Trump – decis să nu se mai lase păcălit de Netanyahu
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Thomas Barrack (78 de ani) este, din 14 mai, ambasadorul Statelor Unite în Turcia și din 23 mai trimisul special al președintelui în Siria. Un Witkoff (trimisul special în Orientul Mijlociu și pretutindeni), magnat imobiliar și acesta, dar deloc obedient Guvernului de la Ierusalim. Dovada e modul decis și rece în care a urmat indicațiile Casei Albe, fără să cadă în declarații penibile marca Marco Rubio.
Secretarul de stat american - dorind să se pună bine cu toată lumea, neștiind că în Orientul Mijlociu, a te încumeta să faci asta necesită o supradoză de iscusință - a apucat să ofenseze toate părțile: „Acestea sunt rivalități istorice între diferite grupuri din sud-vestul Siriei” (imita fără carismă o afirmație a lui Trump).
Din păcate, nu s-a oprit aici: „[Rivalitățile] au dus la o situație nefericită și la o neînțelegere, se pare, între partea israeliană și partea siriană”. Între Siria și Israel nu a fost o banală „neînțelegere” până sâmbătă, 19 iulie, când s-a instaurat un acord de încetare a focului (al treilea într-o săptămână) între druzi, triburile de beduini și guvernul de la Damasc.
Dacă a fost totuși vreo neînțelegere, dar între ghilimele, aceasta aparține exclusiv premierului și comandantului armatei israeliene, Benjamin Netanyahu, care s-a prefăcut că nu pricepe ce își dorește președintele Trump pentru Orientul Mijlociu.
Ieri a exprimat-o clar trimisul său special, Thomas Barrack, într-un interviu acordat Associated Press: intervenția armată a Israelului în Siria nu a făcut decât să deschidă „un alt capitol foarte confuz”, periclitând eforturile de stabilizare a zonei, „venind într-un moment foarte prost”. Ambasadorul Barrack a ținut să sublinieze apăsat – dacă mai era ceva nelămurit – sprijinul ferm al țării sale pentru Siria.
Și pentru că premierul Netanyahu coordonează masacrul și demolările din Gaza de la domiciliu, având momentan o problemă de sănătate, ministrul Apărării, Israel Katz, a simțit nevoia să reacționeze ofuscat, arătând că Barrack nu știe despre ce vorbește. Lucrurile stau exact pe dos: ministrul Dandana (cel mai puțin instruit din istoria Israelului) este atletul aberațiilor celor mai multe și periculoase, dată fiind funcția pe care o îndeplinește.
În 16 iulie - când armata israeliană bombarda Damascul, iar cunoscutul ministru al Securității Naționale, Itamar Ben-Gvir, cerea asasinarea președintelui sirian - la Casa Albă se afla liderul Emiratelor Arabe Unite, Mohamed bin Zayed Al Nahyan, un susținător al noului regim sirian, unul dintre primii investitori importanți - 800 milioane de dolari în reconstrucția porturilor (parte dintre acestea, bombardate de Israel, imediat după căderea regimului Al-Assad).
„Tipul tânăr și atrăgător” (cum l-a descris Trump însuși după întâlnirea din 14 mai, de la Riyadh), președintele Siriei, Ahmed al-Sharaa, a reușit să se reinventeze (astfel de minuni nu sunt tocmai rare în Orientul Mijlociu), dintr-un veteran lider jihadist - spălându-și mâinile de sânge, abandonându-și numele de război și hainele de camuflaj și îmbrăcând un costum de naționalist bine temperat – într-un lider regional sprijinit de Statele Unite, Turcia, de cele mai importante țări arabe din regiune și de nu puține state europene.
Donald J. Trump a trasat ferm Israelului liniile roșii privind Siria. E decis să nu se mai lase păcălit de Netanyahu, care - la 7 iulie, în Casa Albă - îi înmâna președintelui Trump scrisoarea de recomandare în vederea Nobelului pentru Pace – „Este pe deplin meritat și ar trebui să-l primești!” – dar îi refuza cu viclenie pacea în Gaza.
parpalache 23.07.2025, 16:43
Oare?Chiar așa sa fie?Sa iasa Trump din vorba...celor care „fac jocurile”?