită, electrcitatea funcţionează aproximativ cinci ore pe zi), în timp ce guvernatorii Fâşiei huzuresc şi îşi trimit copiii la studii în străinătate, nu sunt noi. Nou este în aceste zile sloganul „HAMAS, AFARĂ!”.
E un adevărat spectacol al instrumentalizării mişcărilor anti-Hamas din Gaza. Evident, Hamas minimalizează revoltele, numindu-le „incidente izolate” şi le pun pe seama forţelor ostile mişcării de eliberare a palestinienilor. Merg până într-acolo încât îi acuză pe supravieţuitorii dintre ruine de pactizare cu duşmanul, cu Israel! Presa de limbă arabă tace prudent, ca de obicei în astfel de împrejurări, citând cel mult marile agenţii internaţionale. Presa occidentală, în comentarii, se grăbeşte să supraliciteze evenimentele. Se poate anticipa că vor mai apărea astfel de revolte din nordul Fâşiei Gaza, de la Jabalya până în centru, la Deir al-Balah și Nuseirat. Totul depinde de felul în care va gestiona situaţia Guvernul de la Ierusalim.
Ce face însă premierul Netanyahu, comandantul armatei, în loc să ofere, în sfârşit, o opţiune populaţiei din Gaza? Proferează o ameninţare, de genul celor care sunt îndosariate de Curtea Penală Internaţională: „Luptele din Gaza continuă. Cu cât Hamas persistă mai mult în refuzul său de a ne elibera ostaticii, cu atât mai puternică va fi presiunea pe care o vom exercita. Și îi spun Hamas - aceasta include ocuparea teritoriului și aceasta include și alte lucruri pe care nu le voi enumera aici!". Acele „alte lucruri pe care nu le voi enumera aici” i-ar putea face pe cei revoltaţi să se îndoiască dacă merită să se mai opună Hamas.
