Legea autonomiei diferențiate din Italia sau ce ne spune proiectul legislativ despre logica guvernării din lumea contemporană
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În Italia, pe 19 iunie 2024, Camera Deputaților a aprobat definitiv proiectul de lege inițiat de guvern, cel al autonomiei diferențiate. Reforma le dă dreptul la un nivel mai mare de autoguvernare regiunilor italiene. Legea, elaborată de ministrul afacerilor regionale, Roberto Calderoni, poate atribui forme particulare de autonomie (sunt 23 de domenii, precum Sănătatea, Sportul, Mediul, Educația, Transportul, Cultura etc.) regiunilor care solicită acest lucru.
Sunt voci care susțin că legea va fi supusă unui referendum de abrogare, iar rezultatul pare evident, dat fiind climatul foarte ostil din țară față de această reformă (link aici).
Cei care sunt de acord cu măsurile legii argumentează că dacă ar supraviețui și ar fi aplicate, pe termen mediu și lung, s-ar putea gestiona procetățean diverse chestiuni, făcând administrațiile regionale mai responsabile și mai eficiente. Dacă asistența medicală funcționează mai bine într-o regiune decât în alta, acest lucru are multe implicații practice pentru cetățeni (link aici).
Mai mult, s-a spus că în acest fel s-ar pune capăt risipei redistributive, iar cetățenii, indiferent de regiune, ar înțelege mai bine principiile competitivității economice. Extrem de răspicat, premierul Giorgia Meloni a pus la colț regiunile sudice ale Italiei: „Încă un pas spre Italia mai dreaptă pe care ne-o dorim. Ajunge cu logica asistențială din Sud!” (link aici) Cum ar veni, sudul Italiei este mai leneș și așteaptă pomeni de la centru via impozitele nordului mai bogat și mai industrializat.
Pornind de la „chestiunea meridională” - critica
De fapt, stereotipurile legate de regiunile din sudul Italiei (Mezzogiorno), precum cel enunțat de Meloni, sunt la ordinea zilei. În Gente di giù (Oamenii din sud), Giuseppe Luca Scaffidi enumeră o parte din clișeele trecute și prezente despre oamenii din sud: paraziți, lipsiți de talent, violenți și, prin urmare, înapoiați. Ca peste tot în lume unde există inegalități de dezvoltare, cetățenii din sudul Italiei, o spune Giovanni Tateo, sunt subiecții unei reprezentări degradante, care continuă să umilească astăzi milioane de oameni (link aici).
Discuția este amplă și depășește cadrul reformei administrative din Italia. De fapt, în toate spațiile unde domină relațiile capitaliste de producție, inegalitățile de dezvoltare (uneven development) sunt norma. Cu referință la țările Uniunii Europene, există două tipuri de inegalități:
- Inegalități între țări - nordul Europei (Suedia, Danemarca) versus sudul Europei (Grecia), vestul Europei (Franța, Olanda) versus estul Europei (România, Bulgaria).
- Inegalități în cadrul aceleiași țări (nordul Italiei - Padania versus sudul Italiei - Mezzogiorno, centrul și vestul României versus sudul și estul țării, sudul Angliei versus nordul Angliei etc.).
Evident, aceste inegalității sunt istoric structurate și persistă în timp, nu dispar. Este suficient să privim la ceea ce s-a întâmplat în Germania post-reunificare. După mai bine de 30 de ani de solidaritate economică, Solidarpakt - transfer de bani și investiții dinspre vestul către estul Germaniei, convergența economică nu s-a realizat, iar decalajele de dezvoltare, la pachet cu emigrația, persistă. Evident, disparităile s-au mai aplatizat, dar între cele două spații inegalitățile sunt încă consistente (link aici și aici).
Ori dacă în Germania sau în Anglia există aceste disproporții economice, ce să mai spunem de celelalte teritorii. Mult clamata convergență economică, atenuarea decalajelor economice dintre regiunile Uniunii Europene, se lasă încă așteptată.
Și dacă există aceste diferențe, observăm că tendința este aceea de favoriza tocmai zonele dezvoltate. Așa a procedat UE cu polii de convergență economică, creați în jurul orașelor dezvoltate economic, lăsând în urmă regiunile deja sărace. În La France périphérique (Franța periferică), geograful francez Christophe Guilluy scria despre cele două Franțe, total discordante: mediul rural, zonele periurbane profunde, orașele medii și mici, pe de o parte, și marile metropole globalizate și gentrificate, pe de altă parte. Așa este structurat în prezent capitalismul.
Zonele mai puțin dezvoltate suferă de o lipsă acută de locuri de muncă, iar migrația este consecință a acestei subdezvoltări. Metropolele dezvoltate devin niște fortărețe de nepătruns, de la prețul apartamentelor, al chiriilor, la costurile vieții cotidiene în general, ceea ce face și mai inegală competiția accesului la resurse. Cei privilegiați sunt tot mai favorizați, cei economic vulnerabili vor fi tot mai expuși competiției economice inegale.
Perspectivele Italiei de sud
Revenind la Italia, sudului i se promit investiții masive în turism, în acest fel ajutându-se zona să se dezvolte. Dar turismul nu este o activitate economică viabilă pe termen lung. S-a văzut ce a însemnat asta în Grecia în timpul pandemiei. În plus, argumentează criticii, Mezzogiorno, Italia de sud nu poate deveni cu totul o regiune de chelneri și hotelieri.
De fapt, în logica capitalismului contemporan, clivajul major este între cei care susțin logica solidarității economice și al redistribuției și cei care susțin principiile autonomiei, autoguvernării, pe scurt, sensul individualismului. Or, ceea ce se întâmplă în Italia este ilustrativ.
După cum o spune Mattia Madonia, de când era copil a auzit oamenii vorbind despre „chestiunea meridională”, adică problema sudului Italiei (link aici). O știm de la Gramsci. Acesta criticase încă din interbelic politicile naționale post-Risorgimento (unificarea Italiei), ceea ce a dus nu la crearea unei solidarități naționale, mai degrabă a favorizat nordul în detrimentul sudului, adâncind decalajele dintre cele două spații geografice. În „Chestiunea meridională” (La questione meridonale) și „Caietele din închisoare” (Quaderni del carcere), Gramsci a tratat pe larg problema subordonării sudului de către nord, introducând conceptul de hegemonie, bogăția nordului realizându-se simultan cu sărăcirea sudului.
Repet, nu este doar o problemă ce vizează Italia, este problema economiei din capitalismul contemporan. Iar logica economică pentru majoritatea țărilor nu este aceea a solidarității în sensul națiunii coezive și convergente, este mai degrabă exact opusul. Sensul guvernării vine în logica reformelor legislative care cel puțin păstrează intacte decalajele dintre spații, țări și regiuni și nu le aplatizează. Cazul Italiei de azi, cu reforma ei administrativă este unul de manual și dă seama de sensul guvernării și al economiei din societățile noastre.
L-am întrebat pe un italian din sud, din Foggia - Apulia (Puglia), E.M., cunoscător și al României, ce crede despre această autonomie diferențiată.
Libertatea: Ce crede un cetățean din sud (Foggia) despre autonomia diferențiată?
- Legea privind punerea în aplicare a autonomiei diferențiate a regiunilor mi-a lăsat un gust amar în ceea ce privește modus operandi al guvernului italian și, în același timp, sunt sceptic că regiunile vor avea capacitatea sau maturitatea politic-administrativă de a evita clivajele la nivel național, cât și în cadrul regiunilor ca atare.
Principala mea îngrijorare se leagă de posibilitatea concretă de a garanta resursele într-un mod echitabil, temându-mă că acestea nu pot fi suficiente pentru a îndrepta inegalitățile existente în prezent. În plus, legea prevede că punerea în aplicare nu ar trebui să genereze obligații noi sau suplimentare asupra finanțelor publice, ceea ce mă face să am îndoieli în ceea ce privește capacitatea de a o pune în aplicare fără a penaliza în mai mare măsură regiunile vulnerabile.
În opinia mea, autonomia diferențiată reprezintă o amenințare reală pentru țara noastră, în special pentru sudul Italiei, astfel că această reformă ar putea avantaja mai mult regiunile nordice deja prospere, luând în același timp resurse cruciale din zonele sudice mai dezavantajate.
Ținând cont că în sud situația socioeconomică este extrem de gravă dată de oportunităților limitate de găsire a unui loc de muncă, descentralizarea puterii economice și politice ar putea sfârși prin a se concentra și mai puternic resursele, înrăutățind condițiile de viață ale unei părți a populației și conducând la o creștere a inegalității, izolând astfel sudul și ducându-l din ce în ce mai mult la marginea dezvoltării economice europene. Să nu uităm că sentimentul de abandon de către stat este deja adânc înrădăcinat în sud, riscând să se intensifice.
De aceea, mă întreb cum poate autonomia diferențiată să ne îmbunătățească cu adevărat calitatea vieții, având în vedere că dificultățile actuale provin dintr-o distribuție inegală a resurselor și oportunităților?
În contextul socioeconomic italian extrem de critic, aceste condiții precare fac dificilă imaginarea unor beneficii tangibile ale acestei autonomii. Cred că fără o susținere națională unitară adecvată și fără politici reale de promovare a egalității de oportunități, situația va continua să se agraveze, determinând un număr mare de tineri să emigreze în căutarea unui viitor mai bun. În acest context italian extrem de critic, aceste condiții precare fac dificilă imaginarea unor beneficii reale pentru toți cetățenii ale acestei autonomii.
- Tu crezi că legea va fi implementată sau va fi supusă unui referendum de abrogare?
- În contextul actualul italian, posibilitatea ca legea privind autonomia diferențiată să fie implementată este destul de ridicată, deoarece guvernul actual tinde să promoveze politicile care favorizează regiunile mai puternice din punct de vedere economic și intenționează să promoveze o reformă care să le acorde mai multă autonomie și resurse. Premisa mea nu este una pesimistă, din contră, este realistă, având în vedere scenariul politic actual.
Cred că putem spera pentru viitor în capacitatea de a găsi un echilibru între nevoile diferitelor regiuni italiene, asigurându-se că autonomia diferențiată nu agravează situația actuală sau viitoare.
Consider că o mai mare participare prin dialog între instituțiile naționale, regionale și, implicit, cele europene ar putea contribui la o soluție comună, care să ia în considerare diferitele necesități din diferitele spații europene, în cazul de față nordul versus sudul Italiei.
Foto: Hepta
Realist2023 30.06.2024, 16:48
Felicitari pt articol ! - traim vremuri ingrijorator de asemanatoare cu decada corespunzatoare a secolului trecut, sper sa nu se sfarseasca la fel de sangeros ....
addriann 30.06.2024, 19:07
Un articol foarte bun,in general subiectul ,, decalajelor" economice este evitat, chiar daca este vorba de tari ( regiuni) din interiorul U.E... In primul rand, pentru ca astfel de reforme sa duca la ,, aplatizarea" decalajelor, ar fi fost necesar sa existe, in ,, capitalismul contemporan", o preeminenta a politicului asupra economicului si nu invers...Si ar trebui sa se tina cont si de faptul ca, in actuala paradigma, relatiile economice intre diferite state pot fi un joc cu suma nula, unele tari pot avea de castigat,unele nu... Iar pentru cresterea P.I.B.-ului unei tari ( regiuni) masurile care se pot lua trebuie sa fie diverse, de la dezvoltarea infrastructurii si educarea fortei de munca si pana la stimularea( reala) a firmelor mici si investitia in cercetare-dezvoltare...
Radunr83 01.07.2024, 11:51
Am lucrat 7 ani în nordul Italiei so în toate hotelurile în care am făcut-o mare parte a personalului din bucătărie era din sudul Italiei. Privați de oportunități, asigurare socială precara și o infrastructură învechită ei erau practic forțați sa lucreze în nord. Și pt multi era ca și când emigrasera în alta țară, în nordul Italiei se vorbește altfel, dialectele sunt de neînțeles pt un sicilian, calabrez, etc și dacă lucrezi în Tirolul de Sud e și mai rău căci acolo se vorbește germană. În sudul Italiei agricultura și turismul sunt singurele șanse de a-ți câștiga traiul și în ambele industrii se plătește prost și la negru. Iar cealaltă opțiune rămâne întrarea în lumea interlopă. Care culmea ironiei, controlează multe din firmele din agricultura și turism. Fără o politică de stopare a decalajelor de dezvoltareUE o sa se aleagă cu probleme serioase și frământări sociale ca în 1848 doar ca atunci era vorba de sentimentul național acum de simpla supraviețuire.
BlueHack 01.07.2024, 13:32
Fără citate din comuniști precum Gramsci, nu se poate? Data viitoare va fi Lenin?