După anunțul de miercuri al lui Klaus Iohannis, sociologii, profesorii și familiile preocupate de redeschiderea școlilor s-au confuzat când au calculat că Bucureștiul, de pildă, ar trebui să-și facă griji cu școlile abia la peste 2.100 de cazuri pe zi! 2.100 e enorm, dar, de fapt, e greșit.
Cuprins:
de Florinela Iosip și Cătălin Tolontan
Președintele Iohannis a făcut o greșeală. Când a anunțat, miercuri, cum se calculează gravitatea contaminării pe orașe, situație în funcție de care școala va începe în persoană, mixt sau se va amâna, șeful statului s-a exprimat solemn și eronat.
Sociologii și părinții care s-au apucat să calculeze după definiția prezidențială, “O persoană detectată cu COVID-19 în medie pe zi la mia de locuitori în ultimele 14 zile”, au ajuns cu cifrele la cer. Nu din vina lor.
Profesor la Universitatea București, sociologul Claudiu Tufiș a făcut imediat calculele.
Dacă faci socoteala redeschiderii școlilor așa cum a indicat-o Klaus Iohannis, ajungi la concluzia că, pentru a nu mai fi în zona verde, București ar trebui să crească dincolo de 2.100 de cazuri noi pe zi.
Cum acum Capitala are cam 130 de cazuri pe zi, e clar că la peste 2.100 de cazuri zilnice am fi într-un scenariu dezastruos. Același calcul gargantuesc s-ar aplica în fiecare localitate din România. E ca și cum autoritățile ar fi spus: toate zonele sunt verzi, gata! De fapt, lucrurile nu stau așa.
La cererea Libertății, Dragoș Garofil, secretar de stat la Ministerul Sănătății, una dintre instituțiile implicate în stabilirea formulei, a explicat cum stau lucrurile.
Este vorba de numărul de cazuri noi la 14 zile, deci este rata de noi infectări cumulată la 14 zile raportată la 1.000 de locuitori.Dragoș Garofil:
PNL însuși, într-un exercițiu de peticire a pagubelor, a arătat pe Facebook cum trebuie, de fapt, calculat.
Ca să simplificăm, de fapt e vorba de suma cazurilor pe 14 zile, nu de media pe zi, cum a zis președintele. Ca rezultat, cifrele care definesc în mod corect zonele verzi și roșii sunt de 14 ori mai mici decât au înțeles inițial toți cercetătorii. Pentru că președintele a făcut o greșeală.
Eroarea este omenească, dar absurd e că președintele nu acceptă să fie consiliat cum s-ar cuveni. În mod normal, nici un șef de stat nu intră într-un anunț de asemenea importanță fără să aibă scrisă cu acuratețe definiția și fără să dea exemple, cu nume de orașe și cifre pe care consilierii i le-au ales pe înțelesul oamenilor.
Chiar dacă ar fi fost în cariera sa “civilă” profesor de științe exacte, un președinte tot nu își permite să improvizeze când e vorba de cifre atât de importante.
Un astfel de discurs merită scris, repetat, exersat cu întrebări posibile; așa se practică în democrație dacă îi respecți cu adevărat pe cetățeni, cei cărora le dai mesajul final.
De fapt, înapoierea Palatului Cotroceni e mai mare de atât.
Căci, de fapt, o arată comunicarea tuturor șefilor de stat și de guvern, de la Angela Merkel la Donald Trump, conducătorii politici pregătesc lucrurile din timp și vin însoțiți de experți.
Așezați de-a stânga și de-a dreapta politicianului, specialiștii preiau ei nedumeririle presei (în fond ale publicului) și încearcă să le clarifice. E un exercițiu de colaborare, de modestie, de realism să dai voce experților. Tu, ca politician, nu pierzi nimic, publicul câștigă enorm.
De cinci luni de când a apărut criza, președintele Iohannis nu a simțit nevoia să apară în fața oamenilor, ca să explice, alături de nici un epidemiolog, sociolog, profesor universitar, cercetător, medic sau expert.
Se numește discreditarea cunoașterii.