OPINIE | Farsa cu tabloul Picasso – știrea în zodia confuziei

Credem orice, pentru că nu mai avem dreptul să spunem: „E incredibil”. Pe vremuri, erai șmecher dacă te îndoiai, dacă întrebai. Acum trebuie să te conformezi valului de știri, de bârfe, de zvonuri. Iar presa, de la serios la senzațional, se pierde în metode de verificare, deși, cel puțin în teorie, acestea ar trebui să fie mai multe și mai directe.

În practică însă, îndemnul „nu lăsa adevărul să strice știrea” nu a avut niciodată un teren mai stabil în care să-și înfigă rădăcinile perverse. Mecanismele prin care demonstrezi că o știre e autentică sau nu vor deveni din ce în ce mai greu de instrumentat. Speranța stă în contactarea telepatică a surselor și a uneltelor de confirmare.

Granița, de pildă, dintre farsă și fake news e fină și nu mai știi cum ce să aplici mai întâi: umorul sau seriozitatea? Povestea cu tabloul semnat de Picasso, îngropat în pădure, a fost un act creativ, de promovare a unei piese de teatru. Până și arta face victime în rândul populației naive, darămite materialele jurnalistice, în toate formele lor.

Probabil deontologia are nevoie de noi direcții, care până acum păreau evidente. Regresul calitativ al presei în favoarea progresului cantitativ, știrile care nu sunt știri, cele care nu există și cele care manipulează (voit sau nu) nu mai încap într-un teritoriu cu margini definite, ci se împrăștie peste granițe, făcând gălăgie și mizerie. Într-o epocă fără informații false promovarea asta originală a unei piese de teatru ar fi fost distractivă. Așa, nu mai știm. Putem recunoaște ingeniozitatea autorilor, dar ne e teamă ca nu cumva imaginația asta, ajutată de tehnologie, să se propage acolo nu trebuie – pe coloana de știri și de acolo în mintea oamenilor care primesc informație.

Recomandări

Peste 4 ore a așteptat o mamă cu un copil, la un spital din București, pentru o urgență medicală, noaptea. „Pe ce se duc banii noștri?”

Restul știrilor greu verificabile nu sunt nici pe departe la fel de haioase și bine puse la punct la aceasta. Dar sunt copleșitor de numeroase, ca o oaste nesfârșită, care te dezarmează prin dimensiune, nicidecum prin inteligență. Din păcate, Nostradamus, dacă ar trăi, ar spune că viitorul înseamnă știrile ne-știri, oferite celor care consumă orice, care nu mai au instinctul de a se îndoi de prostie, ci mai degrabă o acceptă, comod și relaxat. Iar Steve Jobs, cu genialitatea sa într-ale comunicării, ar spune că avea cu totul altceva în minte când a rostit: „Stay hungry, stay foolish!”

Citește și:

EXCLUSIV/ Face legea-n două locuri! Numărul doi din sindicatul Metrorex e reprezentantul PSD în companiile municipale înființate de Gabriela Firea

Urmărește-ne pe Google News