Cui se adresează Ilie Bolojan când spune „Am evitat incapacitatea de plată”?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ar fi putut ca acesta să fie al doilea cel mai scurt editorial scris de mine vreodată și să răspund într-o singură propoziție - și anume „se adresează proștilor”. Dar poate că aș fi greșit.
Cuprins:
Pentru că domnul Bolojan pare să urmărească o categorie mai țintită de public, și anume aceea de „țuțări”. Ei sunt profitorii politicilor lor, favoriților și chelnerilor lor „bacșișuri mici”, și desigur, mai rămâne ceva și pentru persoane ușor manevrabile, care nu înțeleg sau nu îi interesează nici măcar mecanismele economice de bază și care vor fi încântați când văd factura la curent mai mare cu 65% și la alimente cu 20%, de faptul că Bolojan a „evitat” intrarea în incapacitate de plată.
„Se împlinesc 100 de zile de când acest guvern a depus jurământul...” și-a început discursul domnul Bolojan.
Mă rog, la data declarației erau 102 zile, dar știm deja că aritmetica nu este punctul forte al matematicianului Bolojan: i-a ieșit socoteala pe afară când a calculat că reduce deficitul bugetar față de 2024 prin majorări de taxe în 2025, dar deficitul bugetar crește cu 7 miliarde de lei față de 2024 (cel puțin).
Ca urmare necesarul de finanțare (datoria suplimentară) pentru România crește și mai mult, pentru că politicile domnului Bolojan sunt în sensul majorării costurilor cu dobânzile: +45% mai multă dobândă față de perioada similară din 2024.
Incapacitatea de plată și devalorizarea la intern și la extern
Merită să recitiți acest articol publicat de Libertatea în 30 decembrie 2024: România adusă în incapacitate de plată.
Articolul a fost publicat înainte ca eroul de pe Crișul Repede să fie descălecat la București, pentru a prelua intempestiv și programat ștafetele de la alți trei eroi:
- De la „eroul” de la Nassiryia, ca urmaș al Brătienilor - de unde a preluat poziția de șef la PNL și șef la Senat
- De la „eroul jeturilor private și al caselor furate prin testament falsificat” - de unde a preluat (interimar) poziția de președinte al României
- De la „Gloria” Buzăului - de unde a preluat poziția de șef de guvern.
Spuneam în decembrie 2024:
„Incapacitatea de plată înseamnă că un stat nu poate face față obligațiilor curente și legiferate pentru viitor dacă păstrează actualul nivel de venituri și își menține obligațiile asumate prin legi, pentru cheltuielile aflate în plată. Cum ar fi salariile, pensiile, alocațiile. Nu le mai poate plăti deși le-a transformat în legi. Incapacitatea de plată este situația în care a fost adusă România de guvernare precedentă, în linii mari, aceeași cu cea actuală”.
A făcut ceva guvernul Bolojan ca să respecte obligațiile curente și nivelul de taxe care formează veniturile? Din contră, nu:
- Înghețarea salariilor și pensiilor a fost extinsă și pentru 2026 (incapacitate de plată)
- A tăiat bursele elevilor și studenților (incapacitate de plată)
- A majorat normele profesorilor, neplătind munca suplimentară (incapacitate de plată)
- A majorat TVA și accize (incapacitate de plată a sumelor existente).
- A majorat impozitul pe dividende, pe câștiguri de capital etc.
- A majorat rata inflației la 10%.
În esență, măsuri de buzunărire a contribuabililor corecți și captivi. Deci, de facto, guvernarea Bolojan este cea care nu a evitat, ci a materializat incapacitatea de plată, la intern, în cea mai pură formă a sa: nu a mai respectat obligațiile de plată sau angajamentele de taxe în vigoare.
Cum a făcut-o? Nu prin reforme, ci prin confiscare a puterii de cumpărare.
Nu pentru a redirecționa acești bani confiscați spre dezvoltare sau pentru a reduce datoria publică, ori măcar dobânzile, ci pentru a continua drenarea banilor de la buget de către „capitalurile vagaboande” și sifonarea lor de către grupurile de interese interne (evazioniștii, neatinși), cu consecința creșterii dobânzilor de finanțare și a amputării creșterii economice.
Cu alte cuvinte, confiscând bezmetic bani din orice buzunar la vedere sub pretextul că îi „salvează” pe cei pe care îi buzunărește, de incapacitate de plată. Ce bine că a evitat o astfel de situație - a incapacității de plată, la intern!
