Mesaj incomod pentru părinți și autorități al unui profesor de română, după o oră cu elevii unei clase de-a IX-a

În primul rând, mai ales din mărturiile părinților din orașe mari, dar nu numai, e o problemă că „Școala altfel” înseamnă bani cheltuiți în plus. Aici regulile ar trebui să fie stricte. Ori reușim să plimbăm copiii folosindu-ne de gratuități (CFR, primării, muzee etc.), ori găsim alte soluții. Apoi, „Școala altfel” e posibilă și fără plimbare pe bani, dar cum organizezi ceva într-un sistem subfinanțat? Ar trebui să fie o săptămână a trăitului împreună, elevi și profesori, în armonie, fără cheltuieli. Fără alte cheltuieli decât din partea statului, să ne înțelegem.

Una dintre cele mai mari probleme ale noilor generații, și am discutat asta cu o clasa a IX-a incredibil de lucidă pe care o am anul ăsta la un liceu din Focșani, este că nu știu să se organizeze, să se distreze fără cheltuială.

Nu numai că nu știu, dar nici nu li se permite, nu au de unde învăța, totul se închiriază, socializarea se face „cu consumație”. Nu mai au libertatea sărăcanilor ca noi de prin anii 90, în plină recesiune și capitalism sălbatic, când eram nevoiți să inventăm mici distracții, acțiuni împreună fără prea mulți bani cheltuiți.  

„Școala altfel” ar trebui să fie război declarat distracției pe bani. Un război bine gândit, de profesori, de părinți, dar și de șefi de orașe, de instituții. Adevărul e că trăim într-o lume în care nu mai poți ieși din casă fără să cheltui. Gata cu afaceri care roiesc prin jurul școlii – cei care nu mai pot de grija școlii s-o facă pe gratis sau să-și vadă de business în piața liberă. Copiii noștri trebuie să învețe modalități de a petrece timpul împreună fără jocuri interminabile pe telefon (care și alea îți sug bani), fără „să ne filmăm cu telefonul în școală pentru TikTok”. 

Prinși între așteptările părinților și dorințele elevilor

Pare simplu, nu? E cel mai greu. O simplă acțiune făcută cu elevii m-a făcut imediat antipatic, pentru că „trebuia să facem ceva”. „Săptămâna altfel” a fost prezentată din start greșit, ca un soi de vacanță. Noi, profesorii, suntem prinși între așteptări de „creativitate didactică” ale părinților și așteptări de „nu facem nimic” ale elevilor. Asta pentru că, în rest, școala e prezentată ca un job cu obiective apăsătoare, distructive.

Unii părinți se plâng că nu sunt acțiuni „ca afară”, ca în Vest. Nu prea sunt, nu uitați că jumătate de Românie înseamnă oraș mic și sat unde n-a mai intrat ban serios pentru infrastructură culturală de o mie de ani. Nu avem parcuri atât de multe, nu avem instituții în care statul să fi băgat bani și care să devină cu adevărat primitoare în astfel de situații: muzee, biblioteci, cinematografe etc. Deci chirăim cam aiurea, pentru că e vorba de „copiii noștri”, dar în rest urlăm toată ziua că să nu mai dea statul bani pe prostii, să nu mai cheltuie pe „bugetarii cei răi” etc.

Infrastructura școlară și extra-școlară pentru copii costă prea mult. Asta e realitatea. Uitați-vă ce afaceri sunt în jurul copiilor, de la bombonele nu știu de care, la energizante, haine, cărți, toate sunt mai scumpe decât ale unui adult. Ai protestat că în mediul virtual, la televizor, în mall copilul îți e asaltat consumist cum nu s-a mai văzut? Nu. Nu facem nimic să-i protejăm de reclame idioate. Urlăm că să li se ia telefonul – dar cu telefonul chiar poți face lucruri interesante „altfel”. În același timp, trebuie totuși feriți de milioane de clipuri pentru pariuri sportive, onlyfans și alte căi „sigure” de succes.

Și aici am o întrebare: dragi părinți, chiar faceți efortul ăsta sau ați lăsat toată partea nesuferită, de restricții și efort organizat, pe seama profesorilor? Uneori am impresia asta.

Un profesor urla că „Școala altfel” e o prostie. Școlile încă au deficit de infrastructură. Predau la Ciorăști într-o școală care a fost renovată, cu fonduri europene, guvernamentale, locale. În sfârșit, avem loc să mișcăm, să ne imaginăm alte posibilități pentru orele noastre. Mai putem proiecta câte ceva, face prezentări, asculta ceva împreună. Dar așa ceva e încă rar, asta e o excepție. Fără resurse, „Școala altfel” e un chin pentru toată lumea. Sigur, că sunt și locuri unde nu sunt idei. Sau sunt locuri unde nu e chef. Cheful nu va veni cu „Școala la fel”.

Un an școlar fragmentat de vacanțe multe și mărunte

De unde lipsa de chef? N-o dați repede pe profesori. Anul 2022-2023 a fost și va fi extrem de fragmentat. Și e frustrant și pentru profesori, și pentru elevi. Chiar e o problema intrarea în ritm de după vacanță, mobilizarea etc.  Fragmentarea nu vine doar din vacanțe multe și mărunte, ci și din sărbători cu „punți”. Ar fi minunat dacă toată lumea ar avea liber. Dar în România, sunt două categorii de cetățeni, cei cu drepturi și cei fără. Cei fără, care trebuie să muncească de sărbători, sunt mai mulți. Normal că o iau razna când le spui că iar trebuie să-și lase copiii nesupravegheați pentru că vine o sărbătoare cu o zi „punte”.

Aici, bugetarii se poartă deja burghez – toate sindicatele ar trebui să șteargă pe jos cu patronatele care nu le dau liber TUTUROR angajaților. Nu moare nimeni dacă stăm cu toții acasă, în câte o zi.

De aceea eu văd „Școala altfel” ca pe un set de ore pe care toți profesorii să le facă natural, săptămânal, fără să mai visăm cai verzi pe pereți într-o singură săptămână pe an. Dacă ai resurse, o faci „altfel” zilnic. Cât despre excursii, călătorii, aer liber, eu nu-i înțeleg pe părinții revoltați că „n-au cadrele didactice idei originale”. Puține parcuri amenajate, puține distracții fără bani, puțin entuzism pentru școală, puține trotuare pe care să mergi înspre un obiectiv. Apropo, să ridice piatra doar părinții care nu parchează pe trotuar.

Când ți-ai distrat copilul fără bani ultima oară? Dacă ai făcut-o, ai văzut că e o activitate infinit mai solicitantă acea petrecere a timpului fără „mită” cu diverși stimulenți. Dacă n-ai făcut-o, atunci, la școală, acel copil nu va înțelege „altfelul” decât fiind plimbare la mall, cheltuială prin vreun magazin etc.  

Conceptul de „Școala altfel” presupune din start că în restul timpului e nașpa la școală. „Școala altfel” ar trebui să devină „ora altfel”, recomandarea ca fiecare cadru didactic să schimbe strategiile de interacțiune o dată pe săptămână.  Cei buni o fac deja fără recomandări. Probabil „Școala altfel” ar trebui comasată cu „Săptămâna verde”. Probabil ar trebui să facem ceva să nu mai ieșim plini de frustrare dintr-o astfel de săptămână. Sau o putem lăsa cum e, dar să terminăm cu meditațiile de tip „iar nu fac ăștia nimic”, „iar o freacă bugetarii”. Am văzut niște acțiuni ale elevilor care chiar merită o „Școală altfel” – însă un astfel de program cred că pur și simplu ar trebui topit în orarul banal, clasic.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE