Trump şi Netanyahu – care pe care, într-o înfruntare departe de ochii presei
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O cină privată la Casa Albă, la ora 18:30 (1:30 ora României), fără obişnuitele declaraţii de presă - a treia vizită a premierului Netanyahu de la instalarea lui Trump în al doilea mandat urmează un protocol total atipic, într-o discreţie de-a dreptul neliniştitoare.
Dacă ar fi să ne ghidăm după personalitatea celor doi lideri, tăcerea nu va dura totuşi prea mult. Înclin să cred că motivul tăcerii este acela că, temporizând până la obstrucţie negocierile acordului de încetare a focului în Gaza, aflate încă în plină desfăşurare la Doha, premierul de la Ierusalim îi răpeşte preşedintelui Trump gloria planurilor măreţe ce apucase să le anunţe, amânând astfel şi „acordul secolului” în Orientul Mijlociu care, fără pace în Gaza, nu poate fi demarat.
Drept urmare, nu este exclus să aflăm că „preşedintele secolului” este decis să rescrie - sau măcar să ameninţe că o va face - apăsat, cu propria ortografie plină de majuscule, relaţiile Statelor Unite cu Israelul.
Benjamin Netanyahu a ajuns ieri la Washington, după ce duminică, în sfârşit, îşi trimisese delegaţia la Doha, pentru negocierea acordului de încetare a focului în Gaza. Din surse apropiate negocierilor, Agenţia Reuters a aflat că delegaţia Israelului are împuterniciri limitate. Prin urmare, rezultatele dezbaterilor din capitala Qatarului sunt încă „neconcludente”.
Concludente pentru politica de tergiversare a premierului Netanyahu au fost comentariul acestuia la trimiterea delegaţiei - „cerinţele Hamas nu sunt acceptabile” - şi declaraţia făcută duminică seara, înainte de a se îmbarca pe „Aripile Sionului” (varianta israeliană a Air Force One): „Plec [la Washington] cu un angajament clar să-i returnez pe toţi cei răpiţi, să eliminăm Hamas de la putere şi să ne asigurăm că Gaza nu va mai reprezenta o ameninţare pentru statul Israel”.
„Toţi cei răpiţi” nu pot fi returnaţi din chiar momentul unei eventuale intrări în vigoare a acordului. (Pateticul lider de la Ierusalim ştia bine, dar a vorbit pentru familiile ostaticilor, care - disperate - cer în stradă inclusiv încetarea războiului). Potrivit ultimei propuneri scrise înaintate de mediatorii qatarezi şi egipteni - sub atenta coordonare a trimisului special al preşedintelui Trump în Orientul Mijlociu (şi pretutindeni), Steve Witkoff - Hamas ar urma să predea, pentru început, 10 ostatici vii şi 18 morţi.
Ceilalţi 32 de ostatici, vii şi morţi, se preconizează a fi returnaţi pe parcursul celor 60 de zile, pentru ca Hamas să se asigure că Netanyahu nu va relua ofensiva, cum a făcut-o în martie anul acesta. De altfel, condiţia esenţială a Hamas este ca, la sfârşitul celor 60 de zile de încetare a focului, să fie pregătite şi agreate premisele păcii în Gaza.
De altfel, șeful Statului-Major, Eyal Zamir, i-a raportat comandantului Netanyahu, încă de la finalul lunii trecute, că - din perspectiva armatei - obiectivele stabilite au fost îndeplinite şi că o prelungire a războiului ar presupune noi obiective. Mai mult, Zamir a atras atenţia că starea ostaticilor se degradează accelerat.
Cert este că prim-ministrul Israelului i-a răpit preşedintelui secolului momentul astral în care ar fi anunţat pacea în Gaza.
Întrebarea al cărei răspuns îl vom afla foarte curând este dacă Trump - în înfruntare directă cu Netanyahu, a cărui miză este tot una de viaţă sau moarte (ce-i drept, politică) - va intra în rolul salvatorului, oprind el însuşi războiul (va găsi o formulă istorică, precum „Întoarceţi avioanele!” la finalul războiului de 12 zile cu Iranul), cruţând alte vieţi de ostatici ai Hamas şi de civili palestinieni.
Dacă ar ceda în faţa maleficei abilităţi a lui Netanyahu, n-ar mai fi @realDonaldTrump, pacificatorul absolut.