Pretinsa incapacitate de plată la extern
În opinia mea, un premier al unei țări membre a Uniunii Europene și acționar al Fondului Monetar Internațional, ar trebui să fie extrem de prost ca să bage economia în incapacitate de plată la extern, spre exemplu cu o datorie publică de 55% din PIB, cum avea România la finalul lui 2024.
Ca idee, Grecia, în martie 2012, când a intrat în restructurare a datoriei publice, avea datoria publică de aproximativ 170% din PIB. Și tot a găsit soluții pentru finanțare.
Narativul „incapacității de plată” la extern (către creditorii internaționali), în opinia mea, a fost inventat cu bună știință, din intern, și vânturat de unii țuțări din BNR sau favoriți, cu scopul ca populația să înțeleagă că salvarea constă tocmai în buzunărirea populației.
Narativul fals al „incapacității de plată” la extern a fost alimentat frenetic de unii țuțări din BNR (instituție care în 20 de ani, a ratat majoritar obiectivul ei major: stabilitatea prețurilor) prin măsuri care se dovedesc în favoarea „capitalurilor vagaboande”:
- „iminenta” retrogradare a României la categoria „junk” de către agențiile de rating. Nu detaliez aici, dar niciun creditor internațional nu ar fi sprijinit vreodată retrogradarea - întrucât România plătește deja de mult timp dobânzi de „junk”
- „psihoza de curs” declanșată politic de BNR, cu ocazia alegerilor prezidențiale reluate. Consecința psihozei pe curs? Ca efect, dobânzile la credite pentru populație și pentru economia României s-au majorat (ROBOR, IRCC), în timp ce dobânzile achitate creditorilor externi, cu promisiunea de curs stabil și dobânzi înalte făcută de Mugur Isărescu au devenit mai mari: jumătate din plusul de performanță negativă de la rectificare se datorează unor costuri cu dobânzile mai mari cu 12 miliarde de lei.
Mai mult decât atât, este suficient să priviți dobânzile la care se împrumută acum statul român: în termeni reali (ca diferență între prețul cu care „capitalurile vagaboande” atrag finanțarea în euro sau dolari și prețul mult superior prin care plasează fără risc României - promisiunea lui Isărescu și Bolojan), s-a majorat.
În opinia mea, dobânzile sunt ținute sus în mod nu neapărat prostește, ci mai degrabă ticălos de politicile economice de materializare a incapacității de plată la intern. Aduc ca argument cel mai recent împrumut de pe piețele internaționale făcut de România, în octombrie: încă patru miliarde de euro, la cele mai mari dobânzi din Uniunea Europeană, după cel din iulie, de peste patru miliarde de euro.
De ce credeți că România a anunțat că vrea să se împrumute de patru miliarde de euro, iar cererea pentru aceste împrumuturi a fost de 18 miliarde de euro?
Țuțării o să spună - pentru că Bolojan a evitat incapacitatea de plată (prin neplata obligațiilor către români și majorarea impozitelor), dar acestora le-aș putea spune că, în lumea lor în care au o relație complicată cu rațiunea, au perfectă dreptate.
Motivul este însă unul mult mai simplu: dobânzile pe care Bolojan le plăteaște (și le finanțează prin buzunărirea populației) sunt mai mari decât ceea ce piața ar fi dispusă să accepte (dobânzi mai mici).
Când se vor încheia vitejiile autodeclarate și chiar inventate ale lui Bolojan?
Va „evita intrarea în incapacitate de plată” atât timp cât inventatele lui vitejii se bazează exclusiv pe banii altora, respectiv ai contribuabililor corecți și captivi, pe care îi decapitalizează și le taie sursele de dezvoltare.
Până acum, sunt singurele „performanțele” reale ale guvernării sunt:
- Inflație de zece la sută
- Reducerea de la 2,5% estimarea inițială de creștere economică la autodeclaratul 0,6% - în fapt, recesiune la final de an.
- Majorarea ratelor de dobândă la credite pentru populație și companii
- Scumpirea energiei cu 65%
- Suprataxarea pensiilor
- Tăierea burselor pentru studenți și elevi
- Majorare de TVA, accize, bugete nereale care necesită rectificări lunare.
Ca și concluzie, ce bine că Bolojan „a evitat intrarea în incapacitate de plată”!
Cum ar fi arătat economia României dacă Bolojan nu evita intrarea în incapacitate de plată, la intern? Ar fi majorat TVA și accizele? Ar fi tăiat bursele studenților? Ar fi supraimpozitat pensiile? Ar fi majorat inflația la 10%? Ar fi „hrănit” cheltuielile discreționare ale statului din inflație? Ar fi tăiat de la investiții?
