Secretarul de stat american – dorind să se pună bine cu toată lumea, neștiind că în Orientul Mijlociu, a te încumeta să faci asta necesită o supradoză de iscusință – a apucat să ofenseze toate părțile: „Acestea sunt rivalități istorice între diferite grupuri din sud-vestul Siriei” (imita fără carismă o afirmație a lui Trump).

Din păcate, nu s-a oprit aici:  „[Rivalitățile] au dus la o situație nefericită și la o neînțelegere, se pare, între partea israeliană și partea siriană”. Între Siria și Israel nu a fost o banală „neînțelegere” până sâmbătă, 19 iulie, când s-a instaurat un acord de încetare a focului (al treilea într-o săptămână) între druzi, triburile de beduini și guvernul de la Damasc.

Dacă a fost totuși vreo neînțelegere, dar între ghilimele, aceasta aparține exclusiv premierului și comandantului armatei israeliene, Benjamin Netanyahu, care s-a prefăcut că nu pricepe ce își dorește președintele Trump pentru Orientul Mijlociu.

Ieri a exprimat-o clar trimisul său special, Thomas Barrack, într-un interviu acordat Associated Press: intervenția armată a Israelului în Siria nu a făcut decât să deschidă „un alt capitol foarte confuz”, periclitând eforturile de stabilizare a zonei, „venind într-un moment foarte prost”. Ambasadorul Barrack a ținut să sublinieze apăsat – dacă mai era ceva nelămurit – sprijinul ferm al țării sale pentru Siria.

Și pentru că premierul Netanyahu coordonează masacrul și demolările din  Gaza de la domiciliu, având momentan o problemă de sănătate, ministrul Apărării, Israel Katz, a simțit nevoia să reacționeze ofuscat, arătând că Barrack nu știe despre ce vorbește. Lucrurile stau exact pe dos: ministrul Dandana (cel mai puțin instruit din istoria Israelului) este atletul aberațiilor celor mai multe și periculoase, dată fiind funcția pe care o îndeplinește.

În 16 iulie – când armata israeliană bombarda Damascul, iar cunoscutul ministru al Securității Naționale, Itamar Ben-Gvir, cerea asasinarea președintelui sirian – la Casa Albă se afla liderul Emiratelor Arabe Unite, Mohamed bin Zayed Al Nahyan, un susținător al noului regim sirian, unul dintre primii investitori importanți – 800 milioane de dolari în reconstrucția porturilor (parte dintre acestea, bombardate de Israel, imediat după căderea regimului Al-Assad).

„Tipul tânăr și atrăgător” (cum l-a descris Trump însuși după întâlnirea din 14 mai, de la Riyadh), președintele Siriei, Ahmed al-Sharaa, a reușit să se reinventeze (astfel de minuni nu sunt tocmai rare în Orientul Mijlociu), dintr-un veteran lider jihadist – spălându-și mâinile de sânge, abandonându-și numele de război și hainele de camuflaj și îmbrăcând un costum de naționalist bine temperat – într-un lider regional sprijinit de Statele Unite, Turcia, de cele mai importante țări arabe din regiune și de nu puține state europene.

Donald J. Trump a trasat ferm Israelului liniile roșii privind Siria. E decis să nu se mai lase păcălit de Netanyahu, care – la 7 iulie, în Casa Albă – îi înmâna președintelui Trump scrisoarea de recomandare în vederea Nobelului pentru Pace – „Este pe deplin meritat și ar trebui să-l primești!” – dar îi refuza cu viclenie pacea în Gaza.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.
ABONEAZĂ-TE Cristi Rogozanu

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.

Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentarii (1)
Avatar comentarii

parpalache 23.07.2025, 16:43

Oare?Chiar așa sa fie?Sa iasa Trump din vorba...celor care „fac jocurile”?

Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.