Națiune și incultură. Glose despre educatorii sufletești din România postcomunistă
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Creatorii români de cultură sunt adunați în „uniuni” fondate pe vremea comunismului. „Uniuni”, adică sindicate menite să le apere drepturile. În vechiul regim, ele erau vitrine supravegheate de Securitate, case de ajutor reciproc și, prin premiile acordate, laboratoare ale prestigiului. Au supraviețuit după ’89, reușind să protejeze breslele artistice, inclusiv prin modeste pensii, să asigure apariția unor reviste/publicații solid consacrate, dar inerțiale, și să le ofere membrilor ritualuri periodice de socializare.
Pavăza uniunilor de creație e totuși fragilă. Schimbarea sociopolitică și revenirea capitalismului („de cumetrie”), apoi concurența „la liber” cu creatorii, modelele și standardele din Occident, plus apariția internetului și a social media – cu explozia lor de „conținut” diletant – i-au pus pe profesioniștii „sectorului cultural” în grea cumpănă.
Mai toți au fost obligați să se recicleze în alte domenii (de la catedre la agenții de publicitate), să colonizeze editurile private și să acceseze resurse interne sau europene, în cadrul unor programe cu scopuri alese de alții, de sus, din afară. Nu puțini au fost cei arodanți unor partide politice, în clasica postură machiavelică de „menestreli” ai puterii. Și mai puțini au trecut prin parlament sau diplomație, fără să se poată fixa.
Am observat în special lumea scriitorilor, adică a „umanioarelor”. Cu cât i-a prins revoluția din ’89 mai aproape de maturitate sau chiar dincolo de ea, cu atât au devenit nostalgici naționaliști și eurosceptici, animați de nostalgia vremurilor când „fondul literar” al Uniunii Scriitorilor funcționa ca sursă de împrumuturi nerambursabile, tirajele erau mari, cărțile, ieftine, iar acrobațiile cu plasă (așa-zisele „șopârle”) nu implicau riscuri majore și asigurau o măgulitoare popularitate.
De partea lor, scriitorii tineri au fondat organizații alternative, blestemând încremenirea vârstnicilor și formând propriile coterii literare, cu sau fără stindard ideologic. Capitala a rămas polul atracției și centrul prestigiului simbolic, împărțind aceste funcții cu principalele cetăți universitare, mai cu seamă de peste munți, fără să scutească întregul peisaj de amuzantul (sau deprimantul) nostru provincialism, adică de disproporția dintre scopuri și mijloace, combinată cu reflexul pompos al mimetismului occidental.
Cel mai bine o duc nu atât cei mai talentați și prolifici scriitori, cât cei introduși în mașinăria de marketing a editurilor de prim-plan. Dacă „mediul e mesajul”, cum spunea Marshall McLuhan, piața cărții dintr-o economie liberă, în cadrul oarecum populist al democrației, e și ea mai mult o chestie de ambalaj decât de conținut. Piața cărții! Un paradis găunos, cu mult sclipici și destule drame, mai cu seamă la noi, rămași constant pe ultimul loc european (și în acest domeniu).
M-am uitat deunăzi pe un material al dnei Oana Despa, publicat pe site-ul „Europa liberă”, și n-am găsit motive de optimism: 11 milioane de români n-au citit nicio carte în 2023, unul din trei români (35%) n-a citit nicio carte în toată viața lui (conform INS), tirajul mediu e de circa 1000 de exemplare pentru ficțiune și ceva mai mult pentru nonficțiune, iar autorii operelor primesc doar 7-10% din prețul volumului, în vreme ce librăriile încasează jumătate din el.
O fi românul născut poet, vorba poetului, dar nu și cititor avizat sau împătimit, iar rata analfabetismului funcțional (acest vașnic triumf al TikTokului, asistat de politici publice rahitice) nu e menită să amelioreze situația, chiar dacă venitul mediu crește și călătorim mai mult ca oricând, înfingându-ne mai mult în restaurante decât în muzee și biblioteci.
Pe scurt, nu ne definim prin emulație culturală în căutare de rafinament estetic și moral, ci ne hrănim mândria identitară din mititei, fresce voievodale de vodevil și frazeologie șoșocară, continuând să-i detestăm pe intelectualii „paraziți” și să vedem lumea spiritului ca pe un zorzon facultativ sau ca pe o sursă de sminteală, numai bună pentru o mână de excentrici.
