Cuprins:
Inegalitatea relațiilor economice dintre centru și periferie
Sunt câteva cuvinte-cheie aici: dezvoltare inegală, antagonisme geografice, capitalism.
Teza, una mai veche, de la Baran și Wallerstein citire, e una simplă: între centrul capitalist, adică zona vechilor democrații industriale, și periferia și semiperiferia capitalismului central sunt stabilite relații economice inegale.
Pe scurt, prin intermediul Investițiilor Străine Directe (ISD) – Foreign Direct Investment (FDI), oricum marginale și distribuite inegal din punct de vedere geografic, se menține subdezvoltarea țărilor sărace sau în curs de dezvoltare, ISD fiind descrise „ca o metodă de extragere a surplusului din zonele subdezvoltate și nu ca un canal prin care surplusul [economic] este direcționat către acestea” (sunt citați aici Baran și Sweezy). În acord cu această idee, Menon (1982) a arătat că marile corporații transnaționale din SUA au înregistrat 4,5 dolari venituri pentru fiecare dolar investit în țările în curs de dezvoltare (1970-1978), 73% din acești bani fiind repatriați în SUA.
Ce fac autorii în acest articol? Folosind date de la Banca Mondială, FMI, Banca Austriei, Banca Germaniei, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), geografii germani oferă o analiză empirică cuprinzătoare a repatrierii profitului global, acesta fiind văzut ca un mecanism al dezvoltării inegale. Se contestă astfel modelul de dezvoltare bazat pe Investiții Străine Directe. Între 2005 și 2020, spun autorii, corporațiile transnaționale au repatriat în țările-mamă, în medie anual, un trilion de dolari (o mie de miliarde).
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_070c238e61ffc1fcf06b0d3ec18abe20.jpg)
Banca Mondială confirmă amploarea repatrierii profiturilor
La nivel global, aceste profituri repatriate înseamnă 1,4% din PIB-ul global anual (conform Băncii Mondiale). Totodată, aceste profituri repatriate reprezintă 181% din câștigurile reinvestite, adică de aproape două ori mai mult decât ceea ce companiile transnaționale reinvestesc în țara-gazdă (conform FMI).
Analiza distribuției geografice a fluxurilor nete de profit dezvăluie anumite tipare:
1. În primul rând, atât intrările, cât și ieșirile nete de profit sunt concentrate într-un număr relativ mic de țări. Concentrarea este cea mai mare în rândul țărilor care primesc profituri nete – doar cinci țări cumulează 80,1% din suma totală netă, Statele Unite reprezentând 39,3% din această sumă, apoi Olanda 15,7%, Regatul Unit 8,9%, Germania 8,3% și Franța 7,9%). În categoria țărilor exportatoare de profit net, distribuția este mai complexă: 30 de țări reprezintă 80,1% din toate ieșirile nete de capital, Federația Rusă (8,6%), Irlanda (7,7%), Brazilia (7,0%), Nigeria (4,8%) și Kazahstan (3,7%) fiind printre țările care pierd cel mai mult profit. Între aceste țări se află și România, suma anuală care se scurge din România fiind de șase miliarde de dolari.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_79071763ce178b3e4c1c8db1ef183910.jpg)
2. Țările din care pleacă banii urmează trei modele clare: (i) furnizori de materii prime, adică resurse naturale precum petrolul, gazul, materiile prime agricole, minereurile și metalele; (ii) furnizori de muncă ieftină – manufacturarea unor produse industriale în cadrul lanțurilor globale de mărfuri; (iii) paradisuri fiscale unde profiturile sunt direcționate pentru a se evita taxarea.
România este încadrată la categoria țărilor cu mână de muncă ieftină. Anual se scurg din țară, inclusiv prin neplata impozitelor pe profit, peste 6 miliarde de dolari.
Argumentul central al autorilor este că antagonismele geografice și de clasă ale capitalismului sunt interconectate, iar repatrierea profitului de către companiile transnaționale este una din cauzele ce mențin decalajele de dezvoltare dintre țări și regiuni – uneven development (dezvoltare inegală).
Implicațiile politice și subreprezentarea repatrierii profitului în instituțiile financiare internaționale este, din punctul de vedere al autorilor, o problemă. Nici rapoartele Băncii Mondiale sau cele ale FMI, nici bazele lor de date nu conțin vreo analiză sistematică a repatrierii profiturilor în contextul Investițiilor Străine Directe, unele care joacă un rol esențial în politicile acestora, fiind văzute ca motoare ale dezvoltării în periferia și semiperiferia capitalismului.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_044f0d77ca71175908ee1920446c1950.jpg)
Cam aceasta-i povestea alternativă despre ce înseamnă investiții străine și politicile economice subsecvente dintr-o țară, spre exemplu, ca România. Narațiunea dominantă aici, cultivată pe tot parcursul perioadei postcomuniste, este una simplă: investițiile străine directe sunt văzute ca fiind echivalentul manei cerești, un fel de cargo cult, o revărsare de bunăstare peste un teritoriu al subdezvoltării cronice. Egal, orice critică a fost privită ca o sminteală, iar a încerca să gândești în sensul lumilor plurale caracteristice regimurilor democratice este cu desăvârșire repudiat.
România, în semiperiferia capitalismului
Din păcate, România este o țară aflată la semiperiferia capitalismului central, cu o evoluție extrem de inegală chiar în interiorul granițelor ei, cu un model de dezvoltare bazat totalmente pe investiții străine dirijate către polii de dezvoltare de la noi – București-Ilfov, Cluj-Napoca etc. Surplusul de populație ce nu poate fi cuprins în acest model economic ia calea Occidentului pentru a munci acolo.
Din păcate, acest tipar economic se dovedește a nu mai fi viabil, iar recentele fenomene politice o subliniază apăsat. A discuta la infinit în dualitatea „votanții buni” versus „proștii care nu știu să voteze” nu reprezintă o soluție la problemă, ci cauză suplimentară.
România educată este o iluzie. Rămânem în continuare țara muncii ieftine, un model economic ce-și arată efectiv limitele. Singurul contrargument vânturat în spațiul public este unul și același de ani: o comparație între România actuală și ultimul deceniu comunist al penuriei – lipsit de banane și portocale. E prozaic și dezgustător. Între timp, am contra-evoluat politic încât am ajuns o țară incapabilă să mai organizeze alegeri libere și corecte (free and fair). Jalnic!
Foto: Shutterstock

