Undă verde ambițiilor nucleare saudite, în schimbul sprijinului necondiționat pentru feeria Gaz-a-Lago?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Nu e pace sub măslinii din Cisiordania. Nici măslini prea mulți în curând nu vor mai fi. Mii au fost tăiați sau distruși (există rapoarte, dar nu pot să le verific, precum că ar fi vorba despre înzecit mai numeroși). Cisiordania, unde continuă ciocnirile dure între coloniști, sprijiniți de armată, și palestinieni, este acel teritoriu ce ar trebui să se adauge Gazei în eventualitatea constituirii unui stat palestinian.
Stat în favoarea căruia au pledat puterile lumii, mai mari și mai mărunte, ca singură soluție rațională pentru pace durabilă. Între timp, pe 13 octombrie, la Sharm El-Sheikh, aceleași puteri au celebrat Viziunea Trump pentru Gaza („Riviera Orientului Mijlociu”, „Gaz-a-Lago” - sună la fel de feeric), care însă nu lasă loc de speranță.
Miniștrii de externe ai Turciei, Arabiei Saudite, Qatarului, Emiratelor Arabe Unite, Iordaniei, Pakistanului și Indoneziei s-au reunit luni, 3 noiembrie, la Istanbul, pentru a discuta viitoarea guvernare a Gazei, care ar trebui, în viziunea declarată a acestora, să fie una palestiniană, firește fără Hamas. Statele bogate din Golf s-ar oferi să finanțeze trupe de menținere a păcii din Pakistan, Indonezia, Egipt și Azerbaidjan (participarea Turciei, ce a jucat un rol esențial în medierea Acordului de încetare a focului, a fost categoric refuzată de premierul Netanyahu).
Poziția înalților demnitari prezenți la Istanbul diferă sensibil de Proiectul GITA (The Gaza International Transitional Authority/ Autoritatea Internațională de Tranziție pentru Gaza), întocmit de fostul premier britanic Tony Blair cu binecuvântarea Papei de la Casa Albă. În document (și acesta vag, asemenea tuturor celorlalte care pavează drumul spre Gaz-a-Lago), în componența viitoarei guvernări de tranziție vor intra și palestinieni, însă „tehnocrați” și probabil nu locali, ci importați din diaspora (eroare calchiată după cea care a urmat invaziei din Irak din 2003). La Istanbul s-a vorbit nu doar despre trupe musulmane de menținere a păcii, dar și despre o administrare exercitată de Autoritatea Palestiniană din Cisiordania, reformată.
Este însă greu de „obținut”, într-un timp atât de scurt, o Autoritate Palestiniană necoruptă, cu autoritatea restabilită, în primul rând chiar în Cisiordania pe care o conduce. Dar sforile se trag, ca dovadă că președintele Autorității Palestiniene, Mahmud Abbas (care va împlini frumoasa vârstă de 90 de ani pe 15 noiembrie) a semnat, în ultima zi din octombrie, un decret prin care își desemnează succesorul, cu misiunea de a asigura conducerea Autorității maximum 90 de zile, până la alegeri. Un simulacru de continuitate și stabilitate, anume făcut să acopere lipsa oricărei inițiative pentru reformă.
Enumeratelor contradicții și neclarități, baletului diplomatic al echivocului întreținut de toate părțile le va pune capăt, se speră, liderul de facto al Arabiei Saudite, premierul și prințul moștenitor Muhammad bin Salman. Acesta este așteptat în 18 noiembrie la Casa Albă.
Se poate anticipa că poate fi vorba despre undă verde și sprijin acordate de Donald J. Trump ambițiilor nucleare ale monarhiei saudite - riscând să dea astfel startul cursei înarmărilor nucleare în Orientul Mijlociu - în schimbul susținerii necondiționte a grandiosului Plan Trump pentru Gaza și a perfectării Acordului Abraham cu Israelul. În calea succesului acestei negocieri ar sta multe detalii complicate, dar Magicianul din Biroul Oval nu s-a împiedicat niciodată în detalii.