În loc să fie liantul civic al unei societăți care-și savurează plusul creativ de autonomie, sfera culturii plutește restrâns deasupra unei comunități majoritar formate la „școala vieții”, sub oblăduirea unei „elite” politice alcătuite din șmecherași mieroși, semidocți obraznici, parveniți mediocri și slugoi militanți, cu ochii fixați pe mărinimia capricioasă a șefului și pe rezervorul nesecat de bani publici mutați în buzunarele proprii.
După „modernitatea eșuată” a comunismului, ratăm și conectarea la postmodernitatea capitalismului târziu, demonstrându-ne vitalitatea fără țintă și dezinvoltura de a trăi gregar de pe o zi pe alta. Nu contează! Atâta vreme cât avem lideri care ne flatează frustrările și ne promit de pe bannere electorale progresul automat, atâta vreme cât impulsul dinspre UE salvează direcția de fond și asigură aparența unei evoluții, putem cultiva nestingheriți convingerea că facem parte din lumea bună, chiar și de la marginea ei pândită de războaie revizioniste și propagandă dictatorială. Cheful de viață nu vine oare din certitudinea tipic orientală că viața e o chermeză?
Foto: Agerpres
![Război pe salarii la Antena 1! Cât primește Irina Fodor la Asia Express și ce scrie în contractul secret al lui Radu Vâlcan [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/XyXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL3RRZ0Jkb1Z2dnhxZmNPMm9uRmpJbmpKczhCN0ttVFR5OUxFS2pWaFUuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
![Aici se duc banii din televiziune! Intrați în vila de lux cu 7 camere a familiei Fodor: Au un măslin uriaș în curte și bucătărie de 22 mp [30 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/Ldyk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL2E2OWFNRk9WcHd0TUJLZEs1UWtzbm9DVE9zdW9Tb0V5MDZIdUowWGQuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
radumatei 14.10.2024, 12:15
Cumva Baconschi își face aici mea culpa? „Nu puțini au fost cei arodanți unor partide politice, în clasica postură machiavelică de „menestreli” ai puterii.” Da, ne amintim cu toții odele pe care i le închinai lui Băsescu, jignirile la adresa românilor sătui de abuzuri („mahalaua violentă și ineptă”) sau țopăiala penibilă de pe plajă în jurul Elenei Udrea. Baconschi e exemplul clasic de intelectual compromis în slujba puterii.
parpalache 14.10.2024, 12:28
Ca in filmele occidentale din 80 incoace--adica din timpul lui Ronald Reagan!Articolul incepe bine,dar eșueaza in propaganda!Articolul reține perfect ce...a fost și ce ...a urmat,dar eșueaza in propaganda in ultima fraza!Ca nici nu avea alta cale!Pentru ca NU exista un viitor pentru cultura!A fost distrus odata prin economia de piața și cale libera pornografiei-in numele„libertații” și a doua oara prin noncultura,ba chiar propaganda-prin televiziune și internet!
Sfantul__Cuvios_Pafnutie 14.10.2024, 20:18
Știi care e diferența dintre pornografie și propaganda voastră? Până și cel mai prefăcut orgasm din cel mai prost film porno tot e mai adevărat decât minciunile rusești.
Stan52 14.10.2024, 13:52
Viitorul este sumbru pentru cultură. Ce ar fi dacă ar dispare și pensia specială (50%) a membrilor Uniunii Scriitorilor, dar și a Ziariștilor (uniuni private), din bani de la buget, și de care autorul beneficiază și el ?? Puterea politică a avut grijă să-i cumpere și pe aceștia. Mizerie românească !
GeoTudor 14.10.2024, 14:19
Bătrînii dau sfaturi bune cînd nu mai pot da exemple rele. Astfel, TB se-arată a fi și el de o mediocritate poleită - ”aur fals”. Proba crucială la care a picat zgomotos a fost cea de intelectual rasat: din arivism, a condus echipa care a furat alegerile prezidențiale, la ambasada noastră din Paris, unde era ambasador. De-acolo-ncoace,orice-a zis sau ar mai zice nu face nici cît o ceapă degerată. Morala unui mare delincvent pute ca ceapa clocită.
suparman 14.10.2024, 15:23
Câțiva stimabili, aka mahalaua blândă si neptă, au citit viata dlui Baconschi, ajunsa la pagina 610, si au decis sa-i reproseze pe scurt chestii întamplate între paginile 420 si 450. O foarte bună completare a textului care vorbește de alte chestii, mult mai puțin interesante.