MENIU CAUTĂ

OPINIE/ PAH, despre atacul de la Târgul de Crăciun de la Strasbourg. ”Ăsta nu e atentat, e insultă la adresa inteligenței”

Distribuie

11 decembrie, ora 23.33

Franța a fost țara care a reacționat atipic la atentatele teroriste ale ultimelor două decenii.

În SUA, în Marea Britanie, Spania sau Germania, oamenii, speriați, au renuțat la multe drepturi cetățenești cu greu câștigate, doar pentru a se simți apărați de statul din ce în ce mai protector, dar și nepermis de intruziv.

În SUA, Marea Britanie, Spania sau Germania, oamenii s-au retras în case, lăsând străzile camerelor de supraveghere. Oamenii și-au lăsat telefoanele și computerele la îndemâna statului intruziv, pentru a se simți mai apărați. Deși s-a dovedit că n-au fost.

Dar Franța, țara din care vine Declarația Drepturilor Omului, nu a cedat atât de ușor. Atunci când alții ar fi preferat să se ascundă, francezii au avut o opțiune sucită, aparent.

După atentatul de la Charlie Hebdo, după Bataclan, după Nisa, francezii nu s-au băgat sub plapumă, așteptând salvarea de la Big Brother.

Nu. Au ieșit în stradă.

Mulțimi impresionante, formate din sute de mii și uneori din milioane de cetățeni. Indivizi educați în spiritul absolut al libertății și democrației neîngrădite.

Chiar dacă serviciile secrete franceze, jenant de incapabile în a preveni atentate mai mult decât împiedicabile, și-au crescut bugetele și numărul de angajați după fiecare dintre aceste acte teroriste, francezii nu și-au cedat drepturile civile așa cum au făcut-o alții. Chestie de obraz, de tradiție, de încăpățânare.

Așa cum a subliniat Macron, în discursu-i lamentabil de luni: „este vocația noastră, de-a lungul istoriei, să deschidem drumuri neexplorate, pentru noi și pentru lume”. Vocația francezilor pare, mai actual decât oricând, a fi Libertatea. Fraternitatea. Și Egalitatea. Lucru pe care conducătorii Franței l-au uitat de multă vreme. De la Vichy încoace.

Luni seară, în timpul discursului de 13 minute al lui Emmanuel Macron, un singur gând putea trece prin mintea celor care nu s-au născut ieri și care au mai văzut disperarea Puterii transpirând prin toți porii: un act terorist în Franța ar salva „situația”!

Culmea: previzibil, dar nedorit, actul terorist a venit.La doar o zi după discursul prezidențial.

Și nu oriunde, ci tocmai la Starsbourg, în unul dintre rarele momente în care Parlamentul European se reunise acolo.

Mai puțin interesate de drama oamenilor uciși sau răniți în atacul de la Târgul de Crăciun, televiziunile s-au repezit să obțină reacții de la parlamentarii europeni. Timorați, speriați, sechestrați nu în clădirea PE, ci în restaurante sau hoteluri de lux. TEROARE!

La ora la care scriu, nici măcar media franceză nu se aruncă să furnizeze identitatea atacatorului.

Dar sunt sigur că, pe lângă antecedentele penale deja anunțate, se va descoperi că individul va fi purtat, în ultimele săptămâni, o vestă galbenă.

Republica este în pericol. Franța trebuie să se unească. Pe lângă suta de euro în plus la salariu și pe lângă scutirile de impozite, acum e nevoie, mai mult decât oricând, de solidaritate, de uniune națională, de concordie. Renunțați la protestele voastre justificate, dar inutile și deranjante, pentru a fi împreună, din nou, în lupta împotriva Răului.

Nu, mă scuzați, dar ața albă din această cusătură inabilă e prea vizibilă. Ăsta nu este atentat, este o insultă epocală la adresa inteligenței oricărui citoyen!


CITEȘTE ȘI:

Reacția MAE, după atacul armat din Strasbourg: Până în acest moment nu sunt confirmate victime de cetăţenie română

Atacatorul de la Strasbourg a fost identificat. Ce spune ministrul francez de Interne

Mai mulți eurodeputați români, blocați în Parlamentul European din cauza atacului de la Strasbourg

Atacul de la Strasbourg. Reacția președintelui Emmanuel Macron: ”să meargă la faţa locului”

Renate Weber, în apropiere de Târgul de Crăciun din Strasbourg când a avut loc atacul armat: „Eu am vrut să ies și am ieșit. În hotel, oamenii se adăposteau”

Citește mai multe despre Atentat, Investigații şi Reportaje, strasbourg și târg de Crăciun pe Libertatea.

Comentarii