România barbară, țara în care continuă sacrificiile umane. „Doriți salon cu infecții nosocomiale sau salon cu risc de incendiu?”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un incendiu ar putea fi un accident. Două, o întâmplare nefastă. Dar 6 incendii de la Piatra-Neamț și până la „Balș” e altceva.
O anumită parte a noii puteri, instalată în noiembrie 2019, își dorește foarte tare privatizarea sistemului de sănătate din România. În numele libertății de a alege. Al libertății de a-ți alege medicul care să te trateze, de a alege spitalul în care vrei să fii internat și așa mai departe. Personal, nu cred că asta este soluția, căci astfel vor fi privați de asistență medicală adecvată nu doar cei care nu plătesc asigurări de sănătate, ci și cei care plătesc, dar nu suficient pentru buzunarele unei potențiale industrii a „îngrijirii”.
Acum însă nu despre asta vorbim, ci despre alegerile pe care încă le mai pot face pacienții. Sau pe care ar trebui să le poată face.
Astăzi, în ianuarie 2021, după ce am pășit sănătos în secolul XXI, românilor care ajung în spitalele țării ar trebui să li se dea posibilitatea de a alege: „Doriți să fiți internat în salon cu infecții nosocomiale, sau în salon cu posibilitatea de incendiu?”. Căci, se pare, acestea sunt cele două mari oferte ale sistemului medical românesc. Pacienții se infectează în continuare în spitale cu bolile tradiționale ale locului sau, așa cum se întâmplă din ce în ce mai des, mor din cauza unor incendii. Din 14 noiembrie 2020 au avut loc șase incendii în spitalele din România, cu tot cu cel de la Spitalul Matei Balș, din această dimineață. Parcă este prea mult, prea greu de înțeles.
6 incendii în două luni și jumătate!
De un an fără două luni, sistemul sanitar românesc se află sub o presiune continuă. Este o perioadă îndelungată în care atât oamenii, cât și instituțiile și chiar și aparatura au fost supuse unui stres neașteptat.
Dar ni s-a spus că putem să stăm liniștiți, pentru că s-a investit foarte mult și, mai ales, cu mult cap în consolidarea sistemului de sănătate.
Banii nu pot face minuni în ceea ce-i privește pe oameni. Oricâte stimulente ai acorda personalului din spitale, vorbim despre rezistența lor fizică și psihică, ce nu pot dura la nesfârșit. Dar banii băgați în ultimele zece luni în spitale ar fi trebuit să rezolve măcar o mare parte din problemele materiale ale sistemului. Cum, de asemenea, faptul că atenția unei țări întregi este îndreptată de aproape un an înspre sistemul de sănătate românesc ar fi trebuit să-i determine pe cei responsabili de gestionarea acestuia să facă mult mai mult decât de obicei, mai mult decât cred ei că pot, pentru ca sistemul să funcționeze impecabil.
Și nu funcționează.
6 incendii în două luni și jumătate ne spun foarte clar că sistemul se bucură în continuare de nepăsarea celor ce ar trebui să răspundă de buna sa funcționare. Un incendiu poate fi un accident. Două incendii ar putea fi un accident, dar șase incendii în zece săptămâni nu mai sunt un accident, sunt mai degrabă un modus operandi.
În România, secția de Anestezie-Terapie Intensivă nu mai este, în cazul majorității bolnavilor de COVID-19, parte a procesului de vindecare, ci a devenit anticamera morții. La noi, pacienții infectați cu SARS-CoV-2 ajunși la ATI au șanse mult mai mici să supraviețuiască decât au cei din alte țări ale UE. Dar șansele încep să scadă și în cazul pacienților internați în saloanele obișnuite.
Pare că, neputincioși în fața bolii, managerii sistemului de sănătate românesc s-au hotărât să aducă jertfe umane zeilor, ca să-i îmbuneze.
Cam ăsta pare a fi nivelul de înapoiere la care ne raportăm. Când e secetă, nu apelăm la sistemele de irigații pe care le-am pregătit din timp, ci scoatem popii și paparudele în praful țarinii, ca să înduioșăm cerul să dea drumul la apă. Acum, când sistemul medical este copleșit, sacrificăm oameni pentru a căpăta bunăvoința proniei cerești.
Unora, probabil, le este indiferent dacă în istorie vor intra ca barbari, câtă vreme în contemporaneitate se bucură de toate onorurile și bogățiile unor funcții nemeritate. Nouă, care suntem în tabăra vastă a sacrificabililor, nu în cea restrânsă a sacrificatorilor, ar trebui să ne pese mai mult.
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
