O vizită la spitalul de șoimi din Qatar, finanțat din banii publici și cu mai multe specialități decât un spital românesc
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Redactor șef la Elle România, Roxana Voloșeniuc ne facilitează azi intrarea într-o lume despre care nici nu știam că există.
Vă spuneam acum câteva luni că voi aborda tot felul de subiecte în această rubrică din Libertatea. Am început cu Trump, Dăncilă, Joker… iar azi voi scrie despre șoimi.
Nu, nu o fac intenționat, ci pur și simplu scriu despre lucrurile care mă preocupă (parcă vă aud gândurile și sugestiile: “mai bine ai merge la un psiholog”, de acord și cu acest sfat, dar nu vă pripiți cu concluziile - am ajuns la un medic, dar altfel decât mi-aș fi putut imagina).
Tocmai m-am întors din Qatar, unde pentru câteva zile am experimentat și am aflat o sumedenie de lucruri noi pentru mine și, credeți-mă, sunt un călător asiduu.
Nu vă povestesc acum despre noul muzeu - adica Muzeul Național din Qatar, unic în lume din toate punctele de vedere, un muzeu al viitorului -, pentru că o voi face mai pe larg în ediția ELLE de ianuarie.
Azi aș vrea să vă povestesc despre unul dintre sporturile naționale, sau mai mult o obsesie a Qatarului, vânătoarea cu șoimi.
Am nimerit întâmplător în piața centrală din Doha, în arabă Souq, la un magazin care vinde șoimi. Ca să vă faceți o idee, magazinul funcționează mai degrabă ca un showroom de mașini, având în vedere că toate specificațiile păsărilor, începând cu ghearele, ciocul, deschiderea aripilor pot să decidă prețul.
Șoimii pornesc de la sume de câteva mii de dolari și ajung la câteva sute de mii de dolari.
Văzându-mi uimirea și șocul, ghidul a început să-mi explice că aceste păsări au un statut privilegiat în Qatar și să nu mă mire dacă în avion, la clasa business, voi sta alături de un șoim. Se poate și mai rău pentru șoim, m-am gândit eu.
Credeam sincer că glumește, dar el continuă și îmi spune că acești șoimi au și pașaport, iar în aeroport există zone special amenajate, în cadrul departamentului de control al pașapoartelor, pentru șoimi.
În muzeul de artă islamică pe care l-am vizitat a doua zi am văzut expuse capișoane pentru șoimi bătute în briliante, rubine, semn al prestigiului păsărilor favorite ale șeicilor, care a traversat istoria.
Și ca să-mi păstreze starea de șoc mă duce, 50 de metri în afara magazinului, la spitalul de șoimi! Am înțeles ulterior că această instituție este finanțată de stat.
La spitalul de șoimi era coadă. Proprietarii de șoimi veniseră cu pet-urile păsări la doctor din diferite motive. Mi se indică lista cu specialitățile medicale ale spitalului, de la endoscopie la chirurgie si radiografie. Varietatea de specialități te înmărmurea… ortopedie, virusologie, explorări ecografice! Pînă și un INML al păsărilor, ca să le depistezi post mortem bolile de care au suferit.
“După fiecare competiție șoimii sunt aduși aici și toate penele pe care le pierd în timpul vânătorii se repun aici, chirurgical”, îmi spune ghidul.
Mă uitam la zgârie-norii din zare, la clădirile cu arhitectură futuristă care se lansează spre ceruri cu avânt năucitor, aceleași ceruri către care se înalță și acești șoimi, cu capișoanele lor din diamante și rubine.
Două lumi într-una singură. Sublim!
