În 1894, Etiopia a început să planteze 506.000 de hectare cu eucalipți. Astăzi, pământul riscă să rămână fără apă
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Etiopia a început să planteze eucalipți în urmă cu peste 130 de ani, pentru a combate lipsa lemnului și presiunea asupra pădurilor naturale. Astăzi, plantațiile acoperă aproximativ 506.000 de hectare, dar cercetătorii au observat că, în unele regiuni, umiditatea solului a scăzut cu 51,1%, iar debitul izvoarelor cu 48,9%, scrie The Times of India.
Cuprins:
- Eucaliptul a fost adus în Etiopia pentru că țara avea nevoie disperată de lemn
- Umiditatea solului a scăzut cu 51%, iar debitul izvoarelor - cu aproape 49%
- Unele izvoare pot să sece complet
- Un singur eucalipt poate evapora zeci de litri de apă pe zi
- Eucaliptul poate afecta și solul
- Totuși, eucaliptul nu este pur și simplu un „arbore rău”
- O nouă analiză din 2026 ajunge la aceeași concluzie
Eucaliptul a fost adus în Etiopia pentru că țara avea nevoie disperată de lemn
Povestea a început în 1894-1895, în timpul împăratului Menelik al II-lea. Addis Ababa era în plină dezvoltare, iar lemnul necesar pentru încălzire și construcții devenise greu de găsit. Eucaliptul, originar din Australia și din regiunea învecinată, oferea o soluție simplă: creștea mult mai repede decât multe dintre speciile locale și putea furniza cantități mari de lemn.
La început, arborii au fost plantați în jurul capitalei. Ulterior, cultura s-a răspândit în alte orașe, apoi în mediul rural și pe terenurile agricole. Din anii 1980, autoritățile etiopiene au inclus speciile de eucalipt cu creștere rapidă în programele de împădurire și refacere a vegetației. Pentru fermieri, avantajele erau evidente. Eucaliptul poate fi valorificat relativ repede, este rezistent și oferă lemn pentru construcții, garduri, foc și producerea de cărbune. În același timp, vânzarea lemnului aduce venituri importante gospodăriilor.
O amplă analiză realizată de cercetătorii Kiros Getachew Belachew și Wondwosson Kibrie Minale și publicată în 2025 în The Scientific World Journal arată că eucaliptul rămâne extrem de important economic pentru Etiopia, dar poate crea probleme serioase atunci când este plantat în locuri nepotrivite sau foarte aproape de sursele de apă. În prezent, Etiopia are cea mai întinsă suprafață plantată cu eucalipt din Africa de Est, de aproximativ 506.000 de hectare, potrivit cercetării.
Umiditatea solului a scăzut cu 51%, iar debitul izvoarelor - cu aproape 49%
Problema este că viteza mare de creștere vine cu un necesar ridicat de apă. Eucaliptul are un sistem radicular extins, care îi permite să ajungă la apa aflată la adâncime, iar cantitatea mare de biomasă produsă determină și un consum important de apă. Analiza cercetătorilor arată că plantațiile pot modifica scurgerea apei la suprafață, pot reduce umiditatea solului și pot limita cantitatea de apă care ajunge să refacă rezervele subterane.
Una dintre cele mai puternice cifre provine din zonele muntoase centrale ale Etiopiei. Transformarea unor terenuri cultivate în plantații de eucalipt a fost asociată cu o scădere de 51,1% a umidității solului. În aceleași cercetări, debitul izvoarelor a scăzut cu 48,9%. Efectele nu sunt însă identice peste tot și depind de climă, sol, densitatea plantației și apropierea arborilor de sursele de apă.
Unele izvoare pot să sece complet
Probleme au fost observate și în bazinul hidrografic Koga, din regiunea Amhara. Cercetările analizate de oamenii de știință arată că plantațiile amplasate în apropierea surselor de apă pot extrage cantități atât de mari de apă subterană încât pot contribui la scăderea pânzei freatice și chiar la dispariția unor izvoare.
