Oamenii mor, dar se mai și revoltă
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Atunci când ne naștem, nimeni nu ne spune că urmează să și murim. Este, probabil, cea mai fericită perioadă a vieții noastre. Poate de aia ne și credem intangibili, invincibili, nemuritori.
De aia ne dăm cu capul de pavaj, de aia ne cățărăm în copaci, de aia gonim cu bicicletele sau cu rolele. Nimic nu ni se poate întâmpla. Atunci când cei dragi pleacă dintre noi, pentru totdeauna, ni se spune că merg într-un loc mai bun sau în rai, alături de îngeri.
După aia creștem și ne lovim de realitate. Oamenii mor, din când în când, din diverse cauze. iar asta ne mai răpește câte puțin din copilăria pe care am vrea să o ținem neatinsă în interiorul nostru. Dar, da, oamenii mor, oricât ne-am opune ideii de mortalitate.
Într-o lume ideală, oamenii ar muri, însă, doar de bătrânețe. Le-ar veni timpul, s-ar stinge senini și împăcați. Doar că nu trăim într-o lume ideală, din păcate. Oamenii mor, mulți dintre ei, mult mai devreme decât ar trebui. Pentru că există boli, accidente și, din ce în ce mai vizibil, alți oameni cărora nu le pasă.
Sistemul de sănătate din România a fost “informatizat”. Ni s-au dat tuturor carduri de sănătate. În fapt, carduri de boală, că nu le folosim atunci când suntem sănătoși. O idee bună - cardurile - care ar fi ajutat mult. Dacă ar fi funcționat. Dar deseori, mult prea adesea, nu funcționează. Pică sistemul informatic. Atât de des, încât nu poți să nu te întrebi de ce DNA nu se autosesizează și nu verifică această vizibilă risipă din bani publici.
Iar când “sistemul” e căzut, uneori și mai bine de jumătate de lună, oamenii mor și din cauza asta. Nu mai au acces la medicamente, la îngrijire medicală, la viață.
Sistemul cardurilor de sănătate a fost prost construit, dar scump. Pe principiul “Suntem prea săraci ca să ne permitem o corupție ieftină”. Dă rateuri încă de la începutul implementării. Ultimul rateu e fabulos. Pur și simplu, sistemul nu a funcționat timp de 17 zile. Ei, și? Se mai întâmplă.
În țara în care există un serviciu de informații overpaid și care ne spune că se ocupă de securitatea noastră cibernetică, ba chiar că furnizează astfel de securitate și statelor partenere, un sistem vital se prăbușește inexplicabil timp de 17 zile. Iar furnizorii de securitate cibernetică nu spun nimic. Poate și pentru că firma care a programat sistemul e prea apropiată de el, de serviciul respectiv, pentru a putea fi atinsă fie și cu o floare.
Dar nu-i nimic. Dacă SRI nu spune nimic, cum nu spune în nici unul dintre marile cazuri de corupție pe care le protejează, spune purtătorul de cuvânt al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.
Și o spune apăsat, cinic și nesimțit: “Oamenii mor și cu un sistem, și fără un sistem!”
Să mori tu?
