După o confuză etapă întâi, Planul Trump pentru Gaza va trece curând la „legendara” etapă a doua
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În 29 decembrie, premierul Israelului se va afla din nou la Washington. Principala temă a noii vizite: etapa a doua de implementare a Planului Trump pentru Gaza.
Reamintesc: forma definitivă a Planului a fost agreată de trioul Netanyahu-Witkoff-Kushner, într-o cameră de hotel din New York, la sfârșitul lui septembrie. Același cuplu iscusit Kushner-Witkoff, mandatat astăzi să decidă și soarta războiului din Ucraina. Dacă Steve Witkoff are o poziție oficială în Administrație, Jared Kushner are meritul de a fi ginerele președintelui - spirite înrudite, magnați imobiliari amândoi. (Charles Kushner, cuscrul președintelui, un alt expert imobiliar, e ambasador la Paris).
Ambiguul Plan Trump, anume făcut să pară că satisface doleanțele tuturor actorilor politici din regiune, va trece în a doua etapă, vagile cerințe ale primei etape fiind vag rezolvate. Premisa majoră a rămas încă fără soluție: identificarea acelui organism palestinian (apolitic și tehnic!), capabil să administreze problemele curente ale Gazei. N-a fost identificat pentru că nu există! Pot să prespun însă că Magicianul din Biroul Oval nu se va încurca în acest „amănunt” și va activa Proiectul Blair, „Gaza International Transitional Authority” (GITA) - Autoritatea Internațională de Tranziție pentru Gaza - și forul său conducător, Consiliul pentru Pace, pe care Trump însuși s-a oferit să îl conducă, asigurându-ne că „va fi unul dintre cele mai legendare (sic!) consilii care au existat vreodată. Regi, președinți și prim-miniștri - toți vor să facă parte din Consiliului pentru Pace”.
Numele celor din echipa de vis a Consiliul vor fi comunicate la începutul anului viitor. Ce știm, totuși, pe surse din Orientul Mijlociu, este că fostul premier Tony Blair - deloc simpatizat în regiune, împotriva căruia s-a pronunțat explicit doar Egiptul - nu va mai ocupa o poziție la vârf, de unde nu vor lipsi însă Witkoff și Kushner (în fond, GITA, are o pronunțată componentă imobiliară - Gaz-a-Lago).
Legendară rămâne până în prezent, adică în „stadiu de planificare”, și Forța Internațională de Stabilizare (International Stabilisation Force), prevăzută în Planul Trump ca o condiție indispensabilă a etapei a doua. Doar 19 dintre cele 70 de state cărora Departamentul de Stat al SUA le-a solicitat cooperarea (cu trupe, bani sau logistică) au răspuns cererii (conform dezvăluirilor făcute Wall Street Journal de către un oficial american) - între acestea Franța și Italia.
Problema ar fi că toate cele 19 state care au răspuns favorabil pun condiția să își desfășoare operațiunile exclusiv în așa-numita Zonă Galbenă (58 la sută din teritoriul Fâșiei Gaza, controlat de Israel), ceea ce contravine Rezoluției Consiliului de Securitate al ONU din 17 noiembrie, care a aprobat planul ca Hamas să predea chiar Forței Internaționale de Stabilizare controlul asupra așa-numitei Zone Roșii pe care o deține în prezent.
Pentru clarificarea lucrurilor, astăzi, la Doha, Comandamentul Central al Statelor Unite, CENTCOM, organizează o conferință cu statele partenere (vor fi prezente „peste 25” dintre cele „peste 45” invitate). Probabil nu și Turcia (ce își anunțase prima disponibilitatea de a participa la Forța Internațională de Stabilizare), nefiind dorită, evident, de Israel. La ora când scriu, premierul Qatarului încearcă din răsputeri să-l convingă pe liderul de la Casa Albă să treacă peste decizia fermă a guvernului de la Ierusalim și să primească Turcia la conferință, conform informațiilor deținute de cotidianul Haaretz. (Altminteri, între președinții Trump și Erdoğan relațiile sunt de reciprocă, entuziastă admirație).
La Doha ar trebui să se stabilească structura, componența Forței Internaționale de Stabilizare, să se adopte obiectivele, regulile de angajament (rules of engagement, ROE) și toate detaliile tehnico-organizatorice, astfel încât, din ianuarie, această structură de menținere a păcii să devină operațională. Este foarte greu de închipuit că se vor rezolva măcar parte dintre dezideratele mai sus înșirate. Și nu fără aportul imaginativ al duetului diplomatic Witkoff-Kushner, apelat de urgență.