O situație asemănătoare a fost observată în bazinul lacului Tana, unde cercetătorii au măsurat fluctuații zilnice ale nivelului apei subterane de până la 3,1 centimetri asociate consumului de apă al arborilor. În timpul zilei, rata transpirației poate ajunge până la 1,65 de milimetri pe oră. În perioadele secetoase, evapotranspirația plantațiilor de eucalipt poate ajunge la aproximativ 2.300 de milimetri, cu circa 1.400 de milimetri peste nivelurile înregistrate în zone fără eucalipt, potrivit datelor reunite de cercetători.
Un singur eucalipt poate evapora zeci de litri de apă pe zi
Analiza din 2025 citează cercetări potrivit cărora un arbore de eucalipt poate evapora, în medie, între 20 și 40 de litri de apă pe zi. Specialiștii atrag însă atenția că problema este mai complicată decât pare. Eucaliptul nu consumă neapărat mult mai multă apă decât orice altă specie de arbore sau cultură, dacă sunt comparate plante individuale. Diferența apare mai ales din ritmul extrem de rapid de creștere și din cantitatea mare de biomasă pe care o produce.
În perioadele secetoase, anumite specii pot avea însă un consum mult mai mare decât al altor arbori. Eucalyptus grandis, de exemplu, poate utiliza de două ori mai multă apă decât Pinus patula și de până la cinci ori mai multă decât arborii Podocarpus sau Cupressus de dimensiuni similare.
Eucaliptul poate afecta și solul
Apa nu este singura problemă identificată. Plantațiile intensive de eucalipt pot reduce cantitatea de nutrienți din sol, în special atunci când arborii sunt plantați foarte dens și sunt recoltați la intervale scurte. O parte importantă din azotul, fosforul, potasiul, calciul și magneziul acumulate în arbori este îndepărtată odată cu lemnul recoltat. Studiile analizate au găsit, de asemenea, un nivel mai scăzut al umidității solului în apropierea plantațiilor de eucalipt în timpul sezonului uscat.
Efectele pot ajunge și asupra altor plante. Substanțele eliberate de eucalipt pot împiedica dezvoltarea anumitor specii aflate în apropiere, iar plantațiile uniforme pot reduce biodiversitatea față de pădurile naturale.
Totuși, eucaliptul nu este pur și simplu un „arbore rău”
Cercetătorii avertizează că problema nu poate fi redusă la ideea că eucaliptul trebuie eliminat. Pentru Etiopia, arborele are o valoare economică uriașă. Furnizează lemn într-un timp scurt, reprezintă o sursă de venit pentru fermieri și oferă o alternativă la tăierea pădurilor naturale pentru lemn de foc și construcții.
Un studiu realizat timp de nouă ani în bazinul Debre Mawi a identificat chiar și beneficii pentru mediu. Pe măsură ce suprafețele plantate cu eucalipt au crescut, scurgerea apei la suprafață și concentrațiile de sedimente au scăzut. Cu alte cuvinte, arborii au contribuit în anumite condiții la limitarea eroziunii. Cercetătorii au avertizat însă că plantațiile ar putea provoca uscarea unor fântâni în timpul perioadelor secetoase, efect care necesită studii suplimentare.
O nouă analiză din 2026 ajunge la aceeași concluzie
O analiză publicată în 2026 de Yohannes Gelaye și Kiros Getachew ajunge la o concluzie asemănătoare: eucaliptul aduce beneficii economice importante Etiopiei, dar extinderea necontrolată poate pune presiune pe apă, sol și biodiversitate. Autorii nu recomandă interzicerea eucaliptului. Soluția propusă este alegerea cu mai multă atenție a zonelor în care sunt înființate plantațiile, evitarea surselor importante de apă și combinarea eucaliptului cu alte specii.
Printre variante se află sistemele agroforestiere și plantațiile mixte, inclusiv folosirea unor arbori indigeni precum Cordia africana, Faidherbia albida și Acacia abyssinica. Scopul este păstrarea avantajului care a făcut eucaliptul atât de popular în Etiopia, adică producerea rapidă a lemnului, fără ca plantațiile să compromită apa de care depind comunitățile și agricultura.