CharlieHarperIII • 24.01.2025, 14:18
F. important subiectul. Exista si un politician roman care a incercat sa reglementaze in interesul Statului exportul profiturilor de catre marile soc. comerciale cu capital strain. Acelasi care a crescut redeventele platite de exploatatorii unora din resursele naturale. Iar perioada in care a guvernat partidul pe care il conducea, a fost sg. in care comisia parl. de control al activ. serv. de informatii a functionat si aia n-au mai fost 100% de capul lor, ca in restul timpului (inclusiv azi). Tot in acea guvernare, pt. singura si ultima oara, bugetul enorm al serv. din padure a fost redus. Azi, le platim peste 2 MILIARDE EUR PE AN, nimeni nu stie pt. ce, fapt ilegal. Etc. Dragnea Liviu se numeste omul (daca intrebi 10 cititori Libertatea, 9 o sa-ti spuna ca a fost super nasol ala, desi, ce sa vezi, nu a fost un politician corupt). L-au distrus Johannis, Kovesi si Coldea, ca le deranja stapanii. Asa ca, cine nu sare / inchide ochii, ia condamnare.

Basarab1948 • 24.01.2025, 13:51
Felicitari!Competența și obiectivitate!Mi-a mers la suflet articolul!Parca l-aș fi scris eu!(Dar aș fi fost cenzurat desigur)!

addriann • 24.01.2025, 08:41
Un articol foarte corect, exista in Romania foarte putine zone dezvoltate ( zona Bucuresti-Ilfov, Cluj-Napoca, alte cateva orase mari... ).Iar majoritatea populatiei traieste in celelalte zone, mai mult sau mai putin,, defavorizate".Mai mult ca sigur, cei din diaspora provin , intr-o proportie covarsitoare, tot din zone sarace... Este foarte bine de prezentat aceste decalaje( uriase) dintre diverse zone,pana si campaniile electorale sunt diferite in astfel de orase ,, europene", gasind referiri la renovarea cinematografului, a casei de cultura sau la infiintarea programului ,, masa calda" pentru elevi... Pana la urma, indiferenta oamenilor este unul dintre dusmanii democratiei.Alaturi de resemnare( nimic nu se poate face, coruptia este generalizata) si de escapism( evitarea ,, problemelor" sau tragerea concluziei ca nu exista probleme)...
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/281_8a2de13b42e24e1764d32a9cccf04495.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/153_838d7710e2cff83b7d1cc9f8f6501117.jpg)
:quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/197_c952fd6a6710c70aabd963f93a469e8f.png)
:quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/276_e1dc642cc80044169d3ee5c5a651c5f4.png)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/43_c2e4f004d7cd8a7610ecaab17bd352b7.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/15_db78b0d65d3b1b16f647b6eb6de28dd9.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/253_f11eb117af70003fbbebf48c8b93595b.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/190_9cd4b8c31889dc5ded86db60a4db65b9.jpg)